Una dintre întrebările pe care le primesc cel mai des pe mail se referă la copii. Tot așa, de fiecare dată când vă rog pe mail să îmi propuneți subiecte pentru blog (Newsletterul a avut o vacanță mai lungă decât blogul, dar îl reiau de săptămâna viitoare într-un format mai interesant, zic eu), una dintre sugestiile care apare, invariabil, este aceea de a scrie despre cum poți asigura viitorul financiar al copilui.
Lucru firesc, lăudabil, care mă bucură. Așa că am pus cap la cap mai jos câteva sfaturi cu privire la acest subiect. Sunt lucruri pe care le-aș face eu dacă aș avea un copil, dar și lucruri pe care le-am citit sau despre care am discutat cu alte persoane și mi se par interesant de aplicat.
Deschidem și discuția pe acest subiect. Aștept cu nerăbdare comentariile, sunt sigură că fiecare va avea de învățat și din ele.
1. Fii cel mai bun exemplu pentru el
Una dintre intervențiile pe care le-am așteptat cu nerăbdare săptămâna trecută la Webstock, cea mai mare conferință de Social Media de la noi, la care particip de ceva vreme, a fost al lui Andrei Roșu, o persoană pe care o urmăresc și o admir pentru că și-a asumat misiunea de a … atinge vieți, cum spun eu, de a face ceva bun pentru cei din jur. Are un blog, poți să citești aici mai multe despre el.
Andrei spunea că noi trebuie să fim mai întâi ceea ce ne dorim de la copilul nostru. TU trebuie să fii cel care face deja ceea ce îți dorești de la el.
Copilul, dincolo de orice, vede și aplică ceea ce se întâmplă în jurul lui. Dacă tu ca părinte stai în vârful canapelei și mănânci cartofi prăjiți zilnic, nu te poți aștepta să ai un copil care face mișcare și se hrănește cu brocoli.
Este exemplul pe care l-a dat Andrei, dar cum nu se poate mai bine se aplică acest lucru la economisirea banilor!
Un copil care vede cum părinții se organizează, fac eforturi pentru a economisi și ulterior va investi, citesc și învață la rândul lor, va face exact lucrurile pe care le-a văzut. E greu să îi spui unui copil că nu îi cumperi 10 jucării și 5 pungi de dulciuri la o sesiune de cumpărături în timp ce tu îți cumperi 5 creme și 7 rochii.
E greu să înveți un copil să fie chivernisit, organizat și să cheltuiască cu atenție banii când va fi mare dacă exemplul pe care îl oferi e total opus.
Excepțiile sunt rare și necesită caractere puternice.
2. Încă de mic, formulează un plan pentru el
Copil fiind, primeam din partea rudelor, în special în perioada sărbătorilor sau de ziua de naștere, diverse sume de bani pe care atunci când eram micuță mi le luau ai mei, iar ulterior le păstram și le cheltuiam pe prostii (cu rare excepții, aveam de exemplu mereu puși deoparte niște bani pentru 8 martie, pe care nu îi cheltuiam oricât de îmbietoare mi se păreau amandinele și savarinele de la cofetăria din colț sau mai târziu orice carte apăruse și mi-o doream).
Cred că obiceiul se practică și în alte familii, am văzut copiii din jurul meu având o pușculiță mai plină sau mai goală.
Ceea ce însă am văzut mai rar este o destinație pentru acești bani. Uneori, rareori, copilul strânge bani pentru o jucărie, sau este îndemnat de părinte să dea o anumită destinație banilor respectivi.
Dacă însă l-am învăța să cheltuiască o parte (e copil până la urmă), dar și să economisească pentru ceva anume o altă parte și pentru viitor o a treia parte?
O asemenea repartiție a banilor am văzut la Trent Hamm, autor al blogului The Simple Dollar, primul blog de finanțe personale pe internațional descoperit de mine. Nu sunt 100% de acord cu ceea ce spune el, dar cu siguranță că un sistem bazat pe sume mici de bani acordate constant și cu cei 3 piloni: cheltuit după chef, economisire pentru ceva anume și economisire pentru viitor aș implementa.
De fapt, de ceva timp am povestit unei mămici de această idee și a hotărât să îi dea băiețelului ei de 8 ani, în loc de 2 lei pe zi pentru școală, 15 lei pe săptămână. În primele zile și-a cheltuit toți banii pe prostii, dar a fost perseverentă și i-a spus constant că alții nu mai primește, începând să îi sugereze că din banii respectivi și-ar putea lua diverse lucruri pe care le dorește.
