Eu nu pot trăi așa… Să renunț la orice mică bucurie, până la urmă pentru ce muncesc?
E un fragment (sau ceea ce-mi amintesc eu) dintr-o discuție pe care o purtam demult cu una dintre prietenele mele, iar eu eram cea care spunea cele de mai sus :).
Aveam 20 și ceva de ani, câștigam binișor, dar nu doar că nu reușeam să economisesc vreun ban de la o lună la alta – pentru vacanțe, că nici pomeneală de economii pe termen lung. Amica mea încerca să îmi explice, în timp ce sorbeam pe îndelete dintr-o cafea pe care îmi propusese să o bem la ea, pentru că oricum stăteam aproape de centru, iar ea cumpărase o marcă nouă și destul de scumpă (pe care eu consideram că nu mi-o permit, îmi amintesc ca și acum momentul acela), că nici ea nu renunță la vreo mică plăcere.
Renunță doar la chestii care nu o interesează în mod deosebit. Sau găsea unele soluții pentru altele. Citea mult, dar avea abonament la British Council și de acolo își lua cărțile (stătea destul de aproape de centru, îi era și ușor să ajungă). Cafeaua o bea aproape mereu acasă sau în vreun părculeț, când ieșea în oraș cu câte cineva – avea un termos micuț pe care și-l cumpărase din Franța – era ușor de depozitat în geantă, nu curgea și cafeaua se păstra mereu caldă și aromată. Dacă avea vreun drum de făcut și nu era foarte lung, prefera să meargă pe jos. Stătea undeva între Universitate și Romană și distanțele față de multe locuri îi erau oricum destul de accesibile.
Avea o geantă măricică, un pic exotică, pentru că la noi nu era încă moda genților mari, de unde scotea mereu câte ceva dacă în timp ce povesteam (ne plimbam uneori în perioada aceea prin Cișmigiu împreună, când ieșeam de la lucru) îi spuneam că mi-e cam foame și mi-aș lua ceva de la chioșcurile care într-adevăr vindeau foarte scump. Avea și apă, și sandviș și o bucată de ciocolată, mereu câte 2 porții pentru că, spunea ea, nu se știe cu cine te mai întâlnești.
Eram la ea acasă atunci când spuneam cele de mai sus, venisem pentru a o ruga să-mi dea ceva bani împrumut până la salariu. Și mă întrebam cum de ea, care câștiga cam jumătate cât mine, avea mereu să îmi dea bani cu împrumut, mă mai trata și cu cafea scumpă și în general părea să aibă cam de toate, mereu.
Își mai permitea să meargă și la munte sau mare de câte ori apărea vreo ocazie (și apar mereu ocazii când abia ai terminat masterul/facultatea și ai rămas cu o mulțime de prieteni) sau în Franța, vara – e drept că la o verișoară – dar era o perioadă când asemenea excursii nu erau accesibile tuturor.
Era un mister pentru mine și am încercat să discut cu ea desprea asta. Ea crescuse așa – învățase din familie să evite unele lucruri și învățase și cum. Nu era nici pe departe zgârcită, dar erau lucruri pe care pur și simplu nu le făcea sau nu le concepea. Cum ar fi să mergi la o cafea în centru, mai ales al Bucureștiului, unde locuiești, mai ales când ești aproape de casă și cu o prietenă pe care nu ai vreo ezitare să o inviți pe la tine.
Mi-a spus că nu există vreo bucurie la care renunță, își permite cam orice își dorește, doar că uneori în alte forme.
****
Este o experiență pe care recunosc că am nuanțat-o și înflorit-o un pic (sunt cam 15 ani de atunci), dar prietena mea este reală și tot real este faptul că acea discuție, în care – cu toate că nu eram total de acord cu ceea ce-mi spunea ea și asociam în continuare oamenii economi cu oameni zgârciți – a fost unul dintre punctele mele de plecare.
Ceva merita luat în considerare. Puteam oare să spun despre V. că este zgârcită, când mi-a dat cu atât de multă generozitate bani împrumut de câte ori aveam nevoie? Sau când mă invita sau trecea special pe la mine, și nu o dată, când primea de acasă, de la țară, tot felul de bunătăți? Când îmi oferea tot ce avea mai bun sau deschidea larg frigiderul, să iau ce-mi place, și făcea cu toată lumea acest lucru, nu doar cu mine?
Sunt momente pe care le percepi ca banale atunci când ți se întâmplă, dar care-ți schimbă viața pe termen lung.
