O persoană care are salariul minim pe economie de 1200 de lei brut va duce acasă 890 de lei.
Sunt extrem de puțini bani, din păcate. Sunt bani în care nu ai mare spațiu de vise, speranțe sau vacanțe, bani cu care speri doar să te descurci de la o lună la alta.
Bani cu care mulți dintre noi nu cred că ar reuși să se descurce. Și totuși…
La sfârșitul lui 2015 aproximativ 1.580.000 de angajați duceau acasă această sumă. Aici am găsit informația, e de la sfârșitul anului trecut, probabil că acum, când salariul minim a urcat cu aproximativ 200 de lei, sunt și mai mulți oameni care câștigă atât.
Cum se descurcă persoanele care câștigă salariul minim?
Nu pot face generalizări, dar din concluziile trase în aproape 5 ani de existență ai blogului, timp în care am purtat multe dialoguri în diverse medii, am ajuns la concluzia că persoanele cu salariu minim se încadrează în aproximativ aceleași categorii ca cele care câștigă mai mult.
Nu, nu se descurcă mai bine, dar se pot încadra în aproximativ aceleași categorii (excepție una, cea în care se reușește economisirea a 2-30% din venituri și ulterior investirea acestora).
Categoriile, așa cum le văd eu:
- persoane care se descurcă cu cheltuielile zilnice și pun chiar un 50-100 de lei deoparte,
- persoane care abia trag de la lună la lună, dar cumva reușesc să meargă fără împrumuturi mari sau derapaje majore,
- persoane care au intrat într-un cerc al împrumuturilor de tot felul, pe card sau în variante care le-au fost accesibile
Aici e și o variație, sunt diferențe destul de mari între un venit minim în casă pentru o persoană sau pentru mai multe persoane. Evident că varianta 2 arată mai gri. Apoi, e o diferență mare dacă sunt 2 venituri în casă, fie ele și minime.
Dar concluzia este aceeași: motivația și nu venitul e prima care face o persoană să se descurce și chiar să pună ceva deoparte. Contează mult și venitul, dintr-unul de 1.000 de lei nu vei putea pune deoparte 500 de lei, pe când dintr-unul de 5.000 de lei poți să pui 2.500 – tot de motivație ține.
Dacă vrei, dacă găsești argumente să o faci, dacă ai o motivație suficient de puternică.
Merită? Fiecare decide.
Noi, pentru noi, am decis de exemplu că merită să mergi constant, uniform accelerat cum spunea unul dintre profesorii mei, lăsând loc în buget și de alte lucruri. Am avut scurte perioade în care am accelerat, dar pentru 0 lună-două, am avut și una mai lungă, de aproximativ 10 luni, înainte de cumpărarea apartamentului, când ni s-a părut normal să reducem tot ce se putea reduce, dar tot nu am avut senzația de sacrificii majore.
Cum ar fi cheltuit venitul minim
Revenind la acest venit minim, o descompunere a acestuia, așa cum o văd eu pentru o persoană:
- 350 de lei întreținere + curent + cartelă telefonică (cred că se poate suna 4 luni de pe o cartelă) + eventual cablu și intenet,
- 400 de lei mâncare, igienă, etc (știu că e ff puțin)
- 90 de lei transport
- 50 de lei economii
Pentru 2 persoane cu venit minim lucrurile stau un pic mai bine, ar intra 1.800 de lei în casă și s-ar putea face cât de cât un buget:
- 500 de lei întreținere + curent,
- 100 de lei cablu, internet,
- 200 de lei transport,
- 600 de lei mâncare + igienă,
- 200 de lei alte cheltuieli (haine, ceva ieșiri),
- 200 de lei deoparte/credite/rate
Pentru un venit minim la o familie de două sau mai multe persoane nu voi calcula, mi se pare sub limita posibilului, cu sau fără buget. Singura soluție e o nouă sursă de venit în acest caz.
