Mărturisesc că nu mi-am pus vreodată problema să nu fac o facultate.
Mi-am dorit enorm, încă din clasele primare cred, lucrul acesta. Dacă e să privesc în trecut, nici măcar nu-mi dau seama de ce mi se părea de la sine înțeles că voi merge la facultate, într-o perioadă în care nu toată lumea făcea una, mulți oprindu-se la nivel de liceu.
Poate pentru că-mi doream să fiu profesoară la momentul acela și știam că facultatea era un pas necesar. Poate.
Se intra greu pe atunci (nici măcar nu existau locuri cu taxă, apăruseră de curând facultățile private, dar nu-mi puneam problema de așa ceva), era totul diferit față de astăzi.
Acum, toată lumea face o facultate, de un fel sau altul. Am vorbit de-a lungul timpului cu mulți părinți și cu mulți copii ce se pregăteau pentru acest pas. Loc este pentru toată lumea și am observat că nici măcar nu se pune problema ca un copil, fie el și mai puțin talentat sau înclinat spre învățătură, să nu facă o facultate.
Chiar dacă e o facultate privată sau vorbim despre un loc la stat, dar cu taxă, lucru care evident implică o serie de cheltuieli. Părinții fac cumva rost de acești bani și copilul ajunge să aibă numele înscris pe o diplomă.
Cât contează, însă, mai departe, această diplomă? Se traduce ea într-un job mai bun, într-o viață mai bună, într-o situație materială mai bună?
Am întâlnit și persoane cu o gândire opusă: facultatea e pierdere de timp.
Culmea, persoane care chiar aveau un job bun (de fapt, erau antreprenori), o viață bună și o situație materială bună.
Dar aceștia sunt puțini. Sunt cei curajoși, inteligenți, care ies din mulțime și mai sunt și răzvrătiți pe deasupra.
În România foarte puțină lume își pune problema să nu facă facultate, taxele pentru aceasta fiind în continuare suportabile de către omul de rând (chiar dacă mai mari cu fiecare an). Fac părinții cum fac și copilul tot ajunge la facultate.
Merită?
E de la caz la caz, nici aici nu am un răspuns clar. Fiecare va ști, când va trage linie, dacă a meritat sau nu. Eu știu multă lume care nu profesează în domeniul în care a făcut o facultate – caz în care ai putea spune, nu, că facultatea a fost inutilă.
E un lucru despre care aș vrea să discutăm astăzi la rugămintea unei foarte tinere cititoare, care m-a întrebat exact așa:
Merită să mai fac o facultate în ziua de azi, în condițiile în care m-am descurcat binisor la școală, dar nu extraordinar, iar părinții mei ar face sacrificii destul de mari ca să mă țină?
Eu i-am spus doar că în cazul meu consider că a meritat. Și că ea, dacă se va hotărî să meargă pe drumul acesta, ar fi bine să profite de timpul respectiv și să învețe cât mai mult, să își facă prieteni și să își găsească neapărat un job – part time, pentru a avea timp și de învățat.
Unul dintre lucrurile pentru care le sunt profund recunoscătoare părinților mei este acesta: că am primit o educație.
Perioada facultății (plus a masterului) a fost pentru mine una în care mi-am făcut prieteni care îmi sunt și acum alături și a făcut un fel de tranziție de care aveam nevoie către viața adevărată.
E o perioadă în care m-am obișnuit să trăiesc pe cont propriu (dar acest lucru doar pentru că am făcut facultatea departe de casă), să iau decizii și să văd efectul lor pentru mine.
Totuși, dacă stau să mă gândesc, pregătirea teoretică de care am beneficiat nu mi-a fost de mare folos. Cu ceva muncă, certificări, citit și ambiție, un tânar de astăzi s-ar descurca să facă ceea ce fac eu (consultanță în domeniul marketingului online și content writing) fără a avea o facultate.
Dar asta nu înseamnă că îmi pare rău că am făcut o facultate sau consider că aceasta mi-a fost inutilă. Dimpotrivă, mi-a fost utilă pentru rațiunile de mai sus.
De fapt, am mai scris un articol la un moment dat, despre Facultate ca investiție pentru viitor. Tot pentru o tânără care-mi scria la un moment dat.
Tu ce ai sfătui-o pe această fată? Merită să facă o facultate?
Violeta says
Eu zic ca da, merita, desi n-am niciun fel de experienta placuta cu privire la facultatile din Romania. In 2009 am terminat o facultate de Relatii Internationale si Studii Europene, dar n-am profesat niciodata in domeniu. In afara de cunostintele din facultate, habar n-am la ce mi-ar putea folosi aceasta facultate. E drept ca nici nu m-am documentat suficient si nici n-am avut contact cu persoane care ar lucra in domeniu. M-am dus pe o alta directie, m-am inscris la medicina veterinara, am facut 4 ani si mi-am oprit, pentru o vreme, studiile. Mi-am dat seama ca nu am gasit ce am vrut eu acolo. Acum caut o varianta pentru a-mi continua studiile in afara tarii, chiar pe specializarea aleasa de mine (animale de companie si exotice), pentru ca sistemul de invatamant de aici nu mi se potriveste deloc. Dupa 4 ani, simt ca stiu mult mai putine decat inainte despre domeniul veterinar, pentru ca planul de invatamant este invechit si prost organizat.
Eu nu am reusit sa-mi creez prietenii de durata in ambele facultati si probabil ca a fost unul din motivele pentru care nu mi-a placut la niciuna din specializarile alese. Cu toate astea, recomand o facultate, chiar si in Romania. Sansele sunt egale sa-i placa sau sa nu-i placa, dar atunci ar stii ce sa faca mai departe.
Maria says
Eu sunt in primul an la Relatii Internationale, istoria si politica erau preferatele mele, m-am documentat inainte, de abia asteptam sa incep cursurile, iar cand le-am inceput am fost foarte dezamagita de ce am gasit acolo. Sa nu mai spun ca una din profesoare ne-a spus din prima saptamana ” Daca aveti vreun talent, renuntati la facultate ca nu va ajuta cu nimic.” Acum regret ca am ales facultatea asta, dar m-am gandit sa fac ceva ce imi place. Din nefericire nu e tocmai ce voiam sa gasesc: profesori plictisiti, unii de abia vin la ore, altii vorbesc 2 ore fara oprire si nu mai intelegi nimic, altii doar stau si se uita la noi. Am fost la profil uman in liceu si nici nu am avut posibilitatea sa fac meditatie pt a ma descurca intr-o facultate bazata pe economie de ex, sau chiar medicina. Probabil o sa renunt, am deja alte planuri si nu vreau sa stau 3 ani facand ceva ce nu ma ajuta cu nimic. Merita sa faci o facultate numai daca ai posibilitatea financiara de a face una la cele mai bune universitati din tara…
o femeie says
Pentru mine, venita din provincie unde nu aveam contact cu oameni, idei, afaceri, investitie, improvizatie, adaptare, facultatea a fost o deschidere catre lume. Practic a completat ce mi-a lipsit de acasa – ca profesional nu fac nimic din ce mi s-a predat.
Cunosc si eu oameni care nu au facultate si consider ca facultatea ramane o solutie perfecta cand … NU STIU CE sa fac altceva. Pt ca astazi sunt cursuri (gratuite, pe internet) din care un om cu entuziasm si dedicare poate invata. Ce nu ne invata nimeni (nicio facultate, zic) este curajul, initiativa, cum sa ne vindem si cum sa negociem, cum sa luam un esec si ce sa facem cu el mai departe, cum invatam din fiecare experienta.
Si cunosc oameni care ascund neputinta si lasitatea(lenea) isi arunca in fata : vai draga, dar eu am o facultate!. Si intr-o zi i-am raspuns sec: ei, o ai, o are statul!! tu ai trecut pe acolo – mai departe foloseste -te de trecere!!!
Am inteles multe cand o cunostinta, cu facultate si experienta de peste 10 ani a trecut 1 an (in somaj) si facut un curs … de brutar (nu in ro). Pe traseul cursului au venit si vorbit cu studentii cativa inteprinzatori, brutari cu brutarii, care au explicat exact: ce au facut, ce nu le merge, ce le merge, cum sa caute locatie si cum sa se adapteze la clientela, cum sa isi calculeze pretul si incasarile finale. Ei bine, asta lipseste scolii romanesti: practica ca de teorie si profesori ratati si blazati e plina scoala(inclusiv facultatile…)
iuliaBe says
incepe sa se schimbe cate ceva si in ro, mai ales cu noul val de profesori tineri – majoritatea au fost pe la burse (doc, post-doc) de cel putin 1-2 ani prin universitatile din State si Europa si deci au interactionat cu alte sisteme de invat
am doi amici lectori univ in Ro si amandoi aplica atat cat le permite sistemul rom metodele occidentale focusate pe practica teoriei
iuliaBe says
– categoric DA – acum poate la 19-20 poate spune ca nu are rost, insa pe masura ce va trece timpul si va vrea un job bun si implicit sa castige mai bine cred ca hartia aia si, imi place mie sa cred si cunostintele aduse odata cu ea, vor face diferenta
– si din propria experienta – in Ro am avut exp de a conduce un depart de comp si cand primeam CV-urile de la HR le triam dupa 2 considerente – facultate si activitati extrascolare (voluntariat, training/practica etc) so dap, zic ferm ca merita
– si inca un aspect – am o buna prietena care s-a rezumat doar la facultate, din diverse motive nu a mai vrut sa faca un master, acum nu poate avansa pt ca unul dintre criteriile organizatiei in care lucreaza e sa aiba fac+masterat
Delia says
Facultate si master face oricine, bani sa fie :((
iuliaBe says
Delia, nu inteleg reply-ul la commentul meu. Vrei te rog sa ma dumiresti?Mersic
Delia says
„am o buna prietena care s-a rezumat doar la facultate, din diverse motive nu a mai vrut sa faca un master, acum nu poate avansa pt ca unul dintre criteriile organizatiei in care lucreaza e sa aiba fac+masterat ”
La aceasta idee ma refeream. Ca prietena ta nu trebuie sa se simta descurajata, are de unde alege (toate facultatile de stat/private au programe de studii de master), multe contra cost. De-asta spuneam ca oricine are cel putin o facultate si un master, doar sa vrea. Nu denigrez invatamantul romanesc, insa si vanzatoarea de la alimentara din colt are licenta in studii economice si un master la comunicare…
Prea se intra usor, de-asta si perceptia atat de proasta asupra invatamantului romanesc. Si de-asta si nivelul scazut al specialistilor nostri.
iuliaBe says
am intes acum…
prietena mea e integrata de ceva ani in sistemul suedez si cum studiile superioare nu sunt la indemana oricui acolo (nu din cauza banilor, pt ca inv e gratuit ci pur si simplu ca se face o selectie naturala intre cei care s-ar putea descurca in domenii mai intelectuale si cei care ar putea sa isi folosesca resursele in domenii lucrative, mai practice) acum regreta faptul ca atunci cand a terminat facultatea (in Suedia) nu a urmat si masteratul care i s-a propus
o femeie says
iulia, suedia e tara aia unde locurile la facultatea de medicina nu s-au marit de peste 20 ani asa ca mai nou se pica cu 10 la admitere – dar prefera sa ia medici carne de tun, romani, ii tin in practica si supraveghiere 1-2 ani de ii zboara fulgii….
maria says
Din punctul meu de vedere merita sa faca o facultate, din cel putin trei motive (chiar si daca viata o va purta in asa fel incat nu va profesa in domeniu):
– facultatea o va invata sa fie mai organizata, sa gandeasca mai mult (desigur, ma refer la studentii care-si pregatesc singuri proiectele, care se straduiesc sa invete pentru examene). Chiar si cand cursurile par inutile, nu e chiar asa pentru ca acelea sunt o baza de la care studentii sa porneasca, un student e bine sa fie autodidact;
– are sanse mai mari pentru a obtine un loc de munca mai bun (sunt job-uri care au nivele salariale diferite in functie de ultima scoala absolvita: liceu sau facultate);
– cand esti tanar inveti mai usor decat atunci cand ai peste 30 de ani, serviciu, copii si decizi ca ai dori sa faci o facultate (nu e imposibil nici atunci, dar e mult mai greu)
Daca simte ca parintii ei ar face un efort prea mare, ar putea sa caute, pe perioada facultatii, un loc de munca part-time – nu ceva complicat (sa valorifice un hobby al ei, sa imparta fluturasi), ci doar cat s-o ajute sa-si sustina singura macar o parte din cheltuieli ()
Apoi mai este si bursa lunara pe care o poate obtine daca se straduieste sa fie integralista in fiecare semestru si sa ramana la buget.
Asadar eu o sfatuiesc sa faca o facultate, din punctul meu de vedere nu e deloc timp pierdut. Daca alege cu chibzuinta facultatea pe care s-o urmeze asa incat sa profeseze in domeniu, are sanse ca noi oportunitati sa i se deschida pe viitor.
maria says
Vroiam sa mai scriu ceva si-am uitat.
Nu are mare importanta ca in scoala, liceu nu a fost excelenta la invatatura. Pentru ca in scoala era nevoita sa invete la toate materiile, chiar si la cele catre care nu avea inclinatie.
DAR … Facultatea e un nou inceput, ea singura alege domeniul pe care sa-l urmeze, nu mai e constransa.
Cunosc doua persoane, colegi de liceu cu mine, care erau de 7-8 in scoala, liceu. Dar facultatea au ales-o dupa inclinatiile lor, au urmat master si doctorat, deci au devenit foarte buni in domeniul ales de ei. Unu leste acum lector universitar, celalalt e inginer cu o functie importanta.
Elena fr says
Mai tirziu te lovesti de tot felul de probleme daca n-ai diploma. Ar trebui facuta o facultate cu o faima buna, nu una care scoate diplomati pe banda rulanta. Si una pe care o alegi pentru ca-ti doresti sa faci meseria pentru care te pregateste.
In Franta facultatile sunt de 2 feluri: universitatile, unde intra toata lumea si unde selectia e aproape inexistenta, adica iti iei examenele, treci anul. Selectia se face abia la nivel de Master. Si Grandes Ecoles, unde e foarte greu sa intri, dar apoi cu dupa ce le-ai absolvit esti aproape sigur ca ai o o slujba buna. Intr-o firma mare, la aceeasi munca, grila de salarii e diferita in functie de scoala absolvita.
Pe mine nu m-a ajutat pentru viata profesionala facultatea desi nu pot sa ma pling de calitatea ei. In schimb mi-a adus multe cunostinte pe care le folosesc in ziua de azi. (Violeta, pe tine nu te-au ajutat cursurile de fiziologie, anatomie, morfopatologie, farmacologie?…). Nu mi-am creat nici eu prietenii de durata, dar asta din cauza caracterului meu.
Si eu zic ca merita,in plus de diploma, facultatea te ajuta sa te maturizezi, sa gindesti. Si apoi sunt meserii care nu necesita facultate, dar tot trebuie sa faci scoli ca sa te pregateasca pentru ele.
Am o prietena(din Franta) care mi se plingea mai demult ca la baza n-are studii, dar ca a avansat foarte mult in firma unde lucreaza, insa ii e foarte greu si nu poate sa depaseasca un anumit nivel din cauza lipsei diplomei.
Cred ca in Germania au un sistem f bun din cite am auzit, ceva cu scoli profesionale, cu studii pe care le poti face dupa ce ai lucrat o vreme. Poate este cineva care stie mai bine, eu am auzit f vag. Dar mi se pare o idee f buna.
Violeta says
M-au ajutat doar din momentul in care am inceput sa invat din alta parte decat la facultate. De pe net, din alte carti, din video-uri. Depinde foarte mult si de profesorii si asistentii care predau acele obiecte. Fiziologia din facultate, de exemplu, era predata de un profesor foarte batran, care facea ore de dirigentie si mai putin fiziologie. Anatomia era condusa de un om in fata caruia impietream de frica. Nici vorba sa dau randament sub un mod de predare tiranic. Farmacologia e singura care mi-a placut, desi e foarte grea si nu pot sa spun ca sunt vreo experta, dar am avut cadre didactice deschise catre studenti.
Nu pot sa zic ca absolut totul a fost dezastruos in cazul meu, dar am constatat ca studiul in Romania nu ma duce in directia in care vreau eu sa merg. Sora mea, care a terminat medicina veterinara in Romania, a avut mereu probleme cu diploma si recunoasterea studiilor in afara tarii, desi in facultate ni s-a spus ca toate astea sunt recunoscute international. S-a dus in mai multe tari, oamenii de acolo au privit-o sceptic cu privire la calitatea studiilor si au urmat alti ani de studii si examene pentru a putea profesa. E drept, s-a dus singura, fara vreo recomandare, cu diploma in buzunar, incercand sa faca pe cont propriu.
iuliaBe says
prob asta am avut-o si eu aici – desi diploma de PhD e recunoscuta automat mi s-a cerut sa treaca prin procedura de recunoastere specifica Belgiei insa asta e valabil pt orice diploma emisa de alt stat decat cel belgian – si un neamt daca vrea sa aiba diploma recunoscuta in Belgia trebuie sa treaca prin procedura aferenta, nu e o prob exclusiv pt romani
Delia says
Pacat ca te-ai oprit! Mai aveai atat de putin… Si cu diploma in buzunar puteam sa te specializezi de pe ce cursuri doreai. O diploma castigata este pentru totdeauna, nu are nimeni cum sa ti-o ia! :)))
Nici la medicina umana nu este o incantare: 6 ani cu extrem de multa toceala, cu practica si stagii si sesiuni in care nu ieseam nici 5 minute afara. Si cand am terminat facultatea, nu stiam nimic, m-am simtit a nimanuia :)) Au urmat anii de rezidentiat (3), anii de specialitate (5), si uite-ma ca inca dau examene, merg la competente si supraspecializari. Caci imi place ce fac si mi-am ales singura drumul DUPA anii de facultate.
Violeta says
Delia, nu as mai fi facut fata unui an 5 de medicina veterinara petrecut in abatoare si ferme in care se cresc animale pentru abatoare. De asta m-am oprit. Inca din anul 4 se studiaza tehnologia alimentelor ca si curs obligatoriu si, crede-ma, eu am fost si inca sunt socata de materia pe care trebuia sa o invat. Am vrut sa invat cum sa salvez animale, nu cum sa le sacrific (de cele mai multe ori brutal) pentru alimentatia umana. Recunosc, fara rusine, ca dupa acest an 4, am inceput sa merg la psiholog si sa-mi dau seama ca nu asta vreau eu sa fac cu viata mea. Din acest motiv, o sa continui in alta tara, unde am dreptul sa aleg ce anume din medicina veterinara sa studiez in facultate. Nu-mi pare rau ca m-am oprit, pentru ca stiu cat de oribil mi-ar fi fost in anul ce-ar fi urmat.
Elena fr says
Vezi, fiecare judecam prin prisma propriilor experiente. Eu sunt aia care regret ca nu m-am oprit si degeaba am diploma in buzunar. Imi pare rau ca n-am schimbat macazul in tinerete.
„Degeaba” e un fel de a spune, cum zice Iulia mai jos, orice experienta e un cistig. Nu neaparat profesional, poate doar personal.
Elena fr says
Violeta, as putea sa te contactez te rog?
Violeta says
Imi poti scrie pe missblackfeather1 at yahoo punct com
Scuze, Iulia, de off-topic! 🙂
Elena fr says
Mersi, si scuze Iulia!
Claudia says
Da, merita, ca experienta de viata pana la urma.
Daca parintilor le e greu sa o sustina, nu inseamna ca trebuie sa renunte si apoi sa traiasca cu gandul ca n-a avut posibilitati, spre deosebire de altii, sa intre in rolul de „victima”. Dimpotriva, trebuie sa se straduiasca sa gaseasca un job, fie si pe perioada verii.
Oricum, cealalta varianta tot asta ar fi, sa inceapa sa lucreze undeva.
Dar sa cantareasca bine optiunile de studiu, inclinatiile si posibilitatile reale de angajare in domeniul ales.
Nu cred ca la varsta asta are o imagine clara despre viata si posibilitati, dar anii de facultate o vor ajuta sa cunoasca oameni si situatii noi, cu mult mai multe decat in liceu. Eu am invatat multe de la colegele de camin care deja aveau si un job, stiau ce se cere la un interviu, pe ce sa puna accentul la scoala etc.
Elena fr says
Dar nu stiu daca o facultate e compatibila cu un job.
o femeie says
discutie cu o Teodora. O frumoasa si desteapta si descurcareata ce a decis sa faca facultate (de design vestimentar) in alta tara(Dk)- gratuita pt ca banii… sunt o problema. Avea alternativa ceva in Bucuresti si cum era departe de casa (ardeleanca), a ales…si mai departe :). A gasit si dupa primul an a zis ca e nemultumita si a cautat sa se transfere. Intre timp si-a gasit o firma unde practica cum ii place (la inceput stagiar neplatit, acum nu mai stiu cum e).
ana says
Da, categoric, da. Sa-si ofere acest timp de maturizare, de initiere, de traire cu generatia ei, de deschidere. Depinde si de ea cum percepe acest timp. Sa nu se gandasca la ” ce job o sa am, timp pierdut, altii nu au facultate si uite ce bine sunt, etc. Eu sunt destul de coapta si pot sa spun un singur lucru : nici o diploma, atestat, curs, specializare, nu este inutila, candva o sa fie de folos! E o investitie in propria persoana, pana la urma.
Delia says
Super like!!!
iuliaBe says
si eu zic la fel – nimic, dar absolut nimic nu se pierde pe lumea asta, totul ajunge sa fie folosit la un moment dat – eu am avut un moment in care mi-am zic ca ce pacat ca am pierdut 4 ani din viata facand un doctorat puteam folosi timpul facand bani 🙂 (aka muncind)- acum nu pot spune decat ca ce bine ca am facut un doctorat, nu as fi ajuns in punctul in care sunt acum nici cu 20 de ani de exp
Irina says
Eu ti-as recomanda sa lucrezi un an, ca sa vezi ce inseamna munca si sa iti dai seama ce NU vrei sa faci pe viitor (munca de birou, munca de subordonat etc.). Un an in campul muncii iti vor da motivatia si ambitia necesara de a ajunge acolo unde doresti. Vei stii sa iei lucrurile in serios si sa dai tot ce ai mai bun pentru a obtine diploma.
Eu traseul asta l-as urma, daca ar fi sa o iau de la capat: intai sa invat ce inseamna munca, ce inseamna sa ai colegi, sef, sa faci lucruri care poate nu-ti plac, ca apoi sa fiu suficient de ambitionata sa-mi atingi visul, oricare ar fi el.
Facultatea eu am facut-o din inertie, pentru ca nu s-a pus problema sa nu o fac, toti din generatia mea am dat la facultate. Iar fiind la taxa, am luat tot de bun faptul ca familia mi-a platit taxa scolara. Dupa 2 ani de master inutil, 2 ani de stat pe bara din motive de negasit job si dupa trei ani de munca in cu totul alte domenii apreciez cu totul si cu totul altfel lucrurile si imi doresc sa fi cunoscut greutatea muncii mai intai, ca apoi sa imi pot asuma studiile de dupa liceu cu maturitate.
Delia says
Nu sunt de-acord: un tanar care da cu nasul de bani nu se va mai intoarce niciodata spre invatatura, garantat!
La mine nici nu s-a pus vreodata problema SA NU FACEM facultate, Era cumva de la sine inteles, chit ca am terminat la stat pe bursa si-am mai si lucrat in timpul facultatii. Si ca orice lucru facut la TIMPUL LUI, facultatea se face in tinerete, cu colegi de varsta ta. Nu spun ca nu merge si altfel, insa intervine oboseala cu munca/familia/alte responsabilitati.
Irina says
E putin probabil ca intr-un an (deci de la 18 la 19 ani) sa isi faca si familie si sa aiba si copii. Iar cu sistemul din Romania nu se poate spune ca va da de gustul banilor, ci de umilintele prin care trebuie sa treci, daca nu ai o specializare buna, experienta, sau un domeniu ales cu intelepciune, ca sa-ti castigi existenta.
Ligia says
Merită! Și o spun din perspectiva unei fete care face parte dintr-o familie cu zece copii, eu fiind cea mai mare și ai cărei părinți au muncit și muncesc încă din greu ca să ne poată oferi posibilitatea de a face o școală. Din cei zece, 5 am terminat o facultate, iar ceilalți sunt încă în liceu ori școală generală. Și da, pe perioada facultății am lucrat verile și nu numai. Nu știu ce poate egala bucuria pe care o citeam în ochii părinților ori de câte ori luam notă mare la examene. Nu au terminat școli înalte, dar pentru ei, noi am fost cununa lor. Așa că, încă o dată, merită să faci o facultate și să înveți cât mai mult în acești ani.
Geta says
Vad ca „tinara cititoare” spune ca parintii ei ar face „sacrificii destul de mari” ca sa o intretina la facultate. Isi poate lua un job si poate face o facultate la f. frecventa, in felul acesta contribuie si ea la plata facultatii. Nu-i adevarat ca daca „dai cu nasul de bani” nu mai faci facultate. Eu am un exemplu in familia mea. Si-a luat servici si si-a platit facultatea la f.frecventa si fiind f.frecventa a trebuit sa faca un an in plus. Pina n-a terminat facultatea nici macar nu si-a pus problema de casatorie, a constientizat cit de greu i-ar fi sa aibe familie, servici si sa invete pentru facultate. Diploma i-a oferit stabilitate si un post bine platit .
Irina says
La fel gandesc si eu.
o femeie says
si la mine in familie am 2 verisoare cu studii la ff si cu serviciu de la 18 ani.
Mai am 2 prieteni in Bucuresti, au lucrat de la 18 ani. La facultate au dat la 20 ani. Primul a avut curaj sa zica dupa 1 an ca e prea multa teorie si prea putin practica utila, asa ca a schimbat facultatea – in directia pe care o urma profesional: management.
Angela says
De acord cu Geta, si eu am fost nevoita sa renunt la facultate dupa anul I pentru ca nu mai aveam efectiv bani sa supravietuiesc. M-am angajat, am strans bani timp de 3 ani si m-am intors la facultate, nu m-am razgandit cum „am dat cu nasul de bani”. E usor sa generalizezi, dar realitatea este ca daca primesti o educatie solida de mic, unde se pune accentul pe importanta educatiei, vei continua asa si dupa ce pleci de acasa.
Coffee says
Raspunsul este DA! La majoritatea joburilor bune ai acces doar in baza diplomei.
Coffee says
Si inca ceva – e inca full de economisti si juristi. Cred ca e de preferat ceva mai tehnic, are perspective bune.
claudia popescu says
Mie mi-a prins bine in CV la angajari facultatea. Desi nu am profesat nici macar o zi ce am studiat, Management. Daaar, se departajeaza cv urile in functie de facultate sau master, deci e un mare plus. Tocmai ptr ca la ora actuala si in viitor, cam oricine are o facultate, e bine sa fie.