Pentru mine, în acea perioadă, a fost un cumul de momente. Cafeaua aceea a fost doar unul dintre ele. Totul s-a întâmplat însă pentru că undeva, cumva, începeam să conștientizez că se poate și altfel.
Drumul a fost al meu, și l-am parcurs un pic mai abrupt, pentru că a însemnat o schimbare cu 180 de grade a unei mentalități. Am avut nevoie de propriile descoperiri – cea mai mare fiind a blogurilor de finanțe personale de afară, că la noi nici pomeneală de așa ceva – și de propriile greșeli.
Am rămas, în continuare, cu o tendință către a cheltui pe care la momentul acesta nici măcar nu mă chinui în vreun fel să o controlez. Știu deja că pentru mine totul e o supapă, că am nevoie din când în când să mă întorc la mine, așa cum am crescut. De multe ori se manifestă atunci când cumpăr cadouri, uneori și pentru noi luăm mai multe decât este necesar.
Știu însă că lucrurile revin repede la normal și că o scăpare, fie ea și mai mare, nu e capăt de țară dacă nu devine obișnuință.
Pentru mulți dintre cei care citesc blogul acesta, apar exact aceleași întrebări.
Mulți nu se regăsesc și rămân cu ideea din debutul articolului – că nu merită să renunți la orice bucurie. Altora aceste articole, plus altele asemănătoare (putem deja vorbi despre o mână de oameni care scriu despre bani și majoritatea o fac foarte bine, după părerea mea) le trezesc exact acea curiozitate despre care vorbeam.
Drumul fiecăruia este personal însă și trece prin realizarea faptului că nu, frugalitatea nu înseamnă renunțarea la micile plăceri ale vieții. Înseamnă redefinirea lor, înseamnă și renunțarea la unele dintre cele care chiar nu aveau vreo importanță.
Mai mult decât atât, frugalitatea poate face loc unor planuri mari, la care poate nici nu ai visat. Zilele acestea îmi scria cineva că în 2016 și-a luat mașină, în 2 ani, cu banii jos și venituri relativ mici. Altcineva mi-a spus că a plătit toate datoriile în cei 3 ani de când citește blogul Economisim. Mai am exemple de case cumpărate (chiar cu banii jos), de electrocasnice sau de oameni care pur și simplu au ajuns la pace cu banii, lucrul cel mai important, de altfel.
Persoane care nu, nu au renunțat nici la cafeluța de dimineață și nici la înghețata servită în după amiezile calde de vară, sau la ieșiri ocazionale la restaurant sau la munte/ la mare.
O mamă singură de 2 copii din Ardeal îmi scria la început de an că m-a descoperit prin august și de Sărbători a mers cu băieții ei într-o frumoasă excursie, pe care nu și-ar fi permis-o altfel. A reușit să pună deoparte câteva sute de lei pe lună și – spre surprinderea ei – nici ea și nici băieții nu au avut senzația că trăiesc mai rău. La sfârșit de an și-au făcut o bucurie frumoasă, iar doamna în cauză are acum planuri de viitor pentru ea și pentru băieți – studii pentru băieți, un curs de perfecționare pentru ea, vacanțe…
Și-a dat seama că se poate, pur și simplu :).
Iar blogul a fost doar punctul de pornire, poate și în viața fiecăruia a existat acea cafea băută cu o prietenă care reușea cumva să se descurce cu bani mai puțini, fără însă a reununța la orice, ci doar reformulând unele dorințe.
Tu ce crezi: presupune economisirea banilor renunțarea la micile sau mai marile plăceri ale vieții?
ancky says
Traim intr-o lume consumerista si e foarte usor sa cumperi toate prostiile din lume. Si eu la douazeci si ceva de ani castigam binisor si nu economiseam nimic. Totusi, nu ma imprumutam niciodata si am platit un master si vacantele. Dar cheltuiam multi bani pe iesiri, haine, diverse inutilitati. Cred ca e specific varstei. La un moment dat mi-am dat seama ca multe lucruri nu ma ajuta cu nimic, doar aduna praf, asa ca am inceput sa fiu atenta la ce cheltui. Nu am renuntat la vacante si iesiri de weekend, insa am redus mancatul in oras, nu mai cumpar haine sau cosmetice ptr mine decat strictul necesar. Avem 2 copii care consuma resurse din plin (6 si 2 ani), e drept ca avem si venituri peste medie de cativa ani, insa economisind am reusit aproape sa achitam o casa cu banii jos. In Cluj nu e putin lucru, casele sunt foarte scumpe. Am mai avea cam 2 ani de economisit si ar fi integral platita, dar vom lua pentru asta un mic credit acum sa ne putem muta. Nu simt ca mi-a lipsit nimic in anii astia, nici noua si nici copiilor, am mers in vacante ca de obicei, dar cu un anumit buget stabilit dinainte, am limitat nr jucariilor cumparate ca si asa stau degeaba, etc.
