O întrebare pe care o primesc deseori, cu cele asociate ei: Oare economisesc prea puțin? Prea mult?
Cum știi că suma pe care o pui deoparte este cea potrivită, nici prea mică, nici prea mare pentru puterile tale?
Pentru că atunci când este prea mare apar frustrări de care nu ai nevoie, pentru că te pot duce la cheltuirea a tot ceea ce ai acumulat, iar când e prea mică… pierzi oportunități și este păcat.
O viață avem și e o viață în care trebuie să ne permitem și să visăm, să călătorim, să ne bucurăm de ceea ce ne este dat. Singura soluție pe care am descoperit-o eu pentru a face toate acestea atunci când bugetul tău este unul mediu și nu ai un ajutor miraculos din exterior este să echilibrezi în așa fel bugetul încât să faci loc pentru tot ceea ce este important pentru tine.
Pentru mine echilibrul nu înseamnă extreme. Înseamnă că atunci când ai, să spunem, 3000 de lei bani în casă din 2 salarii să pui un procent decent, dar nu foarte mare deoparte lunar: 10, poate 15% din acest venit, iar când ai 5000 de de lei să urci un pic, la 15-10%.
Dacă lucrurile încep să stea mai bine, poți urca din nou, tot fără exagerări. Dacă în casă îți intră 7.000 de lei și te simți confortabil cheltuind 3.500 de lei (doar în urmă cu puțin timp atât cheltuiai, sau chiar mai puțin), fă-o. Dacă noua sumă vine cu anumite obligații -sunt și acestea, poate ai nevoie de mașină, de mai multe costume și de ieșiri în oraș cu anumite persoane cu legătură directă cu cariera ta – se întâmplă mai ales reprezentanților de vânzări – nu prea ai ce face, dar poți bugeta toate acestea.
Dacă însă lucrezi în domeniul IT de exemplu și poți merge liniștit la serviciu în blugi și tricou, ba chiar firma are și un casual friday în care ești invitat să vii chiar cum îți dorești… atunci nu trebuie să investești mare lucru în partea aceasta și poți crește procentul economisit.
Da, știu că puțină lume câștigă 7.000 de lei pe lună, dar am vrut să acopăr o paletă cât mai largă de venituri. Și o idee: totul depinde de la caz la caz și mie mi-e greu să stabilesc într-o discuție de 5 minute cât exact poate economisi o persoană (sau investi, după ce are deja o bază).
5 pași pentru stabilirea procentului lunar pe care îl poți disponibiliza
Cum spuneam, eu vorbesc despre economisire, dar banii respectivi îi poți direcționa către asigurări, fonduri de investiții, acțiuni… e din nou alegerea ta.
- Fă o listă a cheltuielilor de bază. Cele fixe (telefon, întreținere, lumină, etc) și cele variabile (mâncare și igienă, ieșiri, vacanțe, haine, etc). Un buget de cheltuieli, adică,
- Respectă timp de cel puțin 3 luni bugetul stabilit. Dacă ți s-a părut ok și simți că mai poți tăia din anumite zone, acum este momentul,
- Atunci când apar plusuri, regândește procentul în așa fel încât să beneficiezi de o creștere realistă. Eu am crescut în general cu aproximativ jumătate din banii în plus – în așa fel încât să simțim diferența și în viața de zi cu zi, și în sporirea economiilor,
- Atunci când apar plusuri ocazionale – gen prime, bonusuri, orice alt tip de venituri suplimentare, alocă o parte din bani economiilor/investițiilor. Pentru mine procentul acesta a fost mereu simplu și fix,
- Continuă să analizezi și să ajustezi în funcție de situație. E normal să regândești procentul atunci când apare un copil, când faci un credit sau intervine orice schimbare majoră în viața ta
Cam acestea ar fi reperele de care să ții cont atunci când stabilești cât poți economisi într-o lună.
Personal, nu țin cont de specificul lunii respective (luna aceasta merg la o nuntă, deci economisesc mai puțin), pentru că planific în avans cheltuielile mari sau folosesc fondul de rezervă atunci când ele sunt neașteptate. Dar aceasta e deja altă discuție :).
O să închei cu o recomandare de carte despre economisire.
iuliaBe says
cum am mai zis aici, economisirea e un proces organic – se extinde sau comprima in functie de factori externi, pe care nu intotdeauna ii putem controla
eu sunt impotriva procentelor din simplul motiv ca ma frustreaza, cand ma gandesc la procente am senzatia ca ma limiteaza si ma preseaza; prefer sumele exacte si rotunde :), sunt mult mai simplu de rationat si vizualizat; ma simt mai bine si am mai multa vointa in a economisi cand stiu ca economisesc spre exemplu 300 de lei, decat 10% sa zicem; nu am stat niciodata sa calculez procentual cat pun deoparte din venituri; pun constant o anumita suma, pe care o adaptez in functie de nevoile lunii respective; eu am invatat ca exercitiul constant e mult mai important decat calcularea oricarui procent
Iulia says
Acum… si eu tot o suma exacta si rotunda am, pentru ca mi se pare mai simplu asa :).