Știu că e extrem puțin, iar scopul meu nu e să demonstrez că se poate trăi cu salariul minim. M-am gândit pur și simplu care ar fi repartiția cheltuielilor în acest caz.
Cred că e necesară și o limitare de spațiu în acest caz, optimizarea cheltuielilor cu întreținerea fiind obligatorie. Pentru o persoană care câștigă puțin, oricât de greu e, cred că soluția e continuarea coabitării cu părinții, fie o garsonieră foarte mică, fie o singură cameră într-un apartament, oricum e extrem de dificil, știu.
Cum aș proceda eu? M-aș da peste cap să câștig mai mult. Dacă pregătirea nu mi-ar permite-o, aș face tot posibilul să o continui, pentru a avea acces la un loc de muncă mai bun, cu un salariu mai mare. Evident, între timp aș face eforturi pentru a mă încadra în buget și a nu mă împrumuta, din cercul acesta ieși foarte greu, mai ales dacă există împrumuturi.
Anca I. says
Mi-e greu sa ma gandesc cum ar trebui cheltuiti acei bani foarte putini. In schimb imi este foarte clar ca m-as zbate din rasputeri sa cresc venitul: daca as sta la tara as cultiva si ultimul locsor din curte si as vinde produsele, as lua o capra, o vaca, as ajuta cu ziua vecinii mai instariti, whatever! La oras, as face un curs de manichiurista, maseuza, as face menaj in week-end etc. As face totul sa-mi continuu studiile (fara liceu terminat spre exemplu ce sanse sunt sa castigi mai mult decat salariul minim?. )Daca as sta intr-un oras „mort” din punct de vedere economic as face totul sa ma rup de-acolo – stiu ca poate fi foarte greu material vorbind, dar ceea ce ne tine in loc de cele mai multe ori nu sunt barierele materiale ci cele ale fricii sau blazarii. Din pacate am intalnit des oameni care nu sunt dispusi sa se zbata si care isi privesc situatia ca pe ceva implacabil…
razvan says
Acum in anul 2016 sunt 3-4 milioane de romani plecati in alte tari europene si pe alte continente sa obtina salarii mari. PATRONI (manageri) romani sa fie mai darnici cu angajati, sa le de-a salarii mai mari deoarece angajatii vor fi mai multumiti si fericiti, dar nu sa isi faca toate poftele si sa isi cumpere toate bunurile pe care si le doresc. RESPECTUL trebuie sa fie oferit de catre patroni (manageri) catre angajati (salariati) deoarece exista probabilitatea mare sa devina someri sau angajati prin FALIMENTUL FIRMELOR lor in 5, 10 ani si datorita turbulentelor economice din Uniunea Europeana si Europa. DUMNEZEU va pedepsi oameni (patroni/manageri, sau salariati, colaboratori) ce-si bat joc de alti mai prosti sau cu putin noroc si foarte putini sunt cei care ies la pensie fiind la conducerea unei firme (patroni/manageri).
Iulia says
Exact, Anca. Acestea sunt si concluziile mele. Te descurci cum poți, dar te dai peste cap ca situația sa fie temporară.
Lore says
Intr-adevar daca nu te zbati nu primesti mai mult.Si totusi…Piata muncii este destul de dificila.Si primesti putin chiar daca tu sti mai multe.Si programul nu iti permite si a doua slujba.Si nu toata lumea are abilitati sa faca ceva extra.Zic asta ca sa ii intelegem si pe cei care raman cu acelasi salariu minim.Trecand la partea cealalta eu sunt curioasa cum o familie de doua persoane cheltuie doar 600 lei pe mancare si igiena.Noi suntem trei.Cheltuim mult mai mult.Si nu ne rasfatam.Si nici nu mancam mult.Si totusi…
Iulia says
Cum spuneam, nu e o demonstrație ca se poate. E o repartizare pornind de la o suma. Si eu întreab, în limita bunului simț, atunci când cineva îmi spune ca se descurcă cu sume mici.
