Eu adunam oricum bonurile de la case, pentru că îmi place să țin evidența lor, așa că nu mi-a fost deloc greu să trec prin ele pentru a vedea dacă nu cumva am și acel bon de 6 lei care, ulterior s-a dovedit, nu mi-ar fi adus un câștig foarte mare, având în vedere numărul mare persoane care îl dețineau.
Mi se pare un lucru bun această loterie: ea încurajează păstrarea bonurilor fiscale de către fiecare cetățean, mărind cu siguranță numărul celor care le cer (eu le ceream și înainte).
Un alt aspect bun al acestui lucru, pe care nu l-am văzut nicăieri menționat, dar apropo de conștientizarea cumpărăturilor – unul dintre subiectele abordate ieri – este acela că oamenii, chiar și fugitiv, au ocazia să vadă cam cât de