Zilele acestea s-a întâmplat în anumite comunități ale blogosferei un lucru care mi s-a părut trist din mai multe perspective.
O doamnă persoană care avea întâmplător și un blog a inventat un diagnostic și o poveste pentru fiul ei, în baza cărora a cerut bani. Și a primit, destul de mulți cred, pentru că au existat și bloggeri care au susținut-o. În primul rând donând chiar ei, scriind și apoi pe blog despre acest lucru și convingând alte persoane să o facă.
Povestea mi s-a părut tristă din foarte multe puncte de vedere.
Pentru că, poate, mâine o persoană va avea o șansă în minus, datorită neîncrederii sădite în inimile tuturor celor înșelați. Și, din păcate, în România, oamenii chiar au nevoie de ajutor în aceste cazuri, tratamentele depășind cu mult puterile unui buzunar obișnuit.
Pentru că cineva s-a folosit de încrederea comunității din care face parte pentru a înscena un lucru care pe mine aproape că m-a făcut să plâng.
Pentru că un copil are asemenea părinți.
Pentru că totul s-a întâmplat într-o perioadă în care cu toții ar trebui să ne gândim la ceea ce facem și să încercăm măcar să facem mai corect și mai bine.
Sunt și alte motive, o să mă opresc aici, pentru că sunt sigură că ai înțeles ideea.
Mie ceva mi s-a părut în neregulă în toată povestea, așa că am preferat să stau deoparte și să văd ce se mai întâmplă, înainte de a face și eu ceva (mă gândeam serios să mă implic, dar nu-mi plăcea deloc modul cum suna acea poveste, mi se părea teribil de falsă și am avut, din păcate, dreptate).
Lucrul bun, așa cum îl văd eu, în toată povestea aceasta, este că mă va face și mai atentă la astfel de cazuri. De banii dați nu-mi pare niciodată rău – consider că ceea ce am făcut, bun sau rău, nu mai este așa, ci doar o lecție pentru mai târziu, e inutil să îmi pierd timpul cu regrete și să uit cel mai important lucru: lecția.
Scriu și aici, pentru că sper ca și tu să faci la fel, așa cum a făcut-o și Cristina, de exemplu, al cărei blog îl cunoști probabil și care comentează deseori la noi, care-mi e din ce în ce mai dragă pentru sinceritatea opiniilor și modul franc în care își recunoaște greșelile. Suntem oameni și greșim cu toții, până la urmă.
Lecția este despre un pic de atenție atunci când credem o poveste, un om, atunci când facem un gest.
Un risc va exista mereu – iar din păcate în România chiar și la nivel mai înalt e greu să ai deplină încredere (știu că străinii, de exemplu, donează doar prin organizații, tocmai pentru a preveni asemenea înșelăciuni), dar un minim de atenție îl va minimiza întotdeauna.
În rest… eu nu mi-am pierdut încrederea în oameni în general, dar voi fi, cu siguranță, și mai prudentă în verificarea diverselor surse de informații. Pentru că imprudența costă bani și nu numai.
O zi bună să ai!
o femeie says
E foarte trist ce spui. Cu atat mai trist cu cat oamenii au facut ajutorul cu draga inima. O situatie asemanatoare a fost cu o ziarista si Simona Tache a promovat cazul ei. La apelul Simonei in 48 de ore s-au strans peste 100 mii de euro pt operatie in Canada. Din pacate pacienta nu a mai fost transportabila si murit inainte de operatie. Si parintii ei … i-au folosit banii pt concedii in strainatate…. apoi au inceput sa acuze pe unii/altii, ba ca de fapt contul ar fi blocat de mostenire etc. S-a ajuns la reclamatii la politie pe motiv de inselaciune. Le- am dat mail sa returneze – niciun raspuns. Am dat mail de pe adresa de la munca si mi-au returnat banii a 2a zi. Bani care i-am donat spre alte cauze.