Merg în piata, cumpara la final de zi, negociază, merg la supermarket când stiu ca sunt reduceri maricele, primesc de unde mai pot, fac in casa tot ce se poate…
Andra C. says
Lore, noi cam asa dam pe mancare si igiena, lunar ( cu mici derapaje, bineinteles). Ceea ce facem noi sunt urmatoarele: profitam la maxim de bunici si parinti care ne mai trimit de la tara diferite alimente ce pot fi pastrate timp mai lung (cartofi, ceapa, carne de la pasari pe care le portionaz si le pun in lada frigorifica). Apoi, pachetul de la serviciu il pregatesc acasa. Este mult mai ieftin sa imi iau mancare gatita de mine decat sa merg la o cantina sa mananc. Si incerc, pe cat pot, sa cumpar materia prima la alimente dar sa gatesc eu (painea, de exemplu).
Lore says
Noi nu primim nimic de nicaieri.Si gatesc doar in casa.Dar ce e drept nu vanez reduceri,nu cumpar cantitati mari.Asa ca probabil si asta este un motiv.
Elena fr says
Sa primesti alimente de la tara nu se incadreaza neaparat in „sa traiesti din salariul minim”, e o sansa pentru unii, dar altii pot sa se agite oricit, ca n-au de unde primi.
E pe undeva ca si cum m-as instala la parinti si as spune ca ma descurc.
Nu o spun ca pe o critica, sa nu intelegeti asta, ci doar ca nu e tocmai la subiect.
Adelina says
Elena, ai perfectă dreptate!
Andra C. says
OK, poate asa a sunat, insa eu ma refeream ca primim ocazional, nu constant. Una este sa ne dea parintii un sac de cartofi din recolta lor o data pe an, dar asta nu inseamna ca majoritatea alimentelor din casa noastra ne sunt primite de la ei.
Adelina says
Lore, exact, nu toată lumea are abilități să facă ceva extra…
Viorica says
eu castig zero. S-a terminat concediul pentru copil, si cum nu avem cine sa ne ajute cu ei, deocamdata mai raman acasa. Ne descurcam bine cu salarul sotului deocamdata.
Viorica says
iulia sterge tu acest mesaj, am gresit articolul.
o femeie says
Acum ceva ani aveam un coleg ce cheltuia pe luna in bucuresti: minim pe economie . Nu lucra si scria o carte, avea timp sa mearga la piata si lua de sezon, nu avea tv, mergea pe jos si la biblioteca.
In rest am cateva cunostinte (vechi prieteni, vorbim din ce in ce mai rar, de 3-5 ori pe an se pune? ) ce au minim pe economie dar nu in Bucuresti (pt ca da, in Bucuresti salariu m ai mare – ai sanse) si ce pot sa zic e ca dau intretinere mai mica (stau la tara/casa mica) si au gospodarie asa ca muncesc si sambetele.
La meniu, nu uitati meniul histaminei (2 ani a trait cu el asa, sotul nu avea job, tratamentul la copil costa colosal).
Adelina says
Nu a pomenit nimeni de chirie. Foarte multe persoane cu venit minim stau în chirie… Și atunci ce faci? Te muți iar cu părinții? Păi e dificil, ca să nu zic imposibil. Poate că ai plecat deja de câțiva ani de acasă, poate că nu mai e spațiu și pentru tine la părinți sau e aiurea să pleci dintr-un oraș de provincie mic într-unul și mai mic, unde nici atât nu găsești un loc de muncă. Garsonieră sau cameră într-un apartament tot cu chirie sunt. Că dacă ai bani să cumperi garsoniera, păi nu mai ai venit minim. 🙂
Eu am avut venit minim o perioadă. Doar ce terminasem facultatea, oraș mic, joburi puține, nu-mi permiteam să fac mofturi. Lucram într-o librărie. Dar eram singură, soțul (pe-atunci prieten) era deja mutat în București de ceva vreme. Am vrut să vin cu banii mei aici, să am o oarecare independență financiară. Cumva m-am descurcat. Plăteam chirie (stăteam 6 fete în 2 camere :d), puneam bani deoparte și mai și mâncam (deși nu atât de variat că acum). Dar nu aveam net deloc, credit la tel. mai rar, transport nu plăteam (mergeam pe jos la muncă), TV nici atât, alte distracții nici atât. Singurul scop era să strâng suficienți bani și să mă mut în București. Ceea ce am și făcut după câteva luni. Dar eram singură.