Copilul a început să îți strângă din bani, e drept că sporadic, dar L. este mândră că acum are bani chiar și în weekend – de multe ori, când își pune un al doilea lucru în coș la supermarket – sâmbăta – și îi aduce aminte că nu poate să își ia decât ceva, o informează triumfător că el plătește, a economisit peste săptămână.
E un început, un exemplu, mai am și altele, dar ideea este că se poate. Evident, sistemul trebuie adaptat la copil, la buget, la convingeri. Dar important este să ai în plan și un asemenea sistem.
Obiceiurile bune îl vor ajuta mai mult decât banii cash pe care i-i vei putea oferi vreodată.
3. Educația
Dacă este un lucru pentru care sunt recunoscătoare părinților mei, acela este faptul că m-au susținut să urmez o școală, să fac o facultate, chiar și departe de casă.
Educația este bunul cel mai de preț pe care îl am la ora actuală, dacă ar fi să o iau de la capăt, de la 0 cum se spune, știu foarte bine că o să mă descurc, datorită lucrurilor pe care le-am învățat de-a lungul timpului.
Un minim de educație financiară va fi de asemenea un bagaj important pentru el. Evident, cel mai simplu și indicat este să îi fii tu exemplu. Un bun punct de pornire este lista aceasta de cărți.
4. Fă-ți un plan pentru a-l ajuta
Da, obiceiurile bune sunt cel mai mare ajutor, dar nici ajutorul material nu e de dat la o parte. De fapt, combinația celor 2 va fi cel mai bun start posibil pentru el.
Poți studia piața asigurărilor sau poți strânge o sumă de bani, în funcție de buget și posibilități. Îi poți plăti cursuri, meditații, îi poți cumpăra cărți și susține material pasiunile pe care le are, și care la un momenat dat îi vor fi atu-uri.
Ce NU aș face eu este să îi dau totul pe tavă, fără să văd că e dispus să muncească pentru lucrul respectiv, fără să aibă și el vreun aport. O pomenesc mereu pe mamaia, dar ea era cea la care găseam susținere pentru orice proiect, dar nu 100%, ci după ce mă vedea că am eu o parte din ceea ce vreau. Cărțile făceau excepție, o carte mi-o lua și dacă nu puneam și eu 3 lei din cei 15 cât costa în total.
Iar acest ajutor material, în opinia mea, nu este lucrul cel mai de preț pe care i-l poți oferi. Dacă îi umpli congelatorul de pește, va avea ce să mănânce timp de 2, poate 3 luni. Dacă însă îl înveți să pescuiască… va avea pește o viață întreagă. Mai mult sau mai puțin, în funcție de vreme și de tot ceea ce se mai poate întâmpla, dar va avea.
Am reformulat aici un proverb chinezesc care sună cam așa: „Da-i unui om un peste si il hranesti pentru o zi. Invata-l sa pescuiasca si l-ai hranit pentru toata viata”.
5. Dezvoltă-i spiritul antreprenorial
Nu-l opri dacă are inițiative, intră în jocul lui dacă dezvoltă un mic business în care îți vinde te miri ce făcut de el, încurajează-l să meargă mai departe cu ideile lui, la rude, la cunoștințe, să vină cu idei noi…
Eu i-aș cumpăra și un , este potrivit cred începând cu vârsta de 8 ani și poate fi jucat și de adulți, adică vă puteți juca împreună, părinți și copii. Este un joc în care vinzi și cumperi proprietăți și înveți că poți câștiga doar atuni când reușești să cumperi proprietăți mici și să le vinzi pentru proprietăți mai mari.
Puterea obișnuinței rămâne peste ani. Își va dori o proprietate și va ști că una în plus îi va aduce un venit constant. Poate că nu poți juca Monopoly în viața reală (deși sunteți pe aici persoane care au deja o proprietate de închiriat și se gândesc la a doua), dar măcar în varianta aceasta nu e deloc greu.
Atenție, nu va îndrăgi un joc pe care nu îl joacă, eu am cumpărat acest joc copiilor din jurul meu, dar la vârsta de 8-14 ani, când nu prea știi ce să le mai iei, primesc multe, toți le aduc jocuri. Trebuie să îl și joace pentru a ajunge să îi placă, eu m-am jucat cu fiecare copil în parte de câte ori am avut ocazia și a rămas jocul lor preferat, au insistat ei să îl joace mai departe cu părinții.
Acum… nu știu unde e balanța între materialismul exagerat și spiritul antreprenorial, dar e mai bine să fie îndrăzneț și descurcăreț decât să nu fie.
