Astăzi public un Guest Post pe care l-am așteptat cu mare nerăbdare pentru că vine de la O femeie, care nu știu dacă are nevoie de prezentare pe blogul meu, venind cu unele dintre cele mai utile sfaturi în comentariile la articolele mele.
Are un blog care și-a schimbat de curând adresa și înfățișarea, Iubesc Orașul Meu, unde scrie în special despre Ecologie, Grădinărit și Buget. Un blog ce merită, cu siguranță, o vizită!
******
Comparand cu celelalte componente ale educatiei copilului, sunt 2 tipuri de educatii care influenteaza si interactioneaza cu toate componentele vietii: una se leaga de inteligenta emotionala si alta de inteligenta financiara.
Pentru ca in orice parte a vietii, copilul se loveste de bani, si mi-am dorit sa preia mesajul sanatos si corect, din subconstient, printr-un exemplu din familie, prin normalitate si obisnuinta, dar si pt ca lumea e din ce in ce mai dinamica, la cum zboara tehnologia si marketingul si produsele pe piata, am ajuns la ideea (si eu, dar ceva prieteni din jur) ca cea mai buna educatie care i-o puteam da copiilor e un exemplu sanatos in ceea ce priveste gestionarea finantelor.
Educatia financiara (stiu ca suna pompos dar… e doar un titlu) inseamna abilitarea de isi folosi cunostintele si de a decide adecvat managementul banilor, de a aprecia valorile si de a le prioritiza. Manipularea banilor va ajuta copilul sa invete relatia dinte castiguri, cheltuieli, economii, sa doneze; va intelege ca replica „tata are masina, deci e bogat” e relativa, ca saracia, iar e relativa, ca fericirea nu trece prin bani dar poate fi dezechilibrata de bani; va intelege ca un buget sanatos nu e noroc, ci tine de decizii bine gandite, va intelege ca o data cheltuit un ban, s-a dus!!
Când introducem notiunea de bani copilului?
Noi am introdus copilul in lumea bugetului familiei de pe la 4-5 ani, mai intai cu o pusculita in care am contribuit cu monezi si pe care i-am dat dispozitia periodic de a o sparge si cumpara ce vrea(in loc sa ii cumparam orice mica prostioara la fiecare vizita la supermarket). Tot de la varsta aceea a inceput sa numere banii, sa faca diferenta intre monezi si hartii.
Cand ne-a dat replica sa …mai scoatem bani de pe card, am avut o revelatie ca ea credea ca pot da cu cardul asa… la infinit, asa ca am trecut la cash saptamanal. Banii lichizi sunt vizuali, e clar si nu e nicio confuzie cand s-au terminat!! De aceea am evitat sa traim pe credit tocmai pt ca nu va da o imagine clara copilului.De la 5-6 ani a inceput sa scrie, mai intai cu litere mari, apoi mici asa ca i-am dat „ocazia” sa scrie ea listele de cumparaturi, combinand astfel implicarea in meniul saptamanii dar si sa exerseze scrisul cu creionul. Si tot cam de atunci, dupa ce a depasit pasul de timiditate, i-am dat bani in mana sa achizitioneze.
Toate acestea le-am facut firesc, introducand-o in listele si calculele lunare.
Gestionarea bugetului perceputa de un copil de varsta scolara
Colocatara mica are 8 ani proaspat impliniti.
Stie ca nu mai platim chirie, ci noi suntem proprietari, dar platim catre banca (doar a stat cu noi cateva ore la notar pana s-o plictisit), stie ca toate utilitatile: haine, apa, electricitate costa bani, si daca aruncam unele, ramanem cu mai putini bani de altele. Aici a fost interesant de explicat ideea sa scriem toate cheltuielile lunare (casa, curent, mancare etc), si sa inteleaga importanta ca sa cheltuim mai putin decat castigam! Mai vizual ar fi fost sa folosim borcane sau plicuri, dar cum o parte se duce din cont … nu se aplica in cazul nostru.
