Sâmbătă seară cred am mers la Târgul de Crăciun. Nu mi-am imaginat că va fi atât de înghesuială, ma ales în condițiile în care spațiul era mult mai generos ca cel de la Universitate, unde s-a organizat până acum târgul, dar a fost.
Primul șoc a fost la intrare, când am văzut o coadă imensă (cred că oamenii aceia urmau să stea cel puțin o oră) la un fel de vagonet mobil pe care scria Cârnățărie. Oamenii se mutau apoi la niște mese lungi alături, la fel de înghesuiți, pentru a savura (nu știu dacă e cel mai bun cuvânt, având în vedere condițiile) preparatele cumpărate.
Am văzut chiar mulți adunați în jurul coșurilor de gunoi, care trebuie să recunosc că arată foarte bine, aproape ca niște piese de mobilier, și chiar erau suficiente (poate că nici nu realizau că erau coșuri de gunoi?). Mergând, am zărit alte cozi asemănătoare, la pastramă, cârnați, pomana porcului și ce mai era pe acolo.
Mă luptam cu o ultimă fărâmă de voință (țin post totuși, sau încerc să o fac), iar V. al meu cedase și mă întreba dacă nu zăresc vreo coadă acceptabilă, când am trecut pe lângă cineva care spunea: Am dat 25 de lei pe o juma’ de farfurie de pomana porcului, și carnea asta e aproape crudă.
M-am uitat la omul respectiv. Era înghesuit, împreună cu alții, la o masă. Într-un colțișor, de fapt. Era cald pentru o zi de decembrie, dar totuși seară și frig, mânca zgribulit dintr-o mâncare care nu era apetisantă decât în amintire probabil, a porcului tăiat în ograda părinților sau a bunicilor.
Dacă nu era el, ne-am fi dorit cred și noi să stăm la cozile alea imense, pentru a ne învârti apoi pentru un colțișor de masă pe care poate îl găseam sau poate nu.
Influența celor din jur e mare, e aproape o presiune. Și nici măcar nu îi știam pe oamenii aceia, era o masă imensă de oameni pe care abia dacă îi puteam zări, pentru că mai era și întuneric.
Faptul că ei stăteau la coadă pentru toate acele bunătăți ne-a făcut să ni le dorim și noi. Chiar dacă amândoi am văzut din prima și cozile, și felul în care se mânca… și chiar dacă nu ne era chiar foame.
Afirmația acelei persoane ne-a făcut să vedem imaginea foarte diferit și să renunțăm.
Ajunsă acasă, la un vin fiert cu adevărat aromat și bun, am realizat că nu puține dintre deciziile noastre sau ale celor din jur sunt luate pentru că o mulțime de oameni, adunați sau nu într-o coadă, le iau.
Și cât de greu este uneori să te oprești, să îți spui că nu e de tine și că tu ai o alternativă mai bună. Suntem oameni, simțim nevoia să facem parte dintr-o colectivitate, e foarte greu să fii diferit.
Chiar și atunci când nu te interesează în mod special ce cred alții e greu să fii diferit. Chiar și atunci când cei din jur îți sunt străini și habar nu au ce faci sau nu faci tu, pentru a-i interesa.
Ceea ce ar trebui să păstrăm în minte însă este faptul că nu e obligatoriu ca un lucru să fie bun doar pentru că este ales de o masă mare de oameni.
- Nu trebuie să cheltuim o avere pe masa și cadourile de Crăciun, pentru că ceilalți o fac,
- Nu trebuie să gătim cele mai sofisticate mâncăruri pentru a impresiona musafirii. Uneori, ceva simplu, dar bun, va fi la fel de apreciat,
- Nu trebuie să aplicăm formule matematice complicate și să ne pierdem tot timpul gândindu-ne la bani pentru a economisi. E suficient să aplicăm un singur lucru – să ne organizăm, de exemplu
Ne putem permite mereu să fim diferiți și de cele mai multe ori ne vom bucura de mai mult într-un ipotetic mai puțin.
E drept că e foarte dificil să rezistăm, dar se poate, mai ales când conștientizăm acest lucru. Și nici măcar nu trebuie să fim diferiți, putem doar avea propria versiune a ceea ce ne dorim.