E ok și cu venit minim dacă situația e temporară și nu există copii.
Să stai într-un apartament cu altcineva, să împarți ap. e groaznic vă zic eu. Nu în timpul facultății sau puțin după (cum am stat eu), ci dacă ești deja într-o relație.
Noi am stat, o foarte scurtă perioadă, la începutul relației. Păi știi ce fain e să gătești cu drag și spor pentru bărbat și să-l aștepți acasă cu oalele aproape goale. 🙂 Pentru că cealaltă persoană din apartament a avut grijă de asta. :)) Și e doar o situație…
Dacă ai venit minim și nu plătești chirie/gazdă e deja lux zic eu. :d Glumesc (parțial).
o femeie says
si eu cand am venit in buc. si aveam salariu minim am stat in chirie, dar am stat tot asa, mai multe fete si imparteam cheltuielile, si f. ieftin. Si ma descurcam!
In rest, multi care sunt cu minim pe economie nu isi permit sa inchirieze ci stau in gazda, sau au grija de cate o persoana/casa contra cost.
V.S. says
Despre chirie am vrut sa scriu si eu, dar vad ca a mentionat Adelina. In Cluj, spre exemplu, sa inchiriezi o camera intr-un apartament te costa cam 150 de euro, iar o garsoniera decenta (nu luxoasa si nici moderna) costa 200. Rar gasesti preturi mai mici si-n camerele de 80-100 de euro nu-ti vine sa stai. In plus, uneori nici nu poti imparti camera sau garsoniera pentru ca multi proprietari accepta un numar limitat de persoane. Daca abia ai terminat facultatea si esti din alta parte decat din oras nu ai cum sa te muti inapoi la parinti. Iti gasesti un job de mall (asa se intampla aici pentru studenti din toate domeniile, mai putin IT) care e platit cu 800 de lei (stiu din surse sigure), lucrezi toata ziua si din banii astia abia daca-ti acoperi chiria pe camera. Pentru restul, cheltuieli, mancare si haine…trimit parintii.
Fiind asistent social, am avut contact cu o gramada de studenti voluntari/practicati si aproape toti mi-au spus acelasi lucru. E o poveste trasa la indigo, mai multe sanse nu au la inceput si de multe ori nici nu sunt job-uri disponibile pe domeniile pe care acestia au terminat. Cei ce aveau 1000 de lei salariu (inclusiv medici veterinari proaspat angajati/secretare/consilieri vanzari imobiliari) se considerau un pic mai norocosi, dar tot aveau nevoie de suportul parintilor sa faca fata vietii in Cluj. Deja se stie ca e cel mai scump oras din tara in ceea ce priveste chiriile si intretinerea/facturile, insa salariile sunt extrem de mici.
Eu acum 7 ani castigam 1500 de lei net, locuiam intr-un oras mai mic, la tara si trebuia sa fac naveta, asa ca o mare parte din salariu pleca pe transport. 400-500 de lei pe luna. Plateam chirie plus facturi 500 de lei si-mi ramaneau 500 de lei sa ma hranesc pe mine si 3 catei. Insa eu am economisit de mica, asa ca n-am fost vreodata nevoita sa ma imprumut. Aveam rezerve, hrana aleasa de mine nu costa mult si puteam sa mai si donez pe ici, pe colo, cate un ban.