Un lucru de curand invatat e ca imi da sa vand jucarii si lucruri ce nu le mai foloseste se face loc si banii ajung in pusculita. Alt lucru care l-a prins e… ca oricand putem gasi mai ieftin. Cum cautam birou in camera ei, a discutat cu prietena ei buna despre ce am vazut in Ikea, si prietena ei buna (cu acordul mamei ei) a propus copilei mele sa cumpere biroul lor la jumatate de pret (ei se muta in alta tara). I-am dat calculele pe hartie sa vada diferenta de pret, si am o copila fericita si incantata.
Un alt lucru saptamanal care il facem este mersul la piata. Aici ii dam lista in mana (desi uite asa si-a dezvoltat si memoria si atentia, e activa in prezent), ca ne aduce aminte sa luam si aia si ailalta, din memorie. Noi avem vreo 3 producatori (singurii ce i-am identificat), si vreo 2 tarabagii preferati, dar comparam si cu alte preturi din piata, asa ca o provoc mereu sa urmarim pretul afisat, unde nu este sa intrebam, sa examinam produsele.
Ne distram mirosind merele si capsunile, ne amuzam de formele ciudate la vinete, facem glume pe seama comerciantilor ce vand pepeni si ii intrebam daca sunt din gradina lor. Deja stie ce e de sezon si ce nu, din ce tara vin rosiile sau portocalele (Spania sau olanda, ca doar scrie pe lazi), intrebam daca li s-a ouat gainile si daca au vandut ouale sau ne aduc pe comanda pentru sambata viitoare, glumim cu laptarul (am fost si la tara la el).
Stiu ca nu toate produsele sunt 100% organice, stim ca stropesc cand au boli la pomi, dar discutand cu producatorii consider ca e important si sa le apreciem produsele, dar si pentru copil sa inteleaga munca si pasii din spatele unor mere zbarcite sau cu viermi. Conteaza sa inteleg si viata omului, nu doar produsul.
Apoi, ii dau sa aleaga si sa decida, sa plateasca si sa ia restul. Sunt langa ea, inca o ghidez si calculez, verific sa nu fie pacalita si buzunarita, dar ea da banii si stie sa calculeze rapid ce rest va primi. In general oamenii au rabdare cu ea sa isi numere banii in palma, sa calculeze, mai scoate si degetele la calcule, mai zice cu voce tare; e o incantare cand vine cu ceapa cu frunzele in vant, ba unii ii dau cadou cate un fruct. Un comerciant i-a promis ca ii va da o banana in fiecare weekend, pana cand se pensioneaza 🙂 (si se tine de cuvant!! ).
La fel, la inceputul anului scolar isi scrie lista de rechizite, isi examineaza ce are si ce mai are nevoie, mergem impreuna si isi alege ea ce sa isi cumpere (si evident intrebam preturi in 1-2 locuri).
Pe viitor (de la 10-12 ani, zic) ii voi da o suma saptamanala de buzunar. Desi e un subiect controversat pentru multi parinti, eu ma gandesc sa ii ofer o suma din care sa isi acopere singura necesarul de rechizite, cadouri, si micile cheltuieli. Mi-a placut ideea dintr-o carte, unde o mama dadea unui copil de 10 ani cate 10 dolari pe saptamana, si celui de 15 ani, cate 15 dolari. Eu de la 16 ani i-as da suma pe toata luna, fix in ziua de salariu, dar pana acolo mai sunt… 8 ani 🙂 si cine stie cum va bate vantul.
Tot la americani am mai gasit si ideea de a plati copiii pentru treburile in casa dar cu asta nu sunt de acord, pentru ca pe mine nu ma plateste nimeni pt treburile zilnice, dar si asta e o idee ce se aplica cu succes in alte familii.
Mai stie ca are un cont in care ii pun periodic banutzi. Nu intelege pt ca lucrurile nevazute se uita usor.
