Săptămâna aceasta am ieșit mai puțin decât de obicei (da, are și frigul rolul lui aici, dar nici nu prea am simțit nevoia). M-am uitat la filme de Crăciun, am muncit, am făcut floricele de porumb și mi-am amintit de Amelie, pe care mi-aș dori, de asemenea să o revăd (unul dintre filmele mele preferate all time – poate îmi fac timp și de acest top pentru Cafeneaua mea).
Și dacă tot am adus vorba despre Cafenea… știam că o să vină momentul acesta, l-am așteptat și mă bucur :).
M-am atașat de acest blog micuț, colțul meu de internet unde scriu despre ce vreau, așa cum îl văd eu. Încă nu am avut timp să îl trec într-un program serios (nici măcar de 3 articole pe săptămână, așa cum mi-am propus la un moment dat), dar el a început să primească vizitatori ușor-ușor, nu în mod obligatoriu veniți de aici – de fapt, nu știu dacă se vede, dar încerc să nu pomenesc toată ziua de el, deși am tendința asta pentru că… mi-e drag, așa cum spuneam.
Știu că va fi mereu un frate mai mic (sau o soră!) a blogului Economisim, dar uite că simt nevoia să povestesc și despre el, îmi e drag și el și-mi e drag să văd că începe să crească, să primească comentarii, că unele dintre subiecte prind… Și da, vă mulțumesc și celor care îmi călcați pragul și acolo :).
*****
Ieri am ajuns la Târgul de Crăciun și mărturisesc că nu am fost încântată. Schimbarea locației nu mă deranjează, dar mă așteptam să găsesc un loc mai spațios și mai vesel un pic. Ieri era și sâmbătă, o sâmbătă cu temperaturi mari pentru decembrie, așa că am întâlnit aici o înghesuială de nedescris, cu oameni buluc pentru a bea un vin fiert și a mânca din ceaunele acelea mari. Cred că se stătea și o oră la acele cozi, nu știu. Chiar aș fi băut un pahar de vin fiert, dar nu în acele condiții.
Fac eu mai bun acasă, și mai aromat :).
Partea bună, pe care nu am avut cum s-o evaluez pe deplin, fiind întuneric (și nu știu de ce, dar era extrem de întuneric la Târg, poate datorită spectacolului televizat), este că am văzut o mulțime de obiecte realizate manual și foarte frumoase. Dar trebuie să merg într-o zi cu mai puțină înghesuială și eventual pe lumină (e mai frumos noaptea, cu siguranță, dar cu condiția să și existe o iluminare corespunzătoare).
Tot ieri m-am uitat la Singur Acasă, atât cât am prins. Nu știu să spun pentru a câta oară, parcă nu m-a mai prins ca de obicei, dar tot m-am bucurat să îl văd.
****
Mi-am făcut un obicei să citesc dimineață, un singur articol, ales oarecum la întâmplare, în timp ce îmi beau cafeaua. Astăzi a fost un articol al lui Trent – m-am întors ușor-ușor către The Simple Dollar, pe care parcă nu îl mai citeam cu aceeași plăcere la un moment dat. Este o analiză și mi se pare interesantă din multe puncte de vedere.
Jennifer este o mamă de 2 deja, la 24 de ani. Sunt o familie creștină, au hotărât încă de la început că ea va rămâne cu copiii acasă, odată ce vor apărea, dar ea are o facultate și a rămas oarecum cu dilema urmării unei cariere.
Primul lucru la care m-am gândit a fost că în societatea lor cred că fiecare își pune problema ca doar unul dintre ei să aibă un venit, după ce apar copiii – am întâlnit chiar săptămâna aceasta un articol în care el are această postură, pentru că ea avea potențial mai mare decât el de a câștiga.
Chiar și în aceste condiții, situația materială este destul de bună pentru a pune deoparte, a plăti asigurări pentru toți membrii familiei, a merge poate și în vacanțe și a trăi binișor, chiar dacă cel care rămâne în câmpul muncii are un salariu mediu. Ce diferență uriașă de mentalitate, dar și de posibilități până la urmă.
