Mereu am stat departe de regrete și de acel „dacă aș fi știut și dacă aș fi făcut”, dar scriu acest articol pentru cei sau cele care aveți acum 20 și ceva de ani – sau copii, pentru că bazele din casă se învață de cele mai multe ori.
Recitind articolul am realizat că, de fapt, oricine poate să profite de ideile de mai jos… Chiar dacă ideal ar fi încă de la 20 și ceva de ani :).
Economisește un procent mic, dar fă-o de la primul salariu
Probabil că ideea de economisire ți se pare ceva exotic, pentru persoane în vârstă, eventual suma aceea la ciorap pentru zile negre.
Dar îți spun un secret: și asta se antrenează și nu trebuie să crezi prea mult în ea. Îți formezi o deprindere pentru toată viața.
Doar învață-te să cheltuiești mai puțin decât câștigi. Cu 5% mai puțin, cu 10% mai puțin dacă poți. Pentru lucrul acesta îți vei mulțumi mai târziu, e antrenamentul perfect pentru viață și cu cât realizezi asta mai devreme, cu atât va fi mai bine.
Ai răbdare. Uită chiar de cei 5 sau 10%
Probabil că la primul job vei fi fericit cu salariul mediu pe economie. Poate că vei fi mulțumit doar cu cel minim. Clar că 5% din puțin e puțin. Dar asta nu contează – contează antrenamentul, așa cum spuneam.
Când cheltuiești mai puțin decât câștigi cu salariul minim, ai șanse maxime ca mai târziu, când veniturile vor crește, să cheltuiești tot mai puțin. Doar că atunci 5% va fi mai mult. Și cu antrenamentul de care vorbesc (sau acel mindset, că mereu spun că totul în mintea noastră este) poate că vei urca spre 15 sau 20% sau cât vrei tu.
Deschide larg ochii spre oportunități de creștere
E vârsta la care ai cel mai mult timp posibil. Pe urmă apar grijile, obligațiile…
Normal că trebuie (și) să te distrezi! Dar e și momentul să încerci să evoluezi. Să faci cursuri, să te implici în diverse acțiuni din care să înveți ceva. Dacă ai ocazia să înveți de la un văr mai mare cum să repari ceva prin casă, nu o rata. Dacă unul dintre prietenii tăi e priceput la o anumită activitate care și pe tine te-ar ajuta și dispus să împărtășească din cunoștințe, îți vei mulțumi mai târziu pentru că ai refuzat o seară în club pentru asta.
Nu rata nici oportunitățile pentru care trebuie să plătești – în funcție de meserie și de ce se cere pe piața muncii, acum e momentul să construiești. Calificări, certificări, cursuri… Timp ca la 20 de ani vei mai avea, probabil, la pensie. Când vei culege roadele a ceea ce faci începând cu această vârstă :).
Acum este momentul să îți construiești o serie de abilități pentru viață, un CV… toate te vor ajuta pe mai departe. Evident, și aici e nevoie să deschizi un pic ochii, nu poți să te împarți în 100 de părți și nici să faci orice curs îți iese în cale.
Începe să investești. Nu ai nevoie de sume mari
De fapt, recomandarea este să mergi pe sume cât mai mici și o atitudine cât mai prudentă. La început, mai departe vezi tu cum te descurci.
Mulți spun că joacă la bursă, dar adevărul e că la mijloc e un pic de știință pe care o poți deprinde. Iar dacă începi la 20 de ani.. ai toate șansele să o faci așa cum trebuie. Poți începe cu câteva acțiuni la companii ale căror produse sau servicii le folosești și care, eventual, dau dividende.
Cu niște principii totuși, sau sfaturi din partea mea, dacă vrei să le iei în calcul: niciodată tot ce ai, niciodată pe datorie.
Învață să îți urmărești situația financiară
Chiar și dacă la sfârșit de an tragi linie și ești pe 0, dacă iei frumușel sumele câștigate lunar, le pui într-un Excel și îți faci un mic plan pentru anul viitor… capeți o deprindere care te va duce în timp și către rezultate mai bune. E perioada în care, așa cum spuneam, te antrenezi pentru viitor.
Dacă îți formezi încă de pe acum niște obiceiuri bune, situația ta financiară se va îmbunătăți în timp.
Evită să te compari cu prietenii tăi – nu le cunoști situația în totalitate
Doar pentru că X. și-a cumpărat cea mai tare mașină a momentului, nu înseamnă că trebuie să îți îndatorezi și tu viitorul pentru așa ceva. Poate se bazează pe niște părinți înstăriți sau poate că va regreta pierderea startului în acest mod.