Claudia says
Si eu am inceput cu pusculita 🙂 De pe la patru ani. Si mai facem si jocuri de rol: cumparator, vanzator :))
Nu stiu cat intelege baietelul meu la cinci ani despre bani dar incerc sa il invat sa fie chibzuit si sa nu cheltuie banii daca nu e nevoie.
Cam greu, ce-i drept, ca multe reclame mai vede la televizor si apoi trebuie sa ii explic cum sta treaba cu reclamele :))
Iulia says
Claudia, eu l-as tine cat mai departe de reclame, daca e posibil…
Cred ca la 4-5 ani intelege putine, dar ceva tot intelege. Mama s-a trezit cu nepotica mea ca a luat o bancnota de 50 de lei de pe masa si nu vroia sa o dea sub nicio forma.
A si ascuns-o la un moment dat, stia clar ca erau „bani, bani”. Cand a venit sora-mea s-a lamurit misterul. A scos fata banii si i-a dat, spunandu-i pe limba ei (pe care o intelege deja) ca sunt bani cu care sa mearga la Mall sa ii cumpere un balon mare de 10 lei.
Sora-mea ii spusese ultima data ca nu se poate sa ii cumpere, pentru ca nu are bani. Si uite cum a rezolvat copilul problema :))).
Nu-mi pot da seama cum poti sa educi la nivelul asta, de 2 ani. Ca banii nu ii iei de cate ori ii vezi, ci ii castigi si nu sunt ai tuturor :)). Si nici nu-mi imaginam ca se poate gandi asa de departe copilul 🙂
Elena fr says
Eu nu spuneam ca n-avem bani, ci o sfatuiam sa se mai gindeasca, sau spuneam ca e prea scump, ca o sa ii luam obiectul la aniversare, eventual sa scrie pe lista pentru Mos Craciun. Asa ca imi arata cu mare bucurie toate lucrurile pe care o sa le luam…cindva.
Iulia says
Da, a fost o greseala din partea lor, sanctionata de cea mica :). Dar la 2 ani nu se asteptau la asa o reactie…
Ce vroiam sa subliniez, pe langa intamplarea amuzanta, e ca s-ar putea sa inteleaga mai multe decat ne imaginam noi.
Mihaela Damaceanu says
De nu stiu cate ori ti se intampla sa aiba reactii care nici printr-un fir de par nu ti-ar trece. De aceea este uneori greu cu ei, ca ramai interzis oricat de multe ai fi vazut si auzit si facut inainte. Si te intrebi ce sa fac sau ce ma gresit si nu gasesti raspunsul pe loc. Dar ne preocupam cum putem si cu ajutorul lui Dumnezeu facem cat putem sa ii educam frumos.
O femeie, foarte frumos ai aplicat cu fetita ideile potrivite varstei. Noi am ajuns la perioada in care ii dam bani pe mana, o parte ii cheltuieste pe ce vrea el si o parte ii strange pentru lucruri mari. Sa stii ca si eu m-am gandit sa ii dau banuti pentru ajutorul in casa, dar nu stiu sigur de-i bine sau nu.
Lore says
Pusculita de la trei ani.Stie ca la supermarket cumparaturile sunt pe lista.Daca isi doreste ceva isi strange banuti pana isi cumpara(ma refer la jucarii).Primeste bani pentru diverse treburi pe care le face prin casa.Nu mai mult de un leu pentru ce face.Si nu zilnic.Inca nu vrea sa vanda din jucariile vechi desi stie conceptul.Nu ne ajuta nici tara.In Germania mergeam la targuri si a vazut ca e mai usor asa.Va primi si o alocatie cand va creste.Deocamdata invata ca banii nu sunt totul.Are 5 ani si 9 luni.
Elena fr says
Fain articol, femeie! Si faina educatie i-ai dat copilei!