Daniela says
Am descoperit de curand blogul tau si am tot citit din el. Mi-a placut ca nu duce nimic la extrem (adica nu e nici pentru oameni care au venituri de 5000 de euro/ luna, nici nu ne sfatuiesti sa nu bem o cafea sau sa nu mai mancam 2 zile, daca am depasit bugetul :). O scapare nu este un capat de lume, daca nu devine obisnuinta).
I-am zis si sotului meu ca am putea sa economisim mai mult (noi am fost mereu destul de echilibrati cu bugetul, nu am avut datorii si nu ne-am imprumutat nici cand aveam un singur salariu si venituri mult mai mici decat acum), si l-am speriat :).
Cred ca economisirea genereaza foarte multe spaime in randul romanilor – multi dintre ei trecuti prin perioade grele cand chiar nu aveai ce pune pe masa(comunism, tranzitie). Ce a inteles sotul meu din „a economisi” a fost ca probabil nu o sa mai mancam si o sa punem banii intr-un loc inaccesibil care nu o sa ne aduca vreodata vreun beneficiu. E posibil ca multi oameni sa vada asa, traumatizati de economiile parintilor nostri care insemnau o frugalitate fortata, aproape permanenta. Cand nu ai bani, e foarte greu sa vezi mai departe de ziua de azi sau de ziua de maine. Economiile lor chiar nu insemnau o vacanta faina la sfarsitul anului, ci a supravietui de la o luna la alta, deci beneficiul pe termen lung nu prea exista.
E greu sa ne antrenam acum, cand avem mai multi bani, sa nu ii dam pe toate prostiile (v-ati ingrozi daca ati vedea bugetul meu de mancare 🙂 ) cand spaima de a nu avea inca doare. E greu, dar nu imposibil 😉
Iulia S. says
Daniela, da, cu siguranta ca exista multe spaime legate de economisire. Le-am depasit si eu pe ale mele :).
Cred ca aveti nevoie de un obiectiv, adica punem banii nu intr-un loc inaccesibil si de dragul de a-i avea, ci pentru ceva anume – fiecare etapa din viata cu specificul ei – avans pentru apartament/casa, casa, achitat mai repede imprumut, scoala copiilor, un eventual ajutor pentru casa lor, un mic plus pentru pensionare, ceva de inchiriat pentru a suplimenta veniturile, poate si pensionarea mai devreme – la alegere sau pentru ca pur si simplu nu mai gasesti ceva potrivit la 55-60 de ani…
Evident, cu totii avem o situatie particulara de care sa tinem seama…
Daniela says
Eu economisesc punand la inceputul lunii o suma deoparte pentru mobila – ne-am luat de curand apartament si nu am reusit sa mobilam sufrageria. Si inca o suma pe care o duc direct la banca pentru a rambursa anticipat creditul pentru casa. Dupa ce platim si rata, ne raman niste bani din care calculez cheltuielile fixe care sunt cam aceleasi de la o luna la alta (facturi, tigari – stiu, cah :). Ce ramane merge pe mancare, iesiri in oras si…diverse. Problema mea este ca mi se pare ca aceasta suma care ramane ar putea fi gestionata mai bine si am mai putea economisi si de acolo. Doar ca acolo e mancarea, care e un subiect sensibil :))) Mai analizez ce l-ar putea motiva pe sotul meu. Poate mai multa manacare gatita, dupa care cam tanjeste sau sa punem cateva sute de lei deoparte pt o masina. Un subiect de aprofundat in 2017 🙂
ancky says
Separa mancarea de restul. Daca poti si timpul iti permite, fa meniu zilnic si gateste. Eu cu meniu zilnic facut pe o saptamana si cumparat ingrediente exclusiv pentru el, am economisit cam 30% din banii de mancare. Si inainte gateam, dar aruncam diverse pentru ca nu cumparam alimente cu un plan concret si mai uitam de ele.