Cazurile umanitare pe care le sustin acum sunt cazuri preluate din jur. Am fosta colega de liceu care se duce in cateva familii cu copii la limita abandonului scolar (lor eu le cumpar incaltaminte, ca la tara, in nordul Moldovei, asta e principala cauza ca a 2a zi sa nu mai mearga la scoala: nu mai au cu ce sa se incalte…). Mai am inca un grup unde un ONG (coordonat de o profesoara, gasit din presa) ce merge ea la familii, pune poze (restranse, pe grupul inchis, unele le face public, are regulile ei, de ex. una din povesti mi s-a rupt inima, si sunt copii din scoala unde preda, asa ca nu poate scrie povestea asa). Dupa luni de zile am promovat cazurile astea. Mai colectez haine si incaltaminte si le trimit – sunt unii in situatie si mai dramatica decat cele de mai sus.
Am mai oferit cazare la mine acasa pt cei ce vin la spital (e un spital imens langa unde stau) si am mai tinut prieteni la noi acasa pana si-au gasit de inchiriat.
Mai e o cauza care o urmaresc de cateva luni, si o sa scriu despre ea. E un gest frumos si simplu: https://www.facebook.com/omasacalda/?fref=ts – oamenii se strang, cauta o cantina, si gatesc cu alimente donate pt 50-100 de oameni f. saraci si reusesc sa faca o masa cumpleta cu 3-4 lei – unde oricine poate contribui, fie cu bani, fie cu produse, fie cu efort fizic. Nu am donat inca nimic pt ei, doar ii urmaresc.
Si daca e sa imi doresc independenta financiara, atunci e fix pentru asta: timp pt umanitare. Pentru ca viteza Romaniei e data nu de cati campioni avem sau cat de mare e salariul celui mai bun CEO ci de cat de sarac e cel mai sarac din tara. Altfel degeaba avem case daca unul imi sparge geamul doar sa manance ceva din frigider.
Iulia says
Da, cred ca cel mai bine este sa ne uitam catre cauze din jurul nostru. E extraordinar sa ajuti un copil sa mearga la scoala, sa isi faca un rost.
Stiu si eu cazul de pe blogul Simonei si stiu si cat de dezamagita a fost ea atunci.
Despre O masa calda nu stiu daca de la tine sau din alta parte am auzit, dar ii urmaresc cu drag si vreau sa mai implic in proiect.
o femeie says
La Despre o masa calda, oare putem ajunge cu asta la evenimentele de marketing ale unor mici producatori, aflati la inceput? Un fel de win- win, sa promovam si producatorul local iar din donatie sa fie hraniti oameni cu alimente proaspete, de calitate.
Eu nu ajung prea curand in Bucuresti, dar mi-ar placea si ca un grup de blogger-ite sa se mobilizeze si sa mearga sa ajute. Evident cu poze si promovare (mi-ar placea sa fiu eu acolo… )
CarmenDiana says
Din povestea asta rezulta doua lucruri: 1. cine a donat bani a pierdut doar bani. Cine i-a luat si-a pierdut sufletul pentru ca nu cred ca poti continua sa traiesti o viata linistita dupa ce ai apelat la asemenea metode de rotunjire a veniturilor. Spaimele noastre izvorasc din propriul nostru comportament. Si 2. raspunderea mare pe care o avem ca bloggeri, pozitie ce ne obliga sa ne documentam cat mai bine inainte de a scrie.
In orice caz eu personal as denunta-o atat politiei cat si serviciilor sociale. O mama care isi expune copilul si il foloseste in acest mod nu stiu cat de bine ii poate asigura supravietuirea in conditii decente.
Iulia says
Da, sunt complet de acord, cine a dat, a pierdut bani si atat.
A fost denuntata la politie, de serviciile sociale nu stiu… dar ar trebui si asta.
Roxy says
Asta nu e un motiv sa nu ne implicam, eu caut de obicei fundatii care au un bun renume. Interesant articolul.
iuliaBe says
mi se pare de necreazut? cum sa inventezi o poveste trista despre copilul tau, doar ca sa faci bani? si mai acuzam tigancile care isi tin pruncii in frig, in strada, la cersit….
eu nu pot zice decat ca Universul asta e mult mai destept decat vom fi noi in cateva zeci de mii de ani si ca exista o lege a compensatiei nescrisa; nimic, dar nimic nu ramane neplatit; sper din toata inima ca asta sa nu aiba impact asupra copilului…..
Carmen says
Chiar asa sa fie oamenii in ziua de azi?Asta deja este prea mult.