Cu reclamele la noi e simplu, am citit undeva sa nu cumperi nici un produs alimentar pe care-l vezi la reclame. Asa ca fata stie si chiar ea imi spune. Plus ca s-a fentat mai demult, isi dorea ceva jucarie pe care o vazuse la tv, i-am luat-o(cu ceva ocazie) si nu era nici pe departe asa cum fusese prezentata, deci a devenit foarte circumspecta fata de reclame(nici nu vede prea multe ca eu nu aprind televizorul).
Bani pentru treaba in casa nu-i dam nici noi, dar trebuie sa recunosc ca o motivam uneori ca sa exerseze la pian, gen daca face o saptamina zilnic cite jumate de ora, are o carte sau un joc.
Iulia says
Eu de fiecare data cand cumpar un produs de reclama, ma gandesc ca platesc nu doar produsul, ci si reclama. Si ma intreb daca merita 🙂
Elena fr says
Eu chiar saptamina trecuta ii explicam fetei asta.
Ioana says
Foarte interesant articolul, felicitari pentru educatia data copilei!
Vreau sa va spun un lucru pe care l-am invatat la trainingurile facute atunci cand lucram in banca. Niciodata, dar niciodata sa nu ne adresam clientului spunand ”bănuți” în loc de ”bani” petru că s-ar putea să creadă că suma pe care o deține este prea mică sau că luăm în derizoriu economiile sale. Diminutivul face să scadă importanța tranzacției și nimănui nu-i face plăcere să nu fie luat în serios așa că și daca era vorba de o suma infimă, o monedă de 5 bani sa spunem, tot ”bani” trebuia sa pronunțăm. Mi-a intrat asta în sânge de atunci si nu-mi place cand cineva, referindu-se la banii mei, le spune bănuți 🙂
Iulia says
Foarte interesant, Ioana! Uite ca nu știam chestia asta, desi mi se pare logica 🙂
Mihaela Damaceanu says
Da, asa zic si eu 🙂 Chiar cred ca am scris mai sus banuti 🙂
Andra C. says
Si eu ma gandesc sa ii dau Ecaterinei din toamna o suma de bani pe care sa ii cheltuie ea cum vrea, insa sa nu ii mai cumpar eu acele lucruri pe care le consider a fi mofturi din partea ei. Iar referitor la idea de a plati copilul pentru treburile casnice, mi se pare nepotrivit, la urma urmei suntem o familie si ne ajutam intre noi, nu? Ma tot gandesc din ce in ce mai mult in ultima vreme de ce nu avem noi in programa scolara is educatie financiara….
o femeie says
Andra, eu am discutat cu 2 profesoare si ramas la intrebarea undeee: si cine sa le predea educatie financiara? Niste profesori ce abia se descurca cu banii de ici colo? NU! Nu vreau educatie financiara de la cadru didactic; eu o sa caut niste prezentari de catre oameni care au reusit: grupuri de business/investitori. Sunt si contra cost, mai mult pt adulti; dar prefer sa dau 500 euro cand copilul e de nivelul liceului (vazui un curs din asta in Bucuresti) .
mari says
Baiatul meu are aproape 3 ani. Are un borcan cu bani, bacnote de 1 lei si 10 lei.
Merge la o gradinita privata unde trebuie sa plateasca in anumite zile 5 lei pentru teatru 10 lei pentru transport mers la badure la cules branduse. Ii luam impreuna din borcanul lui sa ii duca la gradinita.
Nu mi-a venit sa cred cand i-am spus ca trebuie sa duca 10 lei sa meaga la padure si a spus si scos: Unul de asta rosu trebuie sa duc-10 lei.
Acum, a vazut un dozator de sapun cu catel la verisorul lui, a fost facinat de el. Mi-a spus ca ii trebuie si lui, a venit si a doua zi si a treia zi cu cerinta. Am numarat sa vedem daca are banii necesari si l-am lasat pe el sa-si platesca dozatorul.