La noi, foarte puține familii își pun problema acestui lucru (mă refer la cei care ar avea totuși niște posibilități), și mai puțini reușesc să o facă la modul gândit, organizat, cu plata asigurărilor, pentru ca nici cel care nu lucrează să nu rămână pe dinafară.
Pe de altă parte, îmi place tare mult modul lui Trent de a gândi o situație/problemă financiară a cuiva, felul în care analizează și înțelege chiar și lucrurile care nu sunt spuse în mod direct în mail, cum reușește să ajute persoana respectivă să aibă o perspectivă asupra situației sale și să evidențieze atât lucrurile bune, cât și obstacolele care apar pe parcurs. Mi se pare un dar acesta, unul foarte prețios. Și-mi place să citesc tipul acesta de articole, în timp am învățat, parțial de aici, să pot face propriile analize de situații, cu fiecare latură în parte.
*****
Atât pentru astăzi, am multe de făcut pentru o zi de duminică (nu de muncă), cel mai important lucru fiind… să merg la vot :).
Anca says
Si la noi poti avea asigurare de sanatate daca lucreaza dor unul dintre soti ca si coasigurat, fara nicio cheltuiala in plus:). Pensia e insa alta problema:) . N am fost niciodata la un targ de Craciun desi de multa vreme imi doresc:)
Iulia says
Anca, mai mult la pensie ma gândesc…
Geta says
De fapt, Jennifer, vrea sa aiba copii dar in acelasi timp vrea sa si profeseze ca de aceea s-a şcolit !
La un moment dat fiecare vrea sa aiba servici, sa nu stea acasa sa creasca copii chiar daca sunt posibilitati dintr-un singur salariu ! Statul acasa e pentru atunci cind iesi la pensie, la tinerete duce direct la plafonare.
Iulia says
Asa e, Jennifer isi pune si problema carierei, dar sunt cupluri care nu o fac. E o mentalitate pe care eu nu o inteleg în totalitate, cel fara job mi se pare ca ramane cumva pe diafara si daca se intampla ceva e extrem de vulnerabil.
Pe langa plafonarea care e inevitabila.
Oana says
Este o capcana povestea ramasului acasa cu copiii pe termen lung. Am 2 cazuri in familie:
Bunica mea care, dupa ce a trebuit sa plece de la tara la oras in urma colectivizarii, a fost casnica si a crescut 3 copii si cel putin 4 nepoti. Inca se plange ca nu are pensie si ca trebuia sa isi fi infruntat sotul si sa se angajeze.
Al doilea caz – matusa sotului meu ramasa de curand vaduva si oarecum la mila copiilor cu care nu are cele mai bune relatii. Traieste dintr-o pensie de urmas, foarte mica. A avut de-a lungul timpului o tentativa de reangajare, dar pur si simplu nu s-a mai adaptat cu un serviciu.
Concluzia: este foarte riscant sa te bazezi pe un singur venit. Este tentant sa vrei sa fii alaturi de copiii tai si sa le dai cea mai buna educatie, dar acest „sacrificiu” poate avea urmari foarte neplacute.
Iulia says
Oana, eu constatam doar :). Mi se pare un fenomen la ei, pe care foarte bine nu il inteleg.
Pe de alta parte, daca totul se petrece după o perioadă de munca, la modul de retragere/retirement mai devreme, mi se pare ok.
o femeie says
depinde de fiecare familie. Pensia si vechimea e o problema, instabilitatea, nesiguranta etc.
Daca tot vorbim de real live si exemple, sa va zic insa cazul meu. Am fost singurul venit pe timp de aproape 4 ani ( sotul a avut joburi ocazionale dar fie a fost 2 luni, fie nu a fost platit etc) . Presiunea de a fi un singur venit e crunta, distruge. Inca o data prin asta nu mai trec pentru ca nu sunt capabila sa rezist.