o femeie says
cum banii erau limitati am stat unde am gasit, nu facui mofturi ( intr-un aprt cu igrasie in fundul Giulestiului…). Impartitul facturilor cu colegele de aprt a contat f.mult. Nu aveam nici telefon, de tv sau internet sau animale nici nu se punea problema, si vara mergeam pe jos cativa km pana la munca ( treceam si podul Grant… care era populat cu aurolaci pe dedesupt, dar erau inofensivi). Iarna faceam blatul la tranvaiul 41 de deasupra 🙂 ca dim. era permanent aglomerat 🙂 , intr-o zi am gasit o mana in buzunar la mine :)))))
Atunci am ales asa, dar stiam ca nu voi fi toata viata, si ca treptat va fi si mai bine; fuse in anii cand am venit in Bucuresti, acceptasem orice job etc.
Va dati seama ca pers. astea nu ne citesc blogul ca nu au bani de internet sau laptop.
V.S. says
Ba unele citesc, eu asa am ajuns pe blogul asta, prin intermediul unei studente care incerca sa gaseasca solutii sa-i ajunga cei 800 de lei munciti de dimineata pana seara.
Cat despre mine, eu am facut „mofturi”, am refuzat mereu sa stau cu cineva in camera, asa am ajuns sa locuiesc la cineva la tara, unde-mi puteam tine si cateii. Mi s-a spus sa renunt la ei si sa-mi iau colege de camera si am zis pas. Am studiat eu sociologie, dar in niciun caz nu sunt un om social. Pot interactiona cu copiii, cu animalele, dar cu cei de varsta mea sau cei in varsta nu, asa am cautat alta varianta. Nu suntem toti la fel si nu ne putem adapta la acelasi scenariu, chiar daca din punct de vedere salarial suntem varza.
Gazde nu prea sunt in Cluj, iar cele care ofera asa ceva cer 100-120 euro. De banii astia mai bine nu stai in gazda.
Eu una alerg 15 km pana la serviciu si inapoi si am voluntari care fac acelasi lucru, asa ca banii pe transport nu sunt dati. Evit cat pot mijloacele de transport in comun, atat vara cat si iarna si recunosc: daca ar fi trebuit sa lucrez intr-un mediu cu adulti n-as fi rezistat psihic, as fi lasat balta job-ul si salariul (am facut-o deja de 3 ori, never again) si am ajuns la un moment dat sa fac ceea ce-mi place pe salariul minim, dar am stat, am avansat si am reusit sa ma descurc chiar bine asa.
Elena fr says
Da, fiecare suntem diferiti. Nici eu nu-s asa sociabila incit sa fi luat chirie cu altii.
o femeie says
nici eu( injinera, hahaha), dar dupa anii de camin cand am stat 5 in camera si baie partajata la si mai multi, trecutul sa stau 2 in camera a fost bine 🙂
o femeie says
cum sunt in concediu, citii presa:
http://casajurnalistului.ro/fabricat-in-europa/
Elena fr says
Trist…
Viorica says
E halucinant, o femeie, ce am citit in aticolul dat de tine! Ma tot intreb cum rezista acesti oameni?
o femeie says
Viorica, asta era ritmul ceausist: 10-12 ore pe zi, 6 zile pe sapt, mancare pe sponci. Asa au resistat parintii nostri, voi ati uitat? eu am fost in fabrica din asta, pe vremuri cand aer conditionat nici nu exista in Ro ( inventie din occidentul decadent, hahaha), cand se urla la oameni si erau certati mai rau decat vazui mamaia sa certe pisica, cu geamuri sparte pe unde iarna crivatul sufla crunt etc.
Practic, nimic nu s-a schimbat.
La Botosani in continuare e ritmul asta: minim pe economie, bonuri de masa numai pt 10-15 zile, bani veniti cu intarziere… si cand au facut angajari, a fost coada de sute de pers.
Am discutat cu o bona interna. De pe langa Urziceni ( sau Braila? …), lucrase ca croitoreasa in fabrica. A zis ca bona cu 2 copii si gatit e vacanta pt ea, comparandu-se cu ce viata ducea in croitorie.