6. Conștientizează și evită să îi formezi convingeri limitative
Am scris un articol despre convingerile limitative la un moment dat. Încearcă să scapi de ele, în cazul de față de cele legate de bani, sau să eviți să le formulezi de față cu copilul.
O viață întreagă am auzit că noi suntem săraci și cinstiți, fără împrumuturi nu poți face nimic în viață, nimeni în neamul nostru nu a fost descurcăreț…
Și mă lupt și acum cu ele și realizez de multe ori că mă trag înpoi, deși le conștientizez foarte bine.
––––––––––––––––––––
Toate acestea cred că i-ar oferi un start bun pe plan financiar și va începe să economisească firesc, făcând pași concreți și către investiții și gestionarea banilor cât mai devreme posibil.
ei, la toate sunt multumita de mine, dar cum incurajam spiritul antreprenorial la copil? Voi cum faceti asta?Dati idei, va rog!
Mie imi dadea tata timbre din colectia lui (erau la moda) si ma incuraja sa schimb mereu cu ceilalti copii, sa completez cumva colectia, sa nu astept de la el.
Mamaia vindea flori si diverse produse din gradina cand eram eu micuta și doar pentru ca am vazut asta (am o fire destul de putin indrazneata, dar conteaza si puterea obisnuintei), aveam diverse tentative de a iesi in poarta cu o mica taraba. NIciodata nu mi-a spus sa nu o fac, ci m-a incurajat.
La fel cum m-a incurajat sa spal sticle pentru a le vinde (se adunau multe in curte), lasandu-mi mie cam toti banii, cu conditia sa cumpar si paine. La masa, spunea mereu inainte de a ne aseza ca painea asta e castigata de mine, ma facea sa ma simt foarte speciala 🙂
Jocul Monopoly sau cele din aceasta zona mi se par de asemenea utile. Tot un comert este si asta.
Bune idei. La noi nu s-a incurajat deloc spiritul asta.
Frumos articol, sincer l-am asteptat.
Este extrem de importanta atitudinea parintilor dar depinde mult si de copil. Asa cum sunt unii adulti calculati si altii risipitori (si multe alte exemple), asa sunt si unii copii, indiferent de felul in care sunt educati.
Ma gandesc la nenumarate exemple, fata mea are colegi care arunca pe geam (la propriu) laptele si cornul primit, altii se bucura si mananca, altii aduna sa duca acasa la fratii mai mici.
Nu cred ca vreun parinte spune copilului sa arunce mancarea primita pe geam sau la gunoi si ei totusi o fac. Exact asa cum facea fata mea cand primea fructe care nu-i placeau la gradinita si le aducea acasa, fara a o invata sa faca acest lucru. Pur si simplu le aducea acasa, era genul „strangator”, lucru confirmat ulterior.
Eu ma gandesc zilnic la viitorul fetei mele.
Financiar nu-i pot oferi foarte multe (ca alti parinti), dar o locuinta va avea asigurata. Deocamdata o sustin cu meditatii, cu carti, ii respect pasiunile si o incurajez sa faca ce ii place.
Bani isi strange pentru facultate de pe la 10 ani (a vazut intr-un serial ca adolescentii isi strang bani pentru facultate), deja si-a strans aproape pentru primii 2 ani (din bursa de merit, alocatia de stat, bani primiti cadou de sarbatori/ziua ei, bani ramasi necheltuiti in excursii/tabere/teatru/film). Sper ca pana termina liceul (inca nu este la liceu) problema banilor sa fie rezolvata.
Ma gandesc cum sa fac sa-i inmultesc acei bani pentru ca dobanda este nesemnificativa.
Ca planuri pentru anii de liceu are sa lucreze cu copii mai mici, mici meditatii pe sume mici, a incurajat-o un cadou primit (un Ipod) de la parintii unei colege pe care a ajutat-o ocazional la lectii si se gandeste ca isi va putea strange bani ajutand copii mai mici la lectii. Este buna la limbi straine si se gandeste sa-si dea niste atestate, a discutat cu meditatoarea ei despre asta.
Este foarte calculata cu banii ei, nu cheltuieste nimic aiurea, de asta ziceam mai sus nu mereu este puterea exemplului pentru ca eu am fost extrem de cheltuitoare, de multe ori am risipat banii aproape fara discernamant, lucru pe care ea nu l-a facut niciodata.