Poate că viața e o competiție (eu am văzut-o în general ca pe o competiție cu mine, în care încerc să progresez de la an la an, dar recunosc că arunc o privire și în jur), dar realizările nu ar trebui să fie cuantificate în obiecte adunate… Pe măsură ce se adună anii, vei realiza că bucuriile și satisfacțiile vin mai puțin din mobilierul care te înconjoară și mai mult din lucruri simple, din liniște sufletească, vin de la oameni care se gândesc cu drag la tine…
Ia-o ușor cu împrumuturile
La un moment dat vei face, cel mai probabil, un credit ipotecar, dar până atunci… e bine să stai departe de împrumuturi, mai ales cele de consum. Îți vor limita posibilitățile pentru mai târziu și e ultimul lucru pe care ți-l dorești.
Pune în mod conștient bazele celei mai importante construcții din viața ta: a TA, ca persoană
Copilăria și adolescența au avut rolul lor, dar acum conștient e cuvântul cheie. Ceea ce faci acum se va reflecta mai târziu, obiceiurile pe care ți le formezi te vor defini, iar roadele le vei culege multă vreme de acum înainte.
Să mănânci sănătos, să te miști, să îți urmărești situația financiară, să înveți chiar lecția generozității, din cât de puțin ai… Sunt lucruri care te vor defini și cu siguranță că în această perioadă se va contura persoana care caută soluții în loc de scuze.
Eu îți doresc din tot sufletul să îți iasă!
Tu ce lucruri despre bani îți dorești să fi știut/aplicat la 20 de ani?
Mihaela Damaceanu says
La 20 de ani nu iti vine deloc sa economisesti. Poate pentru ca vrei sa te bucuri de primii tai bani, poate ca nici nu prea ai avut bani pe mana pana acum, poate ca pensia iti pare extrem de departe, poate ca nici nu vezi rostul pentru ca iti par prea putini banii. Dar daca lumea s-ar stradui sa invete nu doar din greselile proprii, ci si din ale altora, ar fi mai bine. Asa cum spune si Iulia, este unul din cele mai bune exercitii. Foarte multe nevoi apar in anii ce urmeaza, de la o casa, unul sau mai multi copii, dorinta de vacante, si…..cat mai tarziu posibil, medicamente si tot felul de tratamente. Omul care invata sa economiseasca este ceva mai la adapost. Are si un fond disponibil, si un stil de viata mai bun. Aud foarte multi oameni plangandu-se(si multi au si motive). Dar sunt si unii care castiga foarte mult sau care au castigat si indiferent de valoarea veniturilor, banii nu le ajung niciodata. Asta se intampla numai din motivul ca niciodata nu si-au pus problema sa controleze cheltuielile, sa faca diferenta dintre nevoi si mofturi. Fiecare merita si relaxare, si rasfat. Dar cel mai bine este sa nu ni le acordam excesiv si apoi sa nu avem iarna bani de intretinere. Sau Doamne fereste, de mancare! Deci, fiecare face ce vrea cu banii lui, insa cu o economie de 5%, nu traiesti mai rau, dar formezi un foarte bun obicei. Iulia, ne apucam si noi de investitii?
o femeie says
Mihaela, poate mi se pare mie dar ma uit in jur si vad ca cei care sunt dezordonati financiar sunt dezordonati si alimentar si cu somnul si asta duce la imbolnaviri. Si cu venit mare si cu venit mic.
Elena fr says
Nu neaparat, o femeie. Noi am dat multi bani pe mincare , vacante, spectacole, activitati sportive… Dezordonati financiar, dar nu si alimentar si nici ca regim de viata, zic eu.
o femeie says
Sa stiti ca eu ma compar cu prietenii, dar nu cu ACHIZITIILE lor. Ma inspir, ii intreb, invat.
Anca I. says
Daca as fi citit si aplicat sfaturile astea cand aveam 20 de ani, ce bine era acum….din pacate am facut ce am vazut in familie – cheltuit si ultimul banut. Incerc sa imi educ copiii altfel acum – fii-mea (clasa a Va) a primit de curand bursa la scoala si am convins-o ca jumatate din suma sa o punem intr-un depozit, iar noi parintii sa ii dublam suma depusa. Era tare fericita ca a inceput sa economiseasca „pt pensie” 🙂
Iulia S. says
Da, doar ca niciodata nu e prea tarziu…. iar pentru copiii e exact la timp :). Spor fetitei, o sa creasca diferit si asta e cel mai important.