O femeie says
Eu separ mancarea de toate alea(di de hartie igienica) .. e vitala, mai importanta decat platile anticipate.
Elena fr says
Si eu separ mancarea.
Anca I. says
Zicea Daniela mai sus ca e greu sa economisesti cand spaima de a nu avea inca doare. Confirm, dar mi se pare si paradoxal in acelasi timp: adik daca au fost perioade cand nu ai avut (ei eu ma incadrez aici, au fost ani cand efectiv am suferit rau de foame – poate de-asta acum sunt grasa :-)? ), de ce atunci cand incepi sa castigi bani, din ce in ce mai multi, nu ai grija sa incepi sa economisesti, ca sa te protejezi de saracie? Macar dupa o perioada cand ti-ai facut toate poftele? La noi perioada asta a durat prea mult, 10+ ani., dar ne-am trezit. Si o explicatie ar putea fi suprinzatoare, am auzit-o intr-un workshop la o conferinta pt femei in urma cu ceva ani: cica ne-ar fi de fapt teama de bani si de aceea nu ii putem tine langa noi, ii tot „alungam”. Deci intr-un fel este despre a gasi acea pace cu banii de care vorbeste Iulia, atat de importanta…altfel, poti castiga si >10.000 EUR in Romania pe luna si tot sa iti fuga printre degete.
Daniela says
Intr-adevar, paradoxal, Anca I. 🙂
Poate e un mecanism de aparare care ne spune sa facem orice doar sa nu mai ajungem vreodata acolo (unde a fost rau, de nesuportat) si sa nu ne mai identificam cu omul care nu cumpara nimic pana nu facea mai intai niste calcule. Doar ca din exterior genul asta de mecanism pare si paradoxal si pervers pentru ca te poate aduce fix in situatia de care voiai sa scapi.
Cat despre teama de bani, cred ca si asta e tot din mentalul romanilor – banul e ochiul dracului, sarac si cinstit etc. Stiu pe cineva care nu pune bani deoparte de frica sa nu I se intample ceva rau. Pentru ca de fiecare data cand a avut niste economii a aparut ceva nefast si a trebuit sa le cheltuiasca. Iar eu sunt convinsa ca pana nu va depasi blocajul asta chiar asa se va si intampla
Luci says
Citesc blogul tau si imi imaginez ca beau acea cafea cu tine 🙂
Iulia S. says
Luci, multumesc :).
fiordaliso says
Cred ca depinde mult de ce inseamna pentru fiecare micile placeri ale vietii. Undeva in 2004-2005 ni s-au marit noua consistent salariile, mie de la jumatate de norma la norma intraga si lui de la o suma aproape la fel de mica, care abia ii ajungea de tigari (la asta nu a reusit sa renunte) la de 2.5 ori salariul meu, la el nu a fost brusc, a crescut treptat intr-un an intreg. La inceput ne lipseau foarte multe si am tot acoperit golurile, dar dupa un timp mi-am dat seama ca pur si simplu cheltuim aiurea, pe lucruri de care nu avem nevoie, pe mancare pe care o aruncam. Si asa am inceput eu sa fac economii, nu organizat ci punand pur si simplu la salar o suma deoparte. Aveam in spate doar exemplul parintilor mei care nu au economisit nimic niciodata (acum recent au inceput si ei dar din pacate destinatia banilor este un tratament foarte scump) si au trecut prin perioade foarte grele cand unul din ei a ramas fara venituri.
Renuntand la lucruri neimportante pentru noi si nelasandu-ne influentati de parerea celorlalti am reusit sa mergem in concedii (la inceput in tara, apoi si in strainatate). Lucru mult mai important pentru noi decat cafeaua de la aparat sau pizza comandata la serviciu. Preferam sa ne facem noi cafeaua si sa ne luam sandvis de acasa. Cel mai mare succes din ultimul an a fost ca am reusit sa-l conving si pe sotul meu ca nu merita sa imprastie banii pe o multime de obiecte pe care nu mai stie unde le pune sau chiar ca le are (e greu cu doi oameni cu hobby-uri in casa:)) Si nu simtim nici unul dintre noi ca renuntam la ceva, pur si simplu avem alte inclinatii si alte placeri.