Claudia says
Mai, strict in cazul targului de Craciun nu cred ca acolo a fost doar influenta multimii ca sa zic asa. Mai e si propria ta perceptie raportata la amintirile pe care le ai plus … mirosul care actioneaza si el ca factor de decizie in acest caz 😉
Dar da, e greu sa fii diferit, sau sa ”vezi” ceea ce altii se pare ca nu vad… insa stii tu cum se zice.. ”fiecare cu crucea lui” 🙂
Iulia says
Claudia, cu siguranta ca mereu e un cumul de factori. Dar e o tendinta generala sa mergem in directia in care merg toti, nu cumva sa ramanem pe afara…
Elena fr says
Tocmai de asta evit de citiva ani tîrgurile si evenimente de genul lor ,ca stiu ca acolo mult mai usor scoti banii si te trezeşti cu lucruri pe care nu ti le doreai. La mine tentatia nu e pe partea alimentara, ba chiar partea aia imi provoaca mai mult repulsie. Dar imi amintesc cu groaza cum am scos acum citiva ani 250 euro pe o saltea de yoga pliabila, umpluta cu spuma naturala( noi nu facem yoga) ,ca ne gindeam ce buna ar fi linga patul nostru pentru fata care venea noaptea la noi in camera. Evident ca nu a dormit niciodata pe salteaua aia. Si de cite ori ma mai apuca pofta sa merg la tirguri, imi amintesc de saltea.
DianaC says
Cred ca a nu te alatura multimii mai vine si din experienta. Si noi am colindat de-a lungul timpului pe la diverse targuri/festivaluri, am adulmecat/baut/degustat/cumparat chestii „traditionale”, dar niciodata nu am ramas cu vreo amintire frumoasa, numai dezamagiri. Asa ca acum privesc cu detasare aceste evenimente inghesuite si dezamagitoare. Mi-e pofta de tochitura?O fac acasa. Mi-e pofta de carnati/cozonaci/gogosi? Mi le fac acasa. Nu ma simt in niciun fel fatza de altii ca nu le marchez pentru ca nu mi le doresc, nu ni le dorim niciunul. Asta vine din experienta. Experienta asta se pliaza pe faptul ca noi ca familie, de cand ne-am cunoscut, am cautat sa evitam aglomeratia. Intotdeauna mergem la supermarket sau la mall la ora deschiderii, sa evitam buluceala. Si, cand altii vin valuri,valuri, noi suntem cei care plecam de acolo.
Bogdan says
Eu ador pietele de Craciun. Anul acesta deja am vizitat 3 in 3 tari diferite. In mod ironic pe cea din Luxembourg (unde lucrez) n-am vizitat-o. Sper sa apuc totusi sa trec si pe acolo, iar de Craciun o voi vizita si pe cea din Bucuresti.
Eu n-am probleme cu aglomeratia in pietele de Craciun, nu ma duc acolo sa ma grabesc :). Ma plimb linistit si admir peisajul. 100% din cheltuieli se duc pe mancare, care nu e deloc scumpa. In general cheltuiesc sub 10EUR/pers si-mi iau numai ce e specific local. Nu cred ca s-a intamplat vreodata sa cheltuiesc 15EUR…
Iulia says
Bogdan, cred ca aglomeratie ca in acea seara in Bucuresti nu ai vazut… Si mie imi place ideea de plimbare, de piata. Dar nu ma asteptam la cateva mii de oameni adunati intr-un spatiu destul de restrans pentru ei.
Cristina Dragomir says
merg la rar la targuri dar, atunci cand merg, nu ma avant sa si arunc cu banii. De obicei merg mai mult pentru atmosfera. De mancat, nu am mancat niciodata la targuri. O singura data am poftit grav la niste sarmale, dar nici atunci nu am cumparat pentru ca era si coada si nici nu imi place sa mananc pe post de exponat.
o femeie says
Si mie imi plac pietele de Craciun. De cheltuit, cheltuim putin, nu mergem sa mancam acolo asa ca mancam acasa. Nu stiu daca toti fac la fel. Cel mult luam cate ceva specific, un lucru mic, ne uitam la ce se vinde, ne hilizim etc.