Elena fr says
Noi suntem un caz de un singur venit( dar care face cit două ) . Nu mi-ar fi placut sa imi creasca altii copiii, dar am avut sib tot felul de obstacole legate de viza, echivalare de diploma( 7 ani de studii dupa bac…)
Avantaje sunt o gramada. In schimb reversul e ca atunci cind sunt mici,copiii nu sunt asa autonomi ca altii. Iar eu ma simt complexata ca dimineata nu plec si eu, ca alte mame, la serviciu. Sunt timida, dar asa parca am devenit si mai asociala .
Acum dau un concurs sa ajung functionara( pentru ca la virsta mea si cu gaurile din CV nu am sanse la altceva), dar pe undeva ma gandesc cu groaza ca as putea sa il iau. Sotul si el multumit sa stie ca eu ma ocup de toate, mai ales ca vine seara cel devreme la 8 inapoi de la serviciu.
Cred ca asta cu statul acasa depinde si de tara, de exemplu in Germania mamele nu prea lucreaza cand copiii sunt mici. In Franta am observat ca se practica la cei din familii f bune, catolice, cand mama, dupa ce a facut studii f bune si e maritata cu un coleg… sta acasa si creste cei 4-5 copii… care vor face si ei studii f bune, dupa traditia familiei.
Elena fr says
Si am uitat ceva: cand copiii cresc, rolul mamei scade. De aia acum as vrea sa lucrez.
Iulia says
Da, si mie mi se pare ca depinde de tara. La noi, din ce am vazut, rareori isi pun problema.
Eu nu cred ca as rezista fara sa fac nimic, dar cred ca sunt multe lucruri pe care le poti face si in postura de mama care sta cu copiii si poti gasi si chestii care nu au legatura cu ei.
Oricum, important este ca in varianta in care unul dintre soti castiga confortabil, exista o alegere de facut.
S-au adunat pareri, este un subiect pentru care nici eu nu am o optiune clara, eu incercam sa evidentiez doar un fenomen la altii care la noi nu exista (sau nu in jurul meu) si o analiza – a lui Trent – care imi place cum a fost facuta.
Elena fr says
Banuiesc ca de exemplu in Germania e mai usor sa iti gasesti serviciu dupa o pauza de crescut copii. In Franta locurile la cresa sunt foarte putine, asa ca de copii se ocupa de regula ” asistentematerne”adica niste femei care ingrijesc la ele acasă pina la 3 sau 4 copii. Cand mergi in parc le vezi pe femeile respective grupate pe o banca ( majoritatea poarta voal) si discutînd intre ele, in timp ce copiii se joacă fiecare cum poate, iar insotitoarea lui rareori ii arunca o privire. Parerea mea ca nu de aia am facut copii ca sa fie crescuti asa.
Delia says
Elena Fr, succes cu angajarea!! Nu este chiar asa de greu sa muncesti, sa ai grija de copil si de gospodarie! Io nu m-as vedea in nicio alta postura :))
Elena fr says
Mersi Delia! Acum nu, dar cand sunt copiii mici nu prea vad cum.
Elena fr says
A, si am trecut de probele scrise de admisibilitate. Ramine doar interviul cu juriul in care trebuie sa le arat motivatia mea. De mintit nu ma pricep, iar sa le zic ca dau concurs ca altfel nu ma angajează nimeni… nu cred ca se face. Plus ca e un domeniu care n-are nici o legatura cu studiile mele. Nu se face nici sa le zic ca e primul concurs pe care l-am gasit la care m-as fi putut prezenta… Si am zis sa incerc. Copilaria si tineretea mea comunista m-a făcut să-mi placa sa concurez 🙂 ca in general sunt obisnuita sa cistig…. Ceea ce nu cred ca va fi cazul aici.
Geta says
Doamnelor, cea mai grea profesie este cea de mamă ! Mamele cu mai mulţi copii sunt eroine ! ştiu că pe vremuri la noi în ţară primeau o sumă lunar de la al nu stiu câtelea copil născut ! Oare există în lumea asta vreo ţară care oferă pensie femeilor care n-au avut alt servici şi au născut şi crescut mai mulţi copii ?