Eu personal nu an cunoscut oameni ca prietena ta, am mai auzit pe acasa vorbindu-se de unii dar nu i-am cunoscut, si de fapt se radea de ei ca sunt zgarciti. Dar cumva m-am „desteptat” singura, din dorinta de a nu mai trece prin greutati, la inceput nu aveam cu cine sa vorbesc, abia mai tarziu au aparut primele bloguri straine si mai tarziu te-am gasit pe tine si comunitatea de aici. Chiar daca plecasem deja pe calea asta, mi-a fost de mare ajutor sa te citesc si pe tine, imi place sa citesc si comentariile fetelor de aici, am mai descoperit cateva bloguri faine, si chiar daca comentez mai rar te citesc zilnic. Mi-ar placea sa am o prietena fizica cu aceleasi preocupari, dar inca nu e tarziu, poate o sa apara 🙂
o femeie says
fiecare are mici placeri ale vietii. Ideea e sa nu economisim la ele, ci la cele care nu ne sunt placeri ci comoditati, sau de la consumerisme, sau de la cele sub influenta celor din jur. Cel mai bun exemplu din viata mea este tv-ul: nu avem de cativa ani.
E important sa ne facem lista cu bugetul si in functie de prioritati si importanta: mi se pare normal sa pun cea mai mare parte a bugetului catre nevoile reale ale mele: concedii, casa, mancare.
Sinziana says
Cred ca raspunsul la intrebarea ta depinde de cat esti de flexibil si motivat. Adesea, totul incepe cu intrebarea: ‘ce as putea face diferit?’ si continua cu alcatuirea unui plan rezonabil. Adica nu sar de la mancat in oras in fiecare zi la pregatirea tuturor meselor exclusiv acasa, etc. Micile placeri sau brese trebuie sa existe.
De exemplu, o mare placere de-ale mele este sa merg la salon pentru mani-pedi sau la coafor. Dar preturile aici unde locuiesc eu sunt exagerat de mari, asa ca prefer sa fac asta foarte rar. Solutia pe care am gasit-o a fost sa invat de pe youtube niste tipuri de coafuri usor de realizat – nu ai zice ca nu am trecut pe la coafor. 🙂 Nu as fi zis ca sunt capabila de asa ceva, dar uite ca sunt!
P.S. Mie imi place chiar mai mult sa am musafiri acasa decat sa iesim la restaurant. 🙂
Roxy says
Depinde ce inseamna micile placeri ale vietii. Pentru unii pot fi o cafea in oras, pentru altii o masa la un restaurant. Nu, economisirea ar trebui gandita astfel incat sa iti organizeze mai bine cheltuielile, lasandu-ti totusi micile placeri la care tii. E adevarat ca acestea devin putin mai mari cand iti cresc veniturile si economisirea nu mentine acelasi ritm. 🙂
o femeie says
eu am decis, pt mine placeri inseamna concedii. Ieri ne uitaram dupa bilete in Aruba 😀 😀
Bogdan says
Imi poti spune unde te uiti dupa bilete ? 🙂
o femeie says
klm, edreams, http://www.vakantiepiraten.nl
Mihaela Damaceanu says
Fix asa ziceam si eu la aceeasi varsta, iar cel mai des aveam aceast discutie cu sora mea. Desi mai mica cu 6 ani, ea chiar a avut un talent la economisire, daca o exista talentul acesta 🙂 Chiar uitasem ca ziceam asa si mi-a amintit 🙂
In rest, blogurile de finante mi-au schimbat si mie gandirea si apoi blogul tau. Doar ca uneori im pare ca de cand tot citesc eu, ar trebui sa fi realizat mai multe pe aceasta linie. De unde rezulta ca problema mea este la actiune, nu la citit 🙂
Si rezulta ca voi, fetelor, faceti prea frumoase comentarii aici, ca sa nu mai zic si de cum scrie Iulia 🙂
Sinziana, tot respectul pentru ca ai invatat sa faci coafuri, eu sunt antitalent. Dar imi place sa tai unghii, daca va puteti imagina 🙂 Cand face unghiera ţac…si taie. Asta intra la capitolul de oameni si ciudateniile lor 🙂 Sau pasarile, sau stolurile…
Sinziana says
Ohh Mihaela, asa am crezut si eu multi ani, ca sunt anti-talent la coafat. Dar in realitate, am nevoie doar de un ondulator, un fixativ si eventual cateva agrafe daca vreau sa ma joc. Am stat odata doua ore urmarind niste tutoriale pe youtube si… e atat de simplu sa facem chestii frumoase cu parul nostru (daca vrem!). 🙂
Mari Raiciu says
Buna ziua 🙂
Eu umaresc blogul de aproximativ un an si am „extras” ce am crezut ca mi se potriveste si ce am considerat ca pot aplica. De la „stiu ca ajuta” si ” aplic in concretul vietii cotidiene” pentru mine mereu a functionat cu intarziere. Din lipsa de disciplina, din lipsa de motivatie, din frica de care se scria mai sus si din alte motive.