Antonia says
Niciodata nu m-am luat dupa altii…copiii tind spre asa ceva, insa sunt adolescenti, e putin de inteles…totusi sper ca avandu-ne pe noi exemplu, cand se vor mai maturiza, vor sti sa faca si multe alegeri bune….
Si mie imi plac targurile de craciun, insa nu consum carne si nu ma atrag in general nici mirosurile, deci aici m-au pierdut, in rest, daca as avea timp si chef sa merg, as admira mai mult ce vad pe acolo….
Sinziana says
Imi plac targurile de Craciun, dar nu imi plac deloc aglomerarile si cu atat mai putin statul la cozi interminabile pentru mancare. Dar asta nu ma impiedica sa visez la un targ cu ninsoare, o cana de vin fiert, o bucata de turta dulce si multa buna dispozitie. Poate fac un targ de genul asta la mine acasa :)), minus ninsoarea.
V.S. says
Mie nu mi se pare deloc complicata treaba asta. Sa stau departe de multimi si de trenduri am facut-o intotdeauna, asa ca nici la faza cu craciunul n-am nicio scapare in aceasta directie. Eu iubesc aceasta sarbatoare, dar nu pentru conotatia ei religioasa si traditii, ci pentru lumini, brazi, castane coapte si colinde americane, cam tot ce nu e romanesc (nu aruncati cu pietre, desi m-am nascut in aceasta tara, nu-mi sunt dragi traditiile). Si-mi plac si targurile, merg in toate de curiozitate si cumpar doar daca gasesc acolo ceva ce-mi ofera fericire din prima: la ultimul targ la care am fost am gasit o cutiuta muzicala din lemn cu tema din Harry Potter, asa ca nici n-am stat pe ganduri. E filmul meu preferat (nu conteaza ca am peste 30 de ani) si de cand am luat cutiuta, o folosesc zilnic pentru o stare psihica mai buna.
o femeie says
am 40 de ani acusi si tot am vazut de peste 100 de ori seria harry potter ( cu fiica mea) de am ajuns sa stiu replici pe de rost si sa cantam la pian dupa ureche :)))
Andreea says
si mie îmi plac tare târgurile de Crăciun, desi uneori am avut si eu experiente dezamăgitoare in ceea ce priveste mâncarea sau îmbulzeala sufocantă. La un târg de Crăciun din Germania am mâncat cea mai buna friptura in chifla, cu ceapa caramelizată; in București sunt buni cârnații cu cașcaval de la caruta aceea care e de obicei in centrul vechi, dar e prezenta si la târg. in general aleg un vin fiert, turta dulce sau o friptura in chifla, cu mustar. Si mai cumpăr decoratiuni daca vad ceva diferit si accesibil ca si pret.
o femeie says
de rezistat la cheltuieli, in perioadele cand eram obosita, agasata, nefericita/neimplinita ajungeam sa compensez prin …cheltuieli.
Adelina says
Îmi plac târgurile. Nu merg cu plăcere în mall-uri sau diverse magazine…, dar la târguri găsesc de multe ori lucruri interesante. De la un târg la Muzeul Țăranului Român (sunt reușite evenimentele de aici) mi-am luat un almanah culinar foarte vechi cu doar 10 lei…
Am fost și la târgul de Crăciun din Piața Constituției. Nu pentru că merge toată lumea, ci ca să vadă cei mici luminile și să ieșim împreună undeva la sf. de săptămână. Copiilor le-a plăcut.
Am cumpărat câteva nimicuri: miere de baltă (ne place mult și se găsește greu), turtă dulce, clopoței (au nevoie copiii la serbare), ornamente de brad și 2 alvițe. Atât din câte îmi amintesc. Cărnuri, vin fiert și altele nu ne tentează. Nu cumpărăm mâncare gătită la târguri.
A fost foarte multă lume, da, dar n-am stat mai mult de 5 min. la o căsuță. Nici gând de stat o oră la o coadă, nici nu aveam cum…
Pe noi frigul ne-a trimis acasă, în rest mi-a plăcut. Eu dacă merg undeva încerc să mă simt bine. Altfel, mai bine șed acasă. ☺
*Scuze dacă apare de 2 ori comentariul!