Dana says
In Germania exista urmatoarea posibilitate: pentru cresterea unui copil in primii 3 ani de viata ai acestuia, Mama care nu a lucrat anterior poate depune cerere ca acesti 3 ani sa fie considerati Erziehungszeit. Astfel, statul plateste pentru Mama pe durata acestor 3 ani pensia, calculata la media landului in care Mama si copilul sunt inregistrati. Asigurata medical insa nu este Mama prin acest demers, ea fie face o asigurare privata, fie e coasigurata prin sot/partener. De asemenea, daca salariul partenerului nu e suficient de mare, Mama poate primi un ajutor de 300 de euro lunar. Se dau chiar si ajutoare pentru mobilarea camerei copilului, dar trebuie sa faci dosarele pana cel tarziu in Luna a saptea de sarcina.
Dana says
Ah, si parca am auzit de curand ca si in Ro se plateste un fel prima de Mama eroina de la al treilea copil
Elena fr says
In Franta sotia care nu lucrează e automat pe asigurarea sotului. Alocatii insa pentru copii incep la al doilea, iar concediile de maternitate sunt scurte ,abia la al treilea copil e mai lung, ba chiar ai ocazia sa- l prelungesti pina are copilul 3 ani. Cind zic alocatii, ma refer la cele care nu sunt in functie de venit. Altfel sunt tot felul de ajutoare in functie de venit, chiar si ala de care spui, pentru mamele gravide. Dar nu le cunosc, ca n-am beneficiat.
Dana says
Recunosc, nici eu nu aveam habar de ele dar o data cu maternitatea am descoperit si lumea „paralela” a grupurilor de mamici de pe fb, iar pe grupurile de Diaspora cele mai dezbatute subiecte sunt cele legate de ajutoarele financiare.
Geta says
Si in Romania sotia/sotul care nu are servici e automat pe asigurarea celui care lucreaza chiar daca nu au copii.
Alocatiile se dau de la primul copil pe numele mamei iar concediile de maternitate s-au marit pina la trei ani dupa care copilul este primit la gradiniţă chiar daca mama nu are servici ci doar tatal.
adina says
In Romania , unde cei mai multi au salarii medii pe economie, (poate chiar mai mici ) este obligatoriu ca fiecare dintre parteneri sa aiba cel putin o sursa de venit.Daca mai au si copil/copii lucrurile chiar sunt complicate.Este greu sa ai o viata multumitoare , fara frustrari si griji atunci cand veniturile sunt relativ mici .Problema este ca atunci cand doar unul dintre parteneri casiga , chiar si atunci cand este OK suma , exista riscul ca la un moment dat, din diverese motive… sa nu mai intre in casa banutii respectivi. Ei si atunci sa vezi… stres.Desigur , asta tine de structura fiecarei familii, de cum si-au gestionat banii pana in punctul acela, daca au sau nu rezerve , un plan B eventual C,in fine, e mai complicat…
Parerea mea este ca desi este minunat sa stai langa copii , sa ii vezi cum cresc , sa le oferi toata atentia, la un moment trebuie sa cauti si sa gasesti solutii pentru a te desprinde de aceasta idee. Ideal este ca deciziile sa fie luate alaturi de partener, sa ne sustinem reciproc pe toate planurile.In societatea noastra mamele isi aloca mai mult timp(sau tot timpul) cresterii si educatiei coplilului si lucrul acesta este privit ca si normal.Multor barbati li se pare absolut natural ca femeile sa isi asume in totalitate aceasta responsabilitate.Ei nici nu stiu ce pierd… A… daca femeile vor sa aibe un job , mai mult sau mai putin platit , eventual si cariera … sa se descurce, dar sa nu ii implice pe ei prea mult in treburile casnice , copii …chestii de-astea ,,mai putin masculine,,.Desigur ca decizia luata de comun acord ca unul din parinti( la noi , la romani -mai mult femeia) sa se ocupe de copii poate fi o capcana.Te rupi de realitate, intri intr-o rutina zilnica ce iti consuma tot timpul, te frustrezi , gasesti tot felul de scuze, intrvine chiar si comoditatea.Poate merge pe tremen scurt, insa nu si pe termen lung.Timpul trece…oricum .Suntem fiinte sociale Avem nenoie sa evoluam pe toate planurile.E mult de combatut:)