Intr-un fel sunt linistita in privinta ei, o sa se descurce in viata. Este indrazneata si este genul inventiv/creativ care pare sa scoata bani din piatra seaca. Se bazeaza insa pe invatatura, pe scoala, pe munca si nu pe smecherii.
PS Am tot povestit despre fata mea pe aici, ar trebui sa ma cam opresc inainte sa devin plictisitoare. 🙂
Eu cred ca e o diferenta intre model si educatie. Intre ceea ce ii spui ca e bine sa faca si ce te vede pe tine facand.
Si mai cred cu tarie in exceptii si in chestii pe care ajungi sa le faci pentru ca vrei, ai vazut si un alt model. Si ai mei au fost si sunt risipitori, iar eu sunt opusul a ceea ce am vazut. Dar am vazut si alte modele, si le-am si cautat (apoi am inceput sa scriu pe blog, in speranta ca ii voi ajuta pe cei care cauta si nu gasesc pe Ro informatie interesanta).
Acum… clar un copil nu a fost invatat sa arunce cu cornul pe geam, dar cine stie cand a vazut pe cineva aruncand mancare, sau … cine stie.
Oameni si oameni, copii si copii. Evident ca sunt multe exceptii. Eu pe cei din jurul meu i-am vazut imitandu-si parintii in cea mai mare parte.
E o domnisoara strasnica fata ta, DIa. Mi-ar placea sa o cunosc la un moment dat 🙂
Multumesc Iulia, da, este o tipa (in devenire) foarte misto, cu o cultura vasta pentru varsta ei.
Am uitat sa spun ca spera ca prin liceu sa reuseasca sa publice niste povesti. Scrie povesti pentru copii in romana, engleza si germana si sunt chiar interesante, profesoarele ii cer mereu sa mai aduca la scoala si sa citeasca.
Acum a inceput sa lucreze la un jurnal de adolescenta, il scrie pe calculator, aproape o in fiecare seara face asta si vad ca ia in serios treaba, insereaza poze si tot felul. Nu vrea sa ma lase sa citesc, zice ca la sfarsit. Recunosc ca mor de curiozitate insa nu-i intru in calculator sa citesc.
mie imi place tare ce povestesti despre ea si ce face la o varsta atat de frageda 🙂
daca imi permiti, eu o incurajez pe partea de limbi straine, daca ii plac, si pot recomanda chiar si niste platforme online gratuite sau site-uri. bine, e foarte probabil ca ea sa stie deja mai multe decat mine :))))
pe mine franceza si engleza m-au ajutat mult, am lucrat 7 ani cu clienti straini (in domeniu financiar) si le vorbesc bine (nu ca un nativ, dar le vorbesc la nivel conversational, iar facultatea am facut-o in limba franceza).
imi doresc sa ma fi apucat mai devreme, macar prin facultate cand aveam banutii mei, de germana sau suedeza sau olandeza, stiu ca se cauta si se platesc bine, si nu doar la noi in tara.
acum, la 29 de ani, cand ma chinui sa invat germana parca merge greu. Dar nu exista alta solutie, de invatat trebuie sa o invat.
Multumesc, da, te rog, orice recomandare este binevenita. 🙂
Iulia, e ok sa le insiruiesc aici ? Plus carti ?
Sigur!
1) platforme online pentru limbi straine:
a) duolingo (eu fac germana, din engleza (romana-germana nu este inca disponibila) insa sunt disponibile altele din romana-engleza/franceza/spaniola/italiana, nu inveti nivel avansat o limba straina, de la 0, dar te ajuta foarte mult sa sedimentezi cuvinte noi prin asocierea cu imagini, sa auzi pronuntie corecta, este un instrument util pe langa ce studiaza la scoala sau meditatii)
b) ca alternativa la duolingo, exista ‘memrise’, cam acelasi principiu, insa un pic diferita abordarea.
c) FluentU – o gama de filmulete, fragmente din filme, cu vocabular, in functie de nivel (incepatori, mediu, avansati). La cele gratuite poti vedea vocabularul si traducerea cuvintelor, la cele cu plata poti doar asculta (daca nu platesti, desigur). E ok si asa, daca le asculti de suficient de multe ori, ajungi sa intelegi 🙂
d) exista multe serii de videoclipuri pe YouTube, care abordeaza diferite teme (la cumparaturi, la doctor, la banca, la restaurant etc) nu stiu ce limbi straine invata fiica ta, eu pt germana ma mai distrez cu seria ‘EasyGerman’.