Tea says
Sunt invidioasa pe cei de 20 ani care vor aplica! Astept articolul despre 30 ani :)) si cu un copil 😀 dupa reintoarcerea la munca, part-time, etc :))
Koral says
La fel, draga Tea. In loc de 20 a se citi 30, sau 40 🙂 Important e sa incepi si mai ales sa nu te opresti. Si e important sa scri in jurnalul tau unde vrei sa ajungi. Si eu tot cu un copil mic, peste 30 🙂 si proaspat reintoarsa la servici. E adevarat ca de multi ani plecata din tara. Dar indiferent de suma si de moneda, exercitiul e important. De curand am bifat unul din lucrurile de pe lista la care nu m-as fi asteptat . Asta mi-a dat aripi sa ma ocup mai temeinic de al doilea si anume de inca o sursa de venit.. Mult spor, mult zambet in suflet si nu te opri.
mihai says
Salutare!
Foarte interesant articolul, si eu regret ca nu am facut asta pe la varsta de 20 de ani, 25, 30. Am inceput pe la 32 de ani sa citesc foarte mult despre educatie financiara in ansamblu dar problema pleaca de la faptul ca nu se studiaza aceste aspecte in timpul scolii(chiar si la gradinita ar fi ok). Eu cred ca niciodata nu este prea tarziu pentru a economisi si ulterior a investi, dar cu cat mai devereme cu atat mai bine. Sper ca noi ne vom educa copilasii sa creasca sanatos si din punct de vedere financiar.
o femeie says
Eu am inceput „trezirea ” pe la 24-25 ani, cand am decis ca nu mai vreau sa stau in chirie. Dar la 24 ani am incercat sa pun 1% din salariu si v-am povestit ca nu mi-a iesit din prima luna. Am perseverat – a fost usor ca aveam un scop (si nu aveam de ales).
E o alegere si calea e unica pentru fiecare persoana in parte – la fel ca si sanatatea, ca si obezitatea etc . adica rezultatele bune indica o cale buna, rezultatele proaste indica o cale aleasa inadecvat chiar daca ideea e buna – o fi buna la altii.
Elena fr says
O, eu chiar si la 30 ani as fi fost incintata sa aplic sfaturile astea. Ba chiar si la 40!
Dar niciodata nu-i prea tirziu! (speranta moare ultima).
Roxy says
As fi vrut sa fi investit la 20 de ani, chiar si sume mai mici, in bursa sau in fonduri.
Dana says
Conteaza f.mult pt.copii ce vad in familie. Am exemple la munca, o colega care a inceput cu pensia privata de la primul salar, la 19 ani (ca asa au invatat-o parintii), alti colegi care au stat cu parintii cativa ani dupa ce s-au angajat, si dupa 7-8 ani de munca si-au luat casa/apartament avand 30-40-50mii € deoparte(deci cu avand de cel putin 20%). Vorbim de Belgia, ca in Romania nu (prea) reusesti asemenea performante. Dar ideea era ca eu vreau sa imi educ copiii financiar, sper sa si reusesc, pentru ca ei sa nu fie ca noi la 38 de ani doar cu rata ipotecara si nimic, nimic pus deoparte, nici macar fond de urgenta.
o femeie says
Dana, si colegul meu din dreapta e asa educat: a stat 2 ani cu parintii si a strans, a platit parintilor chirie (!?!?!?!?! -ceva simbolic) si parintii i-au dat banii inapoi, pe toti, cand a cumparat (super educatie, da?!!) – acum la 33 ani colegul isi vinde aprt. si isi cumpara casa. Il admir!! sta de ani de zile fara tv, iese si bea 1 bere si atat, nu fumeaza, o gramada de trucuri si idei de petrecut ieftin etc. E educat asa: 5 frati in casa, parintii tocmai s-au pensionat (67 ani) si se muta in Maroc :D.
Bon, cel din fata e mai interesant fiind opusul – subiect al articolelor mele, daca afla ca am blog musai sa sterg juma din articole :))))
Ba mai mult, am gasit un blog al unu belj ce economiseste de la 19 ani 80-90% din venit!!! (sta cu parintii si caminul la facultate e gratuit) si a investit in shares (Bogdan de la MrMoneyCaravan a analizat deja deciziile lui, multe sunt nu cele mai bune decizii dar oricum e mai departe cu ani lumina decat mine si decat marea masa din jurul meu).
