Era începutul lui ianuarie cred, când V. a venit cu ideea că e musai să ne renovăm balconul în martie-aprilie și nu către toamnă, așa cum planificasem noi și stabilisem că vom face, alocând și un buget lunar pentru această acțiune, care estimasem eu că ne va costa în jur de 7.000 de lei (doar termopanele urmau să fie jumătate din sumă, restul speram să fie mai puțin – în final însă cam pe acolo au fost costurile).
La momentul respectiv nu stăteam grozav cu bugetul (de-abia cumpărasem un apartament, aveam ceva datorii de achitat + alte lucruri de făcut prin casă, mult mai urgente decât acel balcon).
Exclus! Nu ne putem permite!
Adevărul este că ceva rezerve aveam, dar mintea mea nu concepea să cheltuiască din acestea pentru ceva ce putea fi amânat până ce aveam toți banii, fără vreun stres pe partea aceasta.
Totuși, am realizat că V. putea avea dreptate: cu cât făceam balconul, cu atât era mai mare intervalul în care vom beneficia de el. Un balcon generos, de aproape 7metri (da, cât bucătăria), care în acel moment nu ne ajuta foarte mult (păsările parcului poposeau pe la noi, fiind unul dintre puținele balcoane neamenajate, și fiecare dintre ele ne lăsa câte o mică… amintire).
În fine, ideea este că în acel moment m-am gândit cum să facem, am căutat, așadar, o soluție, și am lăsat deoparte ideea că nu avem atâția bani.
Soluția a fost una combinată, am pus ceva bani deoparte și, cum deseori se întâmplă atunci când îți dorești ceva, am primit o sumă de bani de la părinții mei, care a acoperit o bună parte din costuri.
Mi-am amintit de această întâmplare zilele acestea, când V. mi-a spus că luna viitoare vrea să-și cumpere una dintre aceste minunății, iar eu i-am spus, ca de obicei, că nu am buget. Am realizat pe urmă că, din moment ce dorința a trecut proba timpului, noi stăm lângă parc și e un obiect care sigur va fi folosit extrem de des, e mai bine să mă gândesc la o soluție și nu să mă opun.
Exemplul este poate unul banal, dar ideea de reținut mi se pare importantă: atunci când ne dorim ceva, e bine să ne gândim la soluțiile pe care le avem și nu la obstacolele ce ne stau în cale.
Pentru că acestea vor fi mereu numeroase și nu avem cum să prevenim acest lucru.
Iar aplicabilitatea e largă și merge și către economisirea banilor (eu am dat exemple de cheltuit, dar justificat). Mereu viața ni se va părea grea, veniturile mici și cheltuielile ce pot apărea numeroase. Mereu va fi câte un lucru de cumpărat, mai mult sau mai puțin justificat.
Și da, mereu va fi mult mai simplu să spunem că nu putem, nu ne permite, nu ne ajută nimeni, nu ne înțelege nimeni… Mai ales la noi, există și multe persoane pentru care soluțiile sunt puține (ce poate face un pensionar cu o pensie de mizerie pentru a-și îmbunătăți viața? mă întreb deseori…), dar eu sunt convinsă că cei care vor gândi în termeni de soluții și nu de piedici, vor reuși măcar o îmbunătățire a situației.
Cineva mi-a spus la un moment dat că cel mai important lucru pe care l-a înțeles citind aici pe blog este că poate economisi bani, chiar și în situația în care se afla (mamă de 2, divorțată, profesor). Singură a descoperit soluțiile și revine zilnic pe blog pentru un moment de relaxare și pentru a nu uita de motivație și de scopurile sale. Și da, a găsi și răspunsuri la dilemele pe care le are.
Mi-au dat lacrimile, pentru că tocmai regăsisem misiunea pe care mi-am asumat-o la început, dar nu reușisem să o exprim atât de clar în cuvinte – și de fapt totul era extrem de simplu.
Să căutăm mereu soluții și răspunsuri, nu obstacole – indiferent de obiectivele pe care le avem. Evident, în paralel, să ne alegem cu grijă obiectivele. Dacă sunt 100% legate de consum, ar trebui, poate, să le reevaluăm :).
Tu ce părere ai?
Elena fr says
Faine biciclete! De o bicicleta te servesti mult si bine (daca nu ti se fura). Si magazinul pare tare fain. N-as sta pe ganduri!
Si pe mine m-a ajutat mult blogul tau, incet-incet m-am schimbat.
Iulia says
De acolo vrea V. sa isi ia bicicleta. Au magazin fizic undeva intre Romana si Stefan cel Mare, am ajuns de multe ori pe acolo, am intrebat/probat… stiu foarte multe baietii aceia despre biciclete si chiar ne-au orientat un pic diferit de ce vroiam noi (si in aceiasi bani).
Cristina says
cam greu cu solutiile astea. Cu obstacolele e mai simplu, ca si daca nu la gasim, le construim noi 😀
Iulia S. says
Da, da, nu-i asa? E oarecum mai comod, dar pe termen lung tare ne mai trage inapoi… Dar e omeneste totul pana la urma, si eu ma trezesc cu diverse scuze atunci cand nu-mi iese ceva si pace…
Antonia says
La noi a fost un pic diferit, fiul meu dorea mult o bicicleta faina si am vazut preturile si am si povestit cu o prietena(el avea 400 lei) despre oferta unui cunoscut a unei biciclete f faine cu 1000 lei….dar pe care nu ne-o permiteam si aproape renuntasem cand prietena ne-a spus ca fratele ei are o bicicleta buna, adusa din Olanda, second, cu chiar 400 lei fara ceva, si a intrat rapid in posesia ei…Intre timp vazusem si pe internet biciclete second, si luasem in considerare asa ceva, deoarece pentru noi, o bicicleta scumpa NU se justifica cu folosirea ei in cine stie ce scopuri…este doar pentru plimbari ocazionale.
La fel, am asteptat un timp sa ne pavam curtea si tot asa, povestind cu o cunostinta am aflat de o foarte buna oferta de pavele de care am profitat…
Iulia S. says
M-am gandit si eu la o bicicleta second, dar as lua-o doar de la cineva cunoscut… La un moment dat am vazut pe FB ca o fosta colega renunta la biciclete (ea si sotul, se mutau in alta tara), dar nu am fost pe faza si tare mi-a parut rau.
Mr. Money Caravan says
Desi n-am facut facultate in IT, am avut norocul sa lucrez in primii 2.5 ani de cariera ca programator. In acea perioada mi s-a antrenat mintea sa fie focusata automat pe solutii. Pentru toti programatorii cred ca devine un automatism datorita specificul jobului.
o femeie says
apai eu cred ca nu facultatea te face „solution oriented” , ci tot mintea proprie si disciplina specifica. Am ceva colegi care degeaba au facultate si 10 ani experienta in it…nu au ajuns la performanta ta.