2) dictionare bune online: linguee.fr (francez-roman, francez-englez, francez-german etc) si leo.org (dintr-o anumita limba (engl, fr, spaniola, italiana) in germana)
3) din pct meu de vedere, o carte foarte foarte buna pt gramatica limbii franceze este ‘ Gramatica limbii franceze cu exercitii’ scrisa de George Ghidu si Valeriu Pisoschi, ed Teora. Eu am facut intensiv franceza in liceu si cartea asta, recomandata de profa noastra super, mi-a fost de mare ajutor.
Din pacate, pt engleza nu pot face recomandari de carti asemanatoare, am invatat din manualele de la scoala, din filme, melodii, dar daca are nevoie, da-mi de veste si imi intreb colegii si prietenii, cineva trebuie sa stie.
4) un canal tv dintr-o tara straina (TV5 de exemplu)- se poate uita la stiri sau documentare, chiar daca la inceput nu intelege mare parte, prin simplul fapt ca asculta in fiecare zi juma’ de ora, in timp o sa vada progrese. Eu, dupa ce facusem franceza intensiv, facultatea in lb franceza (dar predata de profesori romani), eram foarte sigura pe mine, cand m-am dus cu jobul 3 sapt in Franta, in prima sapt am fost soc si groaza, soc si groaza. nu intelegeam mai nimic, ii rugam tot timpul sa vorbeasca mai lent… Trebuie exercitiu, sa te obisnuiesti cu accentul lor, cu pronuntia lor.
5) daca sunteti din Bucuresti si invata franceza, Institutul Francez e crema cremelor :). Nu stiu acum cat mai este abonamentul, dar inainte nu era scump, se facea pe un an si aveai acces la foarte multe informatii (carti, enciclopedii, ziare, reviste, filme, muzica, documentare). Le poti citi acolo, le poti imprumuta. Cate ore si cate dimineti de sambata mi-am petrecut acolo 🙂 Nu mai spun de atestatele utile si recunoscute care se dau acolo.
acum, in fctie de ce limbi straine invata si de ce ar avea nevoie, ma pot interesa si imi pot intreba prietenii si fostii colegi vorbitori de diferite limbi straine, facem un ‘brainstorming’ ca in multinationale 😛 si culegem informatii utile. da-mi de veste daca e cazul:)
Andreea iti multumesc foarte mult.
Salvez informatiile si o sa discut cu ea.
Iti multumesc inca o data si sunt recunoscatoare.
Foarte bine ai facut! Felicitari pentru ca ai crescut-o asa!
mie tare imi place de fata ta, imi aminteste de mine cand eram mica/adolescenta 🙂 – background-ul sanatos il are din fire si crede-ma ca asta nu se modifica negativ in timp, ci doar se cimenteaza pozitiv si mai tare :))
Multumesc.
Am gasit multe asemanari intre ea si fratele meu care este in prezent profesor universitar si a avut ceva realizari de-a lungul vietii (sunt nascuti la diferenta de o zi, ceva ani distanta).
I-am vazut crescand pe amandoi si am vazut la ei aceeasi ambitie, dorinta de cunoastere, ambii autodidacti, ambii pasionati de limbi straine, in fine, foarte multe asemanari.
O fi si horoscopul astea o treaba. 🙂
in ce zodie sunt de curiozitate, eu sunt leu cu ascendent in leu 🙂 si sunt genul daca cad in genunchi, ma ridic, curat praful de pe genunchi si merg mai departe :))))))))
Fecioara.
O, da, fecioarele! Mi se pare cele mai misto persoane din punct de vedere al puterii de munca, al ambitiei, al curajului. Totul tine si de cadrul in care se dezvolta, desigur.
Foarte frumos ai povestit, Dia! 🙂
Multumesc. 🙂
eu nu am copii, dar am citit articolul pe nerasuflate 🙂
Cand m-am angajat part-time intr-un call center, la 21 de ani, eram mult mai chibzuita cu banii decat niste ani mai tarziu. Din banutii de part-time imi plateam factura la tel, abon ratb, manualele de la fac si intr-un an de zile mi-am luat singurul meu set de bijuterii din aur plus un aparat foto pt sora’mea, de ziua ei.
Stiu ca mama imi spunea mereu, cand incepusem sa lucrez full-time si mereu ‘chitaiam’ inainte de salariu si imi dadeau ei sau sora’mea niste banuti: daca nu faci un efort ca in ziua salariului sa mai ai macar 10 lei in portofel, nu o sa ajungi niciodata sa nu te mai imprumuti.
In timp am ajuns sa nu ma mai imprumut (si pentru ca mi-a crescut salariul), dar de economisit … mai mult nu decat da.