Dar stiu si ce procent reprezinta din venituri, tot o suma destul de rotunda si ea, tot de dragul simplitatii.
Eu am primit mai ales in ultima vreme multe intrebari de genul:
Oare la 5000 de lei sa economisesc 300 de lei e suficient? Care e reperul pe care il pot avea?
Acum… mi-e destul de greu sa dau niste repere, mai ales ca nu stiu daca in familia respectiva exista rate/copii/orice altceva ce afecteaza serios bugetul respectiv.
Cred ca fiecare trebuie sa isi stabileasca propriile repere, doar ca altfel e pentru mine care am oarecare exercitiu si altfel pentru cineva care e abia la inceput.
o femeie says
eu am un excel in care introduc lunar:
-incasari
-mancare
-facturi
-cheltuieli diverse
-si e un camp calculat la final cu cat imi ramane la sf lunii.
Cu o evaluare la nivelul asta am vazut ca am economii de mai multe tipuri:
-ipoteca (e o investitie!! vine in locul chiriei, e o investitie pe termen lung)
-economii in contul copilului (kidscont)
-pensia privata
-500 lunar pleaca in contul de savings, in ziua de salariu
-uneori mai ramane ceva la sf lunii, uneori nu, dar in ultimile 3 luni nuu… din motive de mutat si alte probleme familiale
Pe fiecare luna am facut niste formule, asa ca vad automat cat % e savings, cat % sunt investitii, unele luni sunt rosii etc.
NU E O FORMULA SIGURA SI FIXA PT TOTI. Ce merge la mine, nu merge la altii. Dar fara un calcul nu merge la mine.
Colegul meu de ex. toaca tot ce castiga. Tot. Nu se opreste decat atunci cand e contul cu minus. A venit intr-o zi cu hartie cu toate cheltuielile lunare ce si le aduce aminte si a cheltuit cat familia mea x 2.5 -3 (e drept, mai au inca o bebelusa in plus fata de familia mea). Asa ca singurul mod in care a economisit a fost la fiecare marire de salariu sa achizitioneze un imobil cu ipoteca (o fi el neglijent la lucrurile marunte dar e atent la cele mari!!!). Si uite asa la 33 ani are deja 4 ipoteci (4 imobile). De acu incolo sigur nu mai poate lua inca una (anul asta incearca sa lichideze macar un card de credit, si-a facut deja un plan… ) dar in curand se inchide prima din ipoteci ca era pe 15 ani.
(va scriu aceste 2 cazuri ca sunt complet opuse, dar din amandoua e ceva de invatat constructiv)
Ioana says
E oarecum off topic ce voi spune dar economisirea fără niciun scop final nu aduce nicio bucurie. Eu cred că te mobilizezi si ai elan doar atunci cand ti-ai propus concret ceva: o casa, o masina, o calatorie indepartata sau un fond pentru pensie. Doar sa pui bani la ciorap fara sa stii care va fi destinatia lor e frustrant si credeti-ma ca am vazut zeci de astfel de cazuri in perioada cand lucram in banca. De exemplu era o batranica ce venea lunar ”sa-si intoarca banii” (asa spunea ea cand si-i tot muta dintr-un cont in altul). Isi aducea toata pensia si iarna umbla cu cizmele gaurite si tot timpul tremura de frig. O data o colega a vrut sa-i faca un mic cadou de Craciun (alimente, credea ca e foarte saraca) si cand i-am spus sa se uite in conturile ei, s-a socat 🙂 Si nu era singura pe care am vazut-o ca a adunat bani toata viata si au trecut bucuriile pe langa ea fara sa aprecieze nimic… A murit si nepotii s-au bucurat de mostenire.
Iulia says
Nu mi se pare nici pe departe off topic, Ioana.
Cred ca am scris destule articole cu privire la obiective si faptul ca e musai sa le avem.
Poate ca am formulat eu un pic aiurea articolul ca sa reiasa asa ceva, nu stiu. Dar evident ca un scop trebuie sa existe – fie ca se cheama vacanta, masina, apartament sau independenta financiara (pe care tare-mi place cum a definit-o Delia ca resurse suficiente incat sa faci exact ce iti place).
Si nici nu sunt adepta economisirii frustrante – daca ai un venit de 5000 de lei din care pui deoparte 500 de lei, de exemplu, nu cred ca din cauza ultimilor ai putea umbla fara cizme :).