Noi traim bine!! , asa sunt poate o suta de mii de romance.
Si apoi se intreaba lumea de ce pleaca moldovencele sa lucreze in Italia/spania ….
Ana Maria says
Sincer, salariul minim in Romania este o bataie de joc si ne claseaza undeva la nivelul tarilor din lumea a 3-a.. La cheltuielile de mai sus intra si medicamente pentru cei varstnici care atarna destul de greu… Sincer, ce poti sa speri, ce fel de viata sa ai, cu o suma ca aceasta?
Capitalismul are hibele ei, protectia sociala care include si aceste categorii defavorizate este aproape inexistenta… exista un dezinteres total la adresa supravietuirii unor categorii de oameni pe care societatea capitalista le considera inapte pentru consum…
Nu stiu ce ar mai fi de zis… Daca esti tanar si speri sa iti faci o familie si o viata nu ai practic nici o sansa cu un salariu minim pe economie din Romania..
o femeie says
si inca la noi e bine!! am citit azi despre cum e in America ( am pornit de la blogul unei romance, trecut pe wiki, trecut pe rapoartele americane): 10 zile concediu pe an platite, 7 zile sarbatori nationale platite, concediu de boala partial platit ( 20%), concediu de maternitate 6sapt, o operatie de apenticita fara sigurare 20 mii etc.
Cred ca m-am obisnuit cu binele si mi se pare ca mi se cuvine; uit ca am multe avantaje si nu sunt recunoscatoare pt ele…
Ana Maria says
Eu nu stiu daca sa traiesti din salariul minim pe economie inseamna sa iti fie bine.. Colegii mei din America pot spune ca au o situatie mult mai buna.. 😉
o femeie says
eu descoperii blogul Alinei, si ea compara preturi chirii functie de zona, la faptul ca sunt 10 zile concediu pe an platite, concediu medical neplatit, contributia de pensie e platita de ea, etc si facea un calcul, calcul ce mie in Bucuresti imi era diferit…
Recomand acest blog, e pe gustul meu: poze impecabile, o atmosfera de fericire si de descoperit, calatorii, o femeie bine ancorata in calcule si in lumea reala – financiara- fix cum imi doresc eu sa fiu ( http://alinaghenciu.com/ ) si cum nu am fost la varsta ei 🙂
anca says
NU. Poate la tara, cu o gospodarie calumea, dar asta inseamna doua servicii si venituri deja duble cel putin. Intr-un oras nu se numeste a trai ci a supravietui:)
Irina says
Nu aș putea trăi cu salariul minim pe economie, sincer. Un adult și un copil. De asta am făcut tot posibilul să nu fiu în situația asta. 6 ani de străinătate mi-au asigurat o locuință, iar un venit de 3 mii lei e rezonabil, zic eu.
Raluca says
Lore a pus punctul pe i. Cu vechime, cu experienta, cu ce se cere si tot nu gasesti de lcuru. Iar cand gasesti, e pe bani putini pentru ca nu se aplica legea.De ce oare nu se aplica cresterea salariala pentru anii de vechime? Am 10 ani in campul muncii, sa primesc indexarea potrivita. Am incercat sa mai fac cate ceva… culmea este ca patronul cand a auzit ca imi caut si imi iau de munca acasa, a inceput sa ma tina peste program. Motivare cel putin tampita, daca ai timp de ce sa nu stai in firma sa faci ceva! Si tot timpul se gaseste cate ceva ce chipurile nu sa facut la timp. Sa ii multumim lui Boc pentru legea tampita care ii favorizeaza pe patroni in detrimentul angajatilor.
Alexandra says
Te-ai descurca si cu venit minim (in nicun caz nu ai trai decent ci doar ai supravietui) insa daca apare o situatie urgenta, o vizita la medic sau la dentist, o operatie, ura si la gara!