Nu pot spune ca ai mei nu mi-au oferit o educatie financiara prin exemplul lor, imi aduc aminte clar listele de cumparaturi, cum analizau mereu ofertele din pliante, zilele de piata.
Totusi in timp, undeva pe drum, le-am pierdut … odata ce au aparut multele mele ore suplimentare si dorinta mea de cariera, precum si descarcarile la shopping (ca sa imi vars nervii si frustrarile dupa o sapt de munca si sa imi fac curaj pentru urmatoarea la fel), multele iesiri cu prietenii si unele probleme de sanatate aparute pe fond de stres.
Cand ma gandesc acum ( fiind fara job, intr-o tara straina, perioada care de altfel m-a adus pe blogul tau 🙂 ) cat puteam economisi macar in ultimii 3 ani, imi vine sa ma iau la palme…
Dia, fata ta e cum am fost! 🙂 chiar daca am avut greseli, stiu drumul :))
Andreea, regretele nu isi au rostul. Ne intuneca viata. De acum incolo stii ce ai de facut!, schimbarile se fac cu pasi mici si atentie. Orice om cu un venit(oricare ar fi el) poate lua decizii bune si proaste.
Planurile noastre de economist pentru copil le-am spus: fondul de studii pe 25 de ani si o locuinta. Are si pusculita lui cu bani (a strans deja 450 de lei acolo, am fost socata cand mi-a spus sotul, credeam ca-i vb de cativa lei), adunati de la bunici si restul de la paine. Are o idee ce sa faca cu banii: un ALT joc lego pe langa alte zeci de jocuri lego pe care le are. Care sunt ok, daca nu s-ar pierde :)) si nu ar fi extraordinar de scumpe (si la 500 de lei un joc). Fizic nu-l las sa puna mana pe bani, mi se par cele mai mizerabile lucruri din lume, banii ii spal si-i calc si-abia apoi ajung la el in pusculita.
Nu l-am incurajat sa faca lucruri contra cost, nu-l platesc nici sa faca curat, nici sa duca gunoi si nici nu-i dau bani deloc la el. Si are 6.8 ani. Nici nepotii mei de 8 si 10 ani nu au niciun ban la ei, de ce-ar avea? Nu incurajez deloc faptul ca cei mici sa intre in tangenta cu banii. Au pachet zilnic, apa de baut, ce au nevoie se cere si la nevoie se cumpara. Uneori mai dam si prin papusoi (sotul mai des) cu cate-o revista sau CD pt copil. Cu hainele am explicat: se cumpara doar cand este nevoie, nu cred sa fie vreo haina cumparata aiurea. Insa nu-i lipseste nimic, garantat, caci doar el este prioritatea numarul 1 in viata noastra :))
Cu educatia (ca si cu sanatatea lui): platim oricat. Face meditatii, merge la after cu sport inclus, cluburi de copii. Nu am pb cu sotul din punctul acesta de vedere: si el stie ca o educatie buna si consistenta costa.
Ca model in viata: si la mine si la sot se faceau economii, si noi facem economii (pe bugete/liste de cheltuieli/prioritati/rate), asa ca asta vede copilul in casa. In schimb cel mic, in privinta banilor, este extrem de materialist (si vorbesc la rece, chiar daca sunt mama). Vrea locuri de joaca unde costa, nu-i plac parcurile gratuite, in vacante vrea la hotel si restaurante (chit ca doarme si la bunica de la Braila foarte bine si de mancat nu se omoara). Probabil ca-i place viata buna, nu-mi dau seama. Inca nu stiu comportamentul lui de cumparator, nu l-am lasat sa decida singur in privinta asta. La scoala sunt copii din familii instarite, insa la nivelul lor de clasa 0 inca nu se vad diferentele de clasa sociala.
Nu mananca cornul si laptele de la scoala, le aduce frumos acasa: cornul este mancarea mea pe-a doua zi la munca, laptele il bea ta’su.
Cu munca de mic: sunt de-acord si nu prea. Sunt de-acord ca prin facultate (in vacante) sa fie un job de umplutura pt banii de buzunar, insa nu unul care sa-i aglomereze programul. Si am mai vazut ceva: la colegii care mai intai au muncit au dat de gustul banilor si independenta data de ei si au ratacit drumul de scoala. Au facut mai tarziu facultate, insa cu greu, in paralel cu munca si familia.
Dia, felicitari fetei tale! Si tie, ca doar meritul este si al tau!