Delia says
Iulia, you made my day! :))))))))
Bogdan says
Nici eu nu am un procent anume de economisire. Nici macar o suma. Acest lucru m-ar stresa. Trec in schimb intr-un app fiecare cheltuiala pe categorii + agregat in excel la final de luna. In realitate de fapt eu nu economisesc. Sunt pe minus. Din cauza dobanzilor de 0.01% la EUR prefer sa investesc tot, inclusiv ceea ce nu am.
Tocmai acum o sapt juma am gasit un apartament ce-mi va aduce un randament de minimum 8%. N-aveam banii, dar avand experienta in domeniu am gasit imprumut fara nicio dobanda. Nici macar fond de urgenta n-am. Am doar la cine apela in caz de probleme. Toatea acestea pentru a urgenta drumul catre independentia financiara, care va fi, sper eu, undeva pe la 38 de ani.
iuliaBe says
Salut Bogdan…as putea avea te rog adresa ta de email (prin intermediul Iuliei bine inteles)? Promit sa nu te cer de sot 🙂
Florina says
Buna, Bogdan
Te rog sa-mi zici cum ai reusit sa gasesti un credit fara dobanda … si mai ales unde, la ce banca? Pare prea frumos ce zici tu 🙂
La fel ca si iuliaBe, inaintea mea, daca ai a o adresa de e-mail pe care te pot contacta, ar fi super. Mersic 🙂
o femeie says
no, ca acum murim de curiozitate: de unde imprumuti tu fara dobanda??? Ca eu dau dobanzi si comisioane pe la banci … 😀
Bogdan says
Bineinteles, nu imprumut de la banca. Procesul e mai complicat… Imprumut de la o persoana care are firma de import. El are nevoie de EUR iar eu de RON. Astfel eu cumpar de la el RON la cursul pietei, mai exact la cursul bancii in care-mi deschid contul. Ca tip&trick, pentru fiecare achizitie de ap imi deschid un cont RON la banca in care vanzatorul are credit avand diverse avantaje in acest fel. (da, cumpar apartamente pentru care vanzatorul are credit (in RON) caci ei sunt cei mai disperati sa vanda si negociez dur cu ei. btw sunt multi pe piata acum care au credit in RON convertiti din CHF. astia sunt goldmine :). ca idee am scazut 7.5 mii euro pt ap -ul de-l cumpar zilele astea. pt garsoniera de anul trecut 4mii). Astfel el castiga cu mine la schimb valutar in jur de 2%. Fara sa intru in detalii de fapt castiga peste 3% pt ca in contractul cu clientii lui pune curs BNR sau sub ca sa vanda la pret mai mic clientilor. Acum, ce castig eu ? un imprumut cu 0% in RON pe care ii returnez in EUR, deci el iar castiga, si cel mai imp, e ferit de fluctuatia RON. Imprumutul mi-l face pe max 3 ani si aprox 50% din costul apartamentului. Exemplu: un ap costa 50.000 EUR. Eu platesc vanzatorului si bancii in care are credit in RON echivalent 50mii EUR. Schimb 25mii EUR in RON cu persoana descrisa mai sus, iar el imi imprumuta in RON echivalent 25mii EUR. In concluzie voi avea in RON echivalent 50miiEUR. Rezumat, fac asta cu o persoana care are prea multi RON, dar are nevoie de EUR. La randul meu, lucrand in Luxembourg am venituri in EUR (inclusiv chiriile din RO). De asemenea am venituri destul de consistente putand sa achit rpd imprumuturile si sa achizitionez aprox un ap/garsoniera pe an. Asta pe f scurt… De fapt la fiecare achizitie mai castig prin diverse artificii, dar deja e mult prea lung postul, asa ca alta data.
Tea says
Eu sunt la stadiu de „imi propun” pentru ca toate economiile familiei s-au dus in casa pe care ne-am renovat-o (de la fundatie) si inca n-am terminat-o. Dar eu visez deja la mansarda, sa ne intelegem :)) cred ca ar trebui sa umblu un pic la prioritati si sa zic si stop cheltuielilor in acest scop, ca n-or sa se termine niciodata!
Planul meu pentru cand revin in indemnizatie (de la 1 iulie, teoretic) e sa pun deoparte banii pe care i-am imprumutat de la copil si sa nu ma mai ating de ei. Atat! Ca sa nu ma ating, o sa ii bag in BCR banca pentru locuinte, unde am cont de economii de 2 ani deja (5 ani strangi). Anul 3 va fi al lui :)) al copilului. Am invatat o lectie!
Elena fr says
Asta cu pus bani la copil pentru noi n-a fost o idee buna. Ca i-am pus, si, avind dobinda cea mai mare, acolo au ramas, iar cind am avut cheltuieli cu copiii ajunsi mari, tot din contul nostru am dat, ca sa nu pierdem dobinda. Iar cind copiii au implinit 18 ani, n-am mai avut acces la conturile lor, in schimb la unul ii dam noi bani de cheltuiala, celalalt e pe picioarele lui. Si de conturile alea nimeni nu se atinge.