Eu in Bucuresti cu salariu mediu pe economie si cu chirie am reusit sa strang de avans (25%) pt o garsoniera. La fel si prietena mea, si 2 colege de munca. Doar ca dupa ani de comparatie, mie viata in Romania mi se pare consumerista (americanizata): achizitiii de prea multe haine, prea multe cosmetice, de prea multe telefoane sau televizoare ultimul racnet, de prea multe tigari / beri / masini / bijuterii /mancare etc . (mai nou sunt „indragostita” de modul de viata a 2 romani belgieni, dupa 42 de ani de munca s-au pensionat, vandut si mutat in franta centrala, achizitionat casa cu gradina, au cont pe fb unul pt amandoi, un singur mobil pt amandoi etc. – only for you this simplicity and harmony beautiful ?)
De aceea cred ca e o carenta de educatie, asa cum bine spune Dana, si copiii nostri nu o sa le mai aiba. E trist cand vad ca dupa 17-19 ani de studii (12 de generala, 5 de universitate, 2 de master) sunt oameni care nu gasesc 2-3 luni sa citeasca 2-3 carti de educatie financiara.
Elena fr says
Da, si mie Romania mi se pare mult mai consumerista decit Franta.
Dar cred ca e si din cauza ca noi romanii n-am prea avut, asa ca primul impuls e sa cumperi, sa ai, ca acum poti. Cind am terminat facultatea si lucram amindoi, ne plimbam de multe ori doar la magazine alimentare si ne planificam ce o sa luam „cind o sa avem bani” (acum n-as mai lua asa ceva, dar atunci erau primii ani dupa ce cazuse comunismul). Cred ca pe vremea aia era inflatie si salarii mici, altfel nu-mi explic de ce nu ne permiteam tot felul de parizere si lucruri asemanatoare.
Imi amintesc cind am venit in Franta : cumparam tot felul de porcarii de mincare (totusi eram atenta la E-uri!) , Mc Donalds-ul mi se parea ceva minunat, si nu intelegeam de ce o prietena considera Ikea o mizerie de magazin.
Dana says
Ce dreptate aveti! Si eu cred ca in Romania se consuma mult mai mult decat aici(vad la rude, amici). Si mai cred ca la mine personal a avut de-a face cu faptul ca nu am avut(am 39 de ani, am prins statul zile intregi la coada pt.pui si cartele pt.paine, ulei, etc). Am stat 3 ani cu parintii dupa facultate (si in facultate am avut bani f.putini), din care 2 am lucrat, dar salarul il faceam praf lunar pe haine, mai o iesire, si imi cumparam tot felul de salamuri si sunci pt. sandvisuri la munca(mi se parea asa un lux , desi luam cate 100gr, nu cate un kg). Noroc ca dupa mai bine de 10 ani de atunci m-am mai trezit la realitate.
o femeie says
tii, ce amintiri si eu am 39, ca Dana, si eu am prins cozi si cartele si saracie etc. Dar cred ca pe mine nu m-au atras hainele (in facultate da, ca nu le aveam! si cumparam cate ceva si apreciam ) si nici salamurile (de fapt recunosc ca eu eram vegetariana si nu mancam carne, dar luam pateuri si merdenele si cipsuri 😀 😀 – vreo 3 luni asa a fost cina mea 😀 pana am revenit la salate si branzeturi ). Poate ca eu am gasit atractii mai mari a bucurestiului: mersul la munte, concerte, expo etc.
M-am uitat de curand la mezeluri si pretul e de 2-3 ori mai mare decat la o gaina, si mi s-a parut scumpe!! nu degeaba ti se parea tie, cu salariu mic, lux!
Pasiunea mea a ramas: portocala. Amintiri din copilarie…
Dana says
Elena, citind comentariul tau mi-am adus aminte ca eram in anul 3 sau 4 de facultate cand s-a deschis primul mall, respectiv supermarket in Tudor(campusul universitar unde am stat, in Iasi) si visul meu cel mai mare era sa iau un carucior de cumparaturi pe care sa il umplu macar pe jumatate :)))) . Acum imi vine sa rad, dar atunci parea un ideal atat de indepartat. Visul meu acum e sa fie cosul de cumparaturi cat mai gol :)))) .
Elena fr says
:))) Si mie mi se pare acum bizar ca ne doream parizer. Aveam un prieten care avea aruncata cu nonsalanta pe bancheta din spate a masinii o sticla mare de Coca-Cola. Aia mi se parea culmea luxului!