Iulia says
Eu nu as generaliza, Carmen. Sper din toata inima ca este un caz izolat, altfel ne-am pierde speranta si omenia si tot ce avem mai bun in noi.
Dar relatarea e adevarata, poti citi articolul scris de Cristina si update-ul. Eu nu am trecut decat foarte pe scurt pe blog pentru ca atat am putut.
Carmen says
M-am exprimat gresit:”unii oameni”…in orice caz e grav de tot …sa ai un astfel de suflet…
Elena fr says
Dintotdeauna au existat oameni de-astia, doar ca acum exista si alte metode prin care actioneaza.
Nu stiu de ce, dar faptul ca mai aud de cineva care e necinstit nu ma face sa-mi pierd increderea in oameni in general.
Elena fr says
Din pacate faptul ca informatia se propaga asa rapid in ziua de azi, are si dezavantaje…
Eu nu stiu cum poate o mama sa faca asa ceva, cum n-o mustra constiinta , dar nici nu as vrea sa stiu.
Iulia says
Da, da, asta inseamna propagarea rapida a informatiei. Din pacate, ajungi sa nu mai ai incredere sa ajuti decat pe cei apropiati tie – sau, asa cum spunea O femeie, cazuri mici, pe care le stii foarte bine.
catalina says
Dar poate respectiva femeie nici nu e mama băiatului…
Cristina says
Iti multumesc pentru mentionare.
Eu m-am simtit foarte prost nu pentru bruma de bani pe care am dat-o, ci pentru ca am picat de fraiera, pentru ca peste 100 de persoane numai din ce stiu eu au dat share, pentru că tipa a primit cate 10, pana la 50 de lei, de la oameni care au luat de bun ce am scris eu pe blog. Fusesem reticenta in privinta ei vreme de 2 saptamani. Apoi a venit cu niste poze de pe niste documente medicale si nici nu mi-a mai dat prin cap sa verific parafe si detalii. Mi-am zis doar ca sunt cel mai rau om ca nu am ajutat-o mai devreme si … iaca ce-a iesit. Acum ce ma doare cel mai mult este ca eu singura din casa nu ies si sotul meu nu vrea sa mergem sa depundem plangere, ca sa nu ne poarte autoritatile pe drumuri. Mie mi-e clar ca tipa nu se va potoli. Eu am in familie o persoana care traieste numai in minciuna, nu se simte bine daca nu exagereaza, daca nu minte si nu se victimizeaza. Am inteles ca duduia M. strangea bani pe grupuri din august 2016, deci nu e ceva de moment. Daca a trait din asta, va vrea sa traiasca si de acum incolo tot pe carca prostilor, deci va continua. E simplu sa-si faca alt cont si sa treaca la adaugat alti prieteni pe Facebook.
o femeie says
Nu e nevoie de cineva combativ ci de mers la politie: daca ii stii datele din lumea reala, mergi si fa reclamatie la politie ca inselaciune. Datele ei, contul bancar, copie la tranzactie, si scris o reclamatie si numar de inregistrare. E nevoie de actionat. Si mentionezi ca ai dat si la altii si ca si altii sunt ca tine, dar ceilalti sunt la serviciu si ca e musai nevoie de intervenit.
Elena fr says
O femeie, tu crezi ca toata lumea e la fel de combativa ca tine, dar Cristina a spus ca ea nu iese singura din casa. Banui ca ar sti ea ce are de facut. Doar ca nu iese. Trebuie insistat la sot zic eu .
CarmenDiana says
Cristina tu n-ai gresit nimic. A fi generos si a avea incredere sunt calitati rare si marete pentru care meriti lauda nu (auto)critica. La lista calitatilor tale se mai adauga si o intuitie de nota zece pe care tocmai ai invatat s-o asculti 🙂 <3
Nu trebuie sa depui plangere daca iti este peste mana. Ti-ai facut partea publicand completarea la articol si de aici incolo o sa se ocupe si celdesus sau fortele universului de chestiune. Tu ai grija de tine si scrie mai departe ca o faci bine! <3
Elena fr says
Vezi ca intuitia te-a avertizat, dar n-ai ascultat-o?
Neaparat trebuie reclamata femeia, nu poti ruga pe cineva mai combativ sa te insoteasca, daca sotul nu vrea?!