Poate si pentru pus in cont copilului trebuie stabilit dinainte la ce va servi acel cont, ca altfel ii ai acolo, teoretic sunt bani ai copilului, dar cumva sunt ai parintilor, au un statut foarte incert.
o femeie says
Eleno, delicat asta, ca uite, cand am cumparat aprt. am luat banii copilului (lucru bun de altfel pt mine, ca era mare nevoie) dar facui cu juma de inima si acum inca am regrete ca pusei si eu ceva bani pt copchil si uite cum ii luai ….
Elena fr says
Nu avea regrete, ca doar tu te ocupi de copil. Iti zic eu cu copii deja mari si in care am investit mult.
Zilele astea fiul care se intretine a ramas fara bani in cont(a trebuit sa plateasca chirie inainte de a ii intra salariul). Dar nu a luat din contul de economii, ci i-am virat rapid noi. O sa ni-i ramburseze, dar ideea e ca nu se atinge nimeni de contul de copii.
Tea says
Planul pe 2017, cand ma voi intoarce la munca, e sa lucrez part time de-acasa iar cu banii sa platesc pe cineva sa stea cu copilul, sa ne obisnuim cu noul statut. Daca raman 2-300 lei de cheltuiala, ma voi declara multumita. De la 3 ani poate voi da banii pe-o gradinita, mai degraba, desi ma doare inima la gandul ca n-o sa-l mai vad multe ore/zi. Sotul meu petrece 12h departe de noi si nu pot concepe sa fac si eu la fel. Trebuie sa gasesc o cale de mijloc, aka 6h mi s-ar parea ideal. Apoi planuri de bebe2.
Deci sa imi fac plan de salarizare/economisire „ideal”, si ala ar consta in: cheltuieli de zi cu zi (cam 2500 lei)+urgente (200 lei)+copil(500lei)+fond de pensie (100lei)+fond de casa (termen mediu-200lei)+fond de vacanta (300lei). 3800 lei suna rezonabil pentru pregatirea mea de acum, poate chiar un pic optimist, dar e un salariu full-time pentru care sunt dispusa sa fac ce-mi place :)) optimista pana la capat!
Uite, Iulia, poate scrii si despre asta: frica de a cere cat meritam la angajare, sa nu ne mai angajam pe 2 lei si apoi demisii la 6 luni ca suntem frustrati. Am moderat 2 ani un grup de joburi pe domeniul meu (PR+jurna), atata s-a vorbit despre asta, si apoi atat-am aprobat postari cu joburi middle platite cu 1500 lei, of!
Iulia says
Tea, sa stii ca primesc si Guest Post-uri :).
Parca nu ma simt destul de indreptatita sa scriu despre acest lucru, desi o perspectiva personala nu strica niciodata, pana la urma e un blog.
Delia says
Pai esti liber sa ceri cat vrei (si 10.000 ron pe luna), insa daca angajatorul considera ca nu are banii/nu meriti/munca ta nu este atat de pretioasa, nu-i vei primi! Sotul a stat 9 ani intr-o multinationala, munca si stress imens, salariu derizoriu. Degeaba a cerut in plus la negocieri, a primit doar 5%. A plecat pe cont propriu, unde lucreaza si cate 3 zile legate departe de casa, insa trage pe alti bani (care se simt in casa). Acum, stand de vb cu prietenul lui care a ramas in companie, a aflat ca acesta a primit 50% in plus la salariu. Pt el, compania a considerat ca se gasesc bani in plus. Noroc ca prietenia lor este prea pretioasa pt a se strica de la astfel de nimicuri, insa un gust amar tot i-a ramas sotului…
Delia says
E greu cu economisirea…ma lupt sa pun in practica sfaturile tale intelepte dar imi vine uneori atat de greu..pare imposibil. Cu un salariu de 15 milioane a sotului si 13 milioane din salariul meu plus 80 lei alocatia copilului…si rata la casa e 1000 lei lunar plus ca trebuie renovata casuta (nu prea mai apucam sa ne cumapam haine, mobilier, chestii utile ptr casa…cam dificil).dar ma straduiesc…
Iulia says
Delia, bun venit alaturi de noi! Multe dintre lucrurile pe care le facem nu sunt usoare, dar fiecare dintre noi reusim sa gasim energia si puterea de care avem nevoie gandindu-ne la obiectivele noastre, la pentru ce facem un lucru sau altul. Si facand pasi mici in directia aceasta, pe termen lung, constanta cu care economisesti te va duce catre rezultate, chiar daca veniturile sunt mici.