Am facut pasi mici fata de acum 2ani in care dezordinea guverna gestiunea veniturilor noastre. Am inceput cu o metoda, am continuat cu alta apoi, am facut schimbari modeste, apoi mai impactante, am avut luni in care am fost disciplinati si luni in care am avut deraieri mari. Am reusit sa gasim un plan de gestionare a banilor ( inspirat de pe acest blog) care a avut rezultate si ni s-a potrivit, si am reusit sa mergem in mini vacanta la Roma si o vacanta in tara ( e drept cu cazare asigurata la rude si prieteni), am cumparat o masina second cu banii jos . Avem venituri medii dar variabile si stiu ca nu facem maximum pentru a le optimiza – aici va trebui sa ne imbunatatim in 2017.
Concluzia mea este ca nu trebuie sa renunt la preocuparea ca pot face mai bine, mai mult sau mai putin dupa caz, si sa nu cad in capcana ca doar atat se poate. Satisfactia mai mare decat sa stiu ca am facut economii pentru un scop anume, as avea-o daca as ajunge sa folosesc banii in mod intelegent, sa stiu ca ne ajuta sa avem o stare de sanatate mai buna, siguranta financiara pe viitor, sa genereze alt gen de castiguri pe viitor.
Multumesc economism.info pentru inspiratie si incurajare 🙂
Larisa says
Eu am descoperit blogul anul trecut in august. De atunci am facut ceva pasi in directia corecta (printre care si diferentierea nevoilor de dorinte ).Legat de subiect,din experienta anilor trecuti, pot spune ca nu, economisirea nu inseamna sa renunti la micile placeri. Poate insemna cateodata o amanare a lor, dar nu renuntare…
Ana P. says
De cand am descoperit blogul Iuliei si comentariile fetelor de aici,chiar ca am facut pace cu banii:))).Daca acum cativa ani cheltuiam tot ce castigam(plus chiria de la o garsoniera ),acum economisim 40% din ceea ce castigam,iar chiria e neatinsa.
Marea noastra placere sunt calatoriile (pt.anul acesta deja ne-am platit 2 vacante-Barcelona si Grecia) si in felul acesta ne mentinem foarte focusati pe economisire.
Cristina says
cred ca depinde si cat de mici sunt micile placeri, sau cat de scumpe. Adica, daca vrei sa economisesti bani pentru ceva important, nu te apuci sa iti satisfaci mica placere de a-ti suna prietenii de pe iPhone din Maldive. Poți să o faci și de pe un Nokia dintr-o locație de vacanață mai accesibilă.
O femeie says
Din aruba se accepta? ☺ ( am un vis cam scump, zic)
Delia says
Presupun ca pe linia de mijloc ne incadram si noi: iesim prin tara cand dorim (sau cand sunt libera week-end-ul), facem cate-un concediu pe an mai acatarii (chit ca pentru acest lucru economisim 6 luni), facem nazuri la cumparaturi (eu) si la mancare (sot), chit ca uneori nu ies din lista si nici nu depasesc 50 lei/saptamana, sau am buget structurat pe fiecare luna in parte pe tot anul. Bineinteles ca apar neprevazute, mai nou inmormantarile (((( sau reparatiile la masina mea (doar 1800 de lei luna asta), insa trebuie sa ajustez bugetul. Cu economia la mancare m-am gandit si eu si pana acum sunt multumita: gatesc in casa diversificat si consistent si incerc si de sezon 9sa fie economicos). Insa ma doare ca nu resusesc sa ma tin de planul stabilit initial, si nu cred ca strangand ultimul maruntis voi face mare branza cu plata la credite. Mai ales ca sotul are o mare spaima sa nu fie categorisit sarac sau zgarcit!
o femeie says
un video interesant despre actiune https://www.facebook.com/MMotivation.ro/videos/1621478461480784/?hc_ref=NEWSFEED
Laura says
Eu ,din contra sunt prea economa.Gatesc ,iau cantități mari la un pret mai mic ,organizez mereu frigiderul si congelatorul .Mereu am economii iar asta mă ambitioneaza si mai mult.
Iulia says
Super, Laura! Felicitari si tine-o tot asa!