Bine ca ni s-au schimbat visurile intre timp!
o femeie says
haha, si eu am dormit 5 ani in Tudor 🙂 si cumparam parizer din ala f. mare de la un magazin de la parterul lui T17,si il prajeam cu un ou 😀 sau mancam parizer cu iaurt si paine 😀 😀
Cu mall-ul din campus – mergeam si ma parfumam gratis cu testerele de parfumuri. In fiecare zi 😀 😀 :D. Pana s-au prins vanzatoarele si ne urmareau :))))))
Dana says
„O femeie”, unde ai stat in Tudor? Eu in T1, din ’96 pana in 2001. Ce mica e lumea :)) ! Ei, eu nu aveam bani de parizer; dar in schimb primeam geanta cu mancare gatita in fiecare sambata de acasa, si imi ajungea toata saptamana. Cred ca de aia nu mananc acum mai mult de 2 ori din aceeasi mancare, am ramas cu traume de atunci :))) . Imi luam uneori (f.rar) cate un hotdog, tot de pe acolo, prin fata la T17, si era parca venea Mos Craciun :)))!
o femeie says
1996 m-am cazat in t17
1997 -2000 in T19
2000-2001 in T6
Nu primeam mereu mancare de acasa suficienta (la inceput da) apoi imi gateam si completam din bursa si proiecte. Traiasca parizerul. Apoi viata in Bucuresti (2003-2006) m-a facut sa mananc din aceeasi oala de bors 3 zile si la mic dejun si la pranz si la cina ca ajungeam la 12 noaptea acasa si doar aia aveam :D. Apoi m-am mutat la casa si cratita mea si m-am linistit cu noptile umblate 😀 😀 😀 😀
Amy says
Eu am 27 de ani si economisesc de cand m-am mutat impreuna cu sotul meu…adica de vreo 6 ani. Cheltuim mai putin decat castigam, nu am facut niciodata imprumuturi si multumim Celui de Sus, am invatam impreuna ce inseamna moderatia in absolut orice. Nu facem risipa de nimic, chiar daca astazi ne putem permite destul de multe lucruri, iar banii pusi de-o parte ii cheltuim in special pe vacante, deoarece am ajuns la concluzia ca experientele (nu lucrurile materiale) sunt cele care ne bucura sufletul cu adevarat. 🙂
Alexa says
La 20 de ani nu imi doream sa economisesc desi parintii mei au economisit de cand ma stiu, ai mei in aceea vreme nu isi imaginau ca voi economisi vreodata. La 25 ceva s-a schimbat, m-am mutat cu sotul meu (pe atunci prieten) si fiindca aveam nevoie de una, alta si de o masina, am inceput sa economisim. Obicei pe care il avem si azi, dar cu care nu suntem foarte stricti.
Nu stiu daca economisierea se invata in famile sau si-o dezvolta fiecare la varste diferite, sau niciodata. Cunosc o persoana in a carei familie nu s-a economisit niciodata, dar ajunsa la varsta adulta si-a dat seama de beneficiile economisiri.
Ca si concluzie ar fi sa economisim de cand si cum putem, dar sa o facem.
Toate bune la toata lumea.
Cristina says
Ii urasc pe toti cei care nu pot trai pentru ca nu au BMW ca al nu-stiu-cui. Un exemplu am chiar in familie: pe cumnatul meu. Au deja un copil, stau intr-o garsoniera fata imbunatatiri mai deloc, si el viseaza BMW ca are finu si doar n-o fi el mai prost!
Sorin says
La 20 de ani, credeam că şcoala este totul. Tot ce făceam trebuia să aibă legătură cu şcoala, pentru că eram convins că, dacă ai rezultate bune, vei avea un serviciu bun, unde se vor câştiga bani frumoşi. Mai mult, dacă îţi făceai treaba şi erai disciplinat, aveai toate şansele să ieşi la pensie chiar de la primul loc de muncă. Era o mentalitate tributară modului de gândire a părinţilor mei. Prin urmare, nu aveam nici măcar o idee despre investiţii, dobândă compusă, dividende, analiza modului în care cheltuiam banii sau cum să-mi proiectez un parcurs financiar mai eficient. Singura investiţie pe care m-am axat a fost în propria persoană. Dar nici pe aceasta nu am putut să o valorific suficient, pentru că nu am pus accentul şi pe partea de relaţionare şi autopromovare. După ce am terminat cu şcoala, am avut parte de un şoc financiar major, pe care, cu mintea de acum, îl consider una dintre cele mai valoroase lecţii financiare. Această lecţie m-a făcut să devin conştient de realitate şi să încerc să mă adaptez. A fost începutul educaţiei mele financiare. De aceea, propun să mai fie inclus încă un „sfat” în lista celor de mai sus: „Eşuează, dar nu prea grav”!