Multumesc frumos Delia si „o femeie” ( cum as putea altfel sa-ti spun? ).
Oricum suntem tari: am rezolvat problema dresului, ne-am abatut putin pe la muraturi dar despre zodii chiar nu discutasem aici la Iulia. :))))
zi-mi Mai femeie :)))
Si fiica mea imi zice asa ( sau Mai Doamna)
Pe copilul cel mare l-am sfatuit sa-si deschida o asigurare de viata, in care sa-si puna lunar o suma din solda(e la o facultate cu statut militar). Am citit asta intr-o revista de finante particulare, ca o asigurare viata e bine sa fie deschisa din timp cu sume mici, pentru ca peste citiva ani cind ai sume mari sa beneficiezi de avantajele asigurarii. El e leu 🙂
Pina acum tot ce a vrut a reusit, chiar daca uneori la limita si a avut de mic niste ambitii mari relativ la studii , iar acum a ajuns unde si-a dorit. In rest nu-i deloc muncitor,desi cind trebuie sa lucreze, o face. Ce-am constatat la el e ca-i mai zgircit cu banii de cind ii cistiga el decit atunci cind ii primea de la noi.
Cit despre asigurat casa la copii, eu nu sunt de acord, ci consider ca trebuie sa-i crestem in asa fel incit sa poata ei sa-si cumpere casa. In „sa-i crestem” am inclus si faptul ca am facut sacrificii financiare pentru studiile lor.
Despre munci de mic sau de student am o parere ambivalenta: ii admir pe cei care muncesc, dar pe de alta parte prefer sa ii las pe copii sa n-aiba si treaba asta pe cap, chiar daca le-ar da un plus de independenta.
Copilul 2 nu seamana cu cel mare, chiar daca au primit aceeasi educatie. Dar se spune ca ne schimbam si noi si nu suntem acelasi parinte pentru copii. Dar nu ma pot plinge nici de el;
Copilul 3 e crescut mult mai liber si fericit decit fratii mai mari, cel putin asa cred. La 8 ani n-are bani, decit primiti cadou de la rude.
Cum eu am facut niste sudii care nu-mi servesc la nimic, tot ce ii indemn pe copii e sa faca ce le place(ca studii zic), de aia nu sunt multumita de copilul 2, care nu si-a descoperit inca pasiunea si face oarecum din intimplare o facultate unde o sa aiba un concurs foarte greu dupa primul an. Nu invata peste masura(desi ar fi cazul) dar merge la cursuri si invata cit de cit. Ca un copil chinuit de ambitiile parintesti, pentru care o nota de 8 era tragedie, ii zic ca deja sa termine anul asta, sa devina autonom si sa invete imi ajunge. Ca ia sau nu concursul nu mai conteaza asa de mult.
Ca o remarca generala: scoala franceza nu-i prea pune la treaba pe copii, banuiesc ca de-aia ai mei sunt mai lenesi.
„Cit despre asigurat casa la copii, eu nu sunt de acord, ci consider ca trebuie sa-i crestem in asa fel incit sa poata ei sa-si cumpere casa.”
Locuinta pe care o doresc sa-i cumparam copilului o vad ca pe-o plasa de siguranta pentru el. Va face ce doreste: o inchiriaza, o vinde, o va folosi. Nu-mi doresc sa fie si el sclavul bancilor pe 30 de ani pentru un loc al lui. Poate sa faca altceva cu banii lui, alte planuri de viitor.
Eu sunt mai de moda veche si prefer sa imi dedic copiilor timpul pe care as putea sa-l investesc muncind pentru altii ca sa pot sa le cumpar apartamente.
Acum sunt intr-o faza cind ma gindesc ca atitea ore isi pierd bietii copii la scoala. Societatea asta ii aduna pe copii la scoala …parintii sunt la servici si se vad in general asa de putin timp impreuna . Si filozofez la asta in fiecare dimineata cind las copilul la scoala…
O alta idee: aici nu e la moda sa se cumpere casa la copil. Casele se devalorizeaza in 30-40 ani, au costuri adiacente: impozit, reparatii, leaga omul de un anumit loc, de un anumit oras etc. iar vanzarea costa (si v-o zic eu care incerc acum sa vand prin corespondenta o garsoniera in Bucuresti, la 10m de gura de metrou, cu tot cu chiriasa 😀 ).
Aici batranii fac un cont, un fond de investitii etc. chiar de la nasterea copilului, si la fiecare ocazie ii pun bani acolo si dau nepotilor la majorat. Un fel de – in loc de cadouri. Cand se pensioneaza si isi sparg contul de pensie privata iar pun ceva copiilor/nepotilor. Cand se pensioneaza isi vand aprt. de 2-3 camere si se muta intr-o garsoniera, cu diferenta isi fac un concediu dar dau si ceva bani in acel cont al copiilor/nepotilor. Avantajul este ca acesti bani pot fi folositi antreprenorial: ii pot investi intr-o afacere sau in studii in straintate sau sa faca turul lumii.
Eu am fost foarte nefericita in primii ani de casnicie cand nu aveam casa mea. Imi doream enorm cuibul meu insa de unde? Este drept ca m-am casatorit si foarte tanara, in timpul facultatii.
Am fost foarte nefericita din punctul asta de vedere, am stat la parinti, la bunici, cu chirie, am avut o locuinta de serviciu (unde plateam totusi chirie) si cand am reusit sa-mi iau casa am fost foarte fericita.
Eu imi doresc ca al meu copil sa nu sufere cum am suferit eu, tocmai de aceea trag pentru ea.
Cand va dori sa se inhame la rate impreuna cu sotul ei (sau singura) pentru o casa visurilor sale, va fi alegerea ei. Dar casuta ei micuta va fi mereu locul in care se poate intoarce in caz de Doamne fereste, va fi siguranta ei, independenta ei, planul B cum s-ar spune. In timpul asta o va putea inchiria dar ea trebuie sa stie ca are un loc, numai ai ei, unde se poate retrage cu demnitate dintr-o relatie care nu mai merge, o siguranta pe care o va avea indiferent daca eu mai exist sau nu.
Sunt perfect de acord cu tine.
Asta cu banii pentri o saptamana la copiii mici, apoi la doua, la o luna mi se pare foarte faina si o voi aplica si eu cand copilul meu va avea bani de buzunar:). A inceput deja sa economiseasca maruntisul pe care i-l dau pentru aumite scopuri.
Ca si copil insa de data asta, pentru ce sunt recunosctoare parintilor mei…pentru un plan pentru batranete:). Cand bunicile mele s-au imbolnavit cam in acelasi timp si era 24 mil un singur loc in azil…mi-am dat seama ca eu nu mi-as permite sa tin pe nici unul:)-asa ca le sunt recunoscatoare ca se gandesc la asta, sa-i tina Doamne Doamne sanatosi, sa nu aiba niciodata nevoie de ingrijire specializata, dar le multumesc ca nu se gandesc sa se lase in caz de nenorocire financiar doar pe seama noastra (as fi in imposibilitatea sa le platesc un ajutor specializat 24/24 in caz de nenorocire pe termen lung).
Foarte bun articolul, multumim Iulia! Citesc cu mare placere si interes si comentariile, de aceea mi-ar placea ca aceia dintre cititori care economisesc in RO sa dea exemple clare cu bancile unde economisesc. Eu ma gandeam la ING pentru copiii mei, am avut tentativa asta de cateva ori, insa sotul meu nu prea agreeaza ideea, una dintre rudele sale spunandu-i ca la expirarea contractului pentru unul dintre copii a luat mai putini bani decat depusese. Aveti astfel de exemple, pozitive sau negative? Voi la ce banci economisiti? 🙂 Multumesc!
eu am avut depozite la BTRL. Am cautat cont =comision zero, si imi fac depozit adiacent (comision de creare si administrare zero, comision de retragere zero). Ce ma costa la contul la BTRL e ca taxeaza alimentarea contului (cand cineva imi plateste, ma taxeaza), si anumite plati.
Corect. Ma enerveaza la BT de mor ca sunt taxata si cand primesc venituri si cand retrag. Si cand fac plati online. Insa pana acum sunt singurii care nu au facut nazuri la credite.
Si singurii care nu au comisioane de administrare lunare. La retragere eu nu am comision, dar la un anumit tip de card. Mereu uit si intreb in agentie, oricum ajung rar pe la ei.
ING. Dar m-au suparat si vreau sa-i mut la BTRL.
Noi platim o asigurare de studii la Metropolitan (unde avem si noi pensia privata pilon III). Pana acum, din rapoartele lor am primi mai putin decat am platit daca am decide sa ne retragem. Insa am facut contul la fix 2 luni de cand s-a nascut copilul. Si as mai vrea sa-i economisesc si alocatia.
eu am raspuns cumva si articolului tau si gandurilor mele intr un articol pe blog :).
http://vavaly.com/2015/10/20/copiii-banii-si-economisirea/