Cred că sunt vreo 10 ani de atunci și ne hotărâsem să cumpărăm o canapea.
Nici prin cap nu-mi trecea cuvântul negociere, eram în magazin, ne plăcuse una dintre canapele și ne-am hotărât să o cumpărăm. În acea perioadă, deși apăruseră cardurile, îmi amintesc cum salariile le primeam cash și tot așa mergeam și la cumpărături: cu banii în buzunar.
Singura problemă cu acea canapea era faptul că… ne lipseau o parte din bani, cam 3 sau 4 % din sumă. Vânzătoarea ne-a văzut că ne gândim la soluții, ne-a întrebat care e problema, i-am spus (ne era sincer rușine – de parcă era o vină să nu ai bani suficienți).
Spre surprinderea noastră, ne-a spus să așteptăm un pic, pentru că încearcă să obțină o reducere de la managerul ei. Spre și mai marea noastră surprindere, a revenit și ne-a spus că putem cumpăra canapeaua cu un discount de 5%. Adică, în afară de faptul că ne-am încadrat în bani, ne-au mai și rămas vreo 10 sau 15 lei în banii de astăzi, cu care am făcut ce altceva la momentul respectiv decât să mergem la un suc…
În fine, nu asta e ideea, ci faptul că realizam atunci pentru prima dată că reducerile nu sunt doar în piață și că orice magazin poate oferi, în anumite limite, un discount la prețul afișat.
Eu nu sunt cea mai mare negociatoare cu putință, dar ori de câte ori ne-am hotărât să cumpărăm ceva, întrebarea Am putea obține un discount la acest produs? a reușit să ne aducă ceva bani în buzunar. Evident, lucrurile se aplică la produsele mari, în niciun caz nu am cerut discounturi la lapte, pâine sau ouă (acolo mă uit după reduceri gata aplicate 🙂 ).
Așadar, experiența mea a demonstrat că negocierea nu este doar pentru piață și că o întrebare simplă, care nu mi se pare în niciun caz nepoliticoasă sau rușinoasă, poate să ne aducă economii importante la cumpărături.
Voi obișnuiți să negociați ?
o femeie says
eu negociez in general cu producatorii. Dar pt anumite produse cu defect, din magazine se pot primi reduceri. E interesant de la care.
In Bucuresti acum 5 ani era un magazin de produse reconditionate.
IuliaBe says
eu negociez, imi place tare sa fac asta, cred ca e in natura mea si daca pot negociez la orice – cum am scris si la Carmen pe blog am negociat pana si la hartia de copt 🙂 si am luat-o cu 30 de centi mai ieftin :))))))))
la mobila pt ap am negociat acum vreo 7 ani cred cam 30% 🙂 cand am luat-o dintr-un mag din Baneasa cu propietari turci
Graur Gabriela says
Am fost si noi in situatia asta , acum 4 ani .Vroiam sa luam un aragaz ! Si ne placea unul care din pacate , cu ” bunavointa ” unora , nu avea cateva butoane . Am vorbit cu cel de la raionul respectiv , si cum ei erau interesati sa scape de el , iar noi sa iesim cat mai ieftin , ne-au facut un cadou , o reducere de 70 de ron . Achizitionare celor 3 butoane lipsa , ne-a costat 6 ron , deci , am iesit destul de bine , daca am lasat pretentiile la o parte !
Elena fr says
Eu nu negociez, iar in rarele situatii cind incerc sa o fac sunt asa de neconvingatoare incit n-am nimic. Dar ma inspir de la voi , cum chiar acum plec sa inchei noi contracte de asigurari, ma duc pregatita sa negociez.
IuliaBe says
totul sta in a avea curajul sa ceri – pe parcursul meu academic am facut cred vreo 3 ani legati de cursuri de tehnici de negociere si ideea centrala asta era sa ceri, sa stii cui sa o ceri (un responsabil de magazin are atributii mai mari decat un simplu vanzator) si sa stii cum sa o faci – orice business doreste sa fie pe plus (chit ca e un produs cu defect, ei au costuri de stocare, transport catre platforma etc care adunate depasesc aia 15-20% pe care ti i-ar da tie ca si consumator) si nu isi doreste sa piarda clienti; acelasi lucru si cu serviciile, mai ales cand nu e monopol (vezi cazul google) si, prin urmare ai de unde alegi; bine e sa te tuci cu lectia invata, sa fii pregatita in sensul sa stii cam ce ofera concurenta si sa ceri cu curaj (nu folosesc cuvantul tupeu ca nu imi place 🙂 ); si inca un exemplu la telefonie, acum cativa ani in ro eram la vodafone, am sunat relatii clienti si le-am zis ca orange mi-a facut o oferta mai buna (evident bluffam) si am cerut sa vb cu un team leader, duduia de la capatul firului mi-a zis ca o sa fiu contactata; in vreo 2 zile m-a sunat team leaderul, i-am explicat situatia si am obtinut reducerea abonamentului dorita plus cateva avantage extra 🙂 si asta doar pt ca am cerut;
Elena. fr says
Cind am facut ceva cursuri de management si faceam mici scenete de cum sa ne comportam in diverse situatii, ajungeam invariabil sa ma las condusa de partenerul de sceneta…Cred ca depinde de caracter, dar incerc sa ma schimb.
Iulia says
Elena, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu sunt o negociatoare prin definitie. Totusi, o intrebare atat de simpla cum este Bugetul nostru este un pic sub acest pret, nu poate fi negociat? sau pur si simplu As putea obtine un mic discount?, spre surpriderea mea, primeste raspuns pozitiv in majoritatea situatiilor. Iar daca raspunsul e nu… chiar nu mi se pare deloc grav.
Iuliana says
Si mie imi place sa negociez, dar pana de curand o faceam doar la piata sau la micii comercianti, artizanii de prin targuri, etc. Am prins curaj cand un coleg mi-a spus ca el a negociat inclusiv la un magazin din aeroport. La Jysk am negociat la mobila expusa care era deja in oferta, dar am argumentat ca luam mai multe piese si spre surprinderea noastra am obtinut un discount suplimentar. Colega mea care are casa in constructie a obtinut destul de usor un discount frumos de la Dedeman, de unde a cumparat faianta, gresia, parchetul si mobilierul de baie. E bine de stiut ca macar putem intreba, ca mult timp am trait cu impresia ca preturile de la raft sunt batute in cuie.
Delia says
Nu obisnuiesc sa negociez, unde nu-mi place marfa/pretul, ma mut la alta taraba. In magazine, nici atat, plus ca-s cu sotul pe langa mine, care nici mort nu vrea sa negocieze. La mobila (care-i pe comanda) preturile sunt stabilite de producatorii locali; daca merge sa ne dea un pret mai mic stabilim de la bun inceput. Nu ma mai apuc sa negociez cand sunt deja cu mobila in casa. Si oricum, eu sunt aia cu bacsisul: si la taxi, si la cei care ne-au montat mobila/schimbat usile. Imi place sa las loc de buna ziua, mai ales daca stiu ca voi mai avea de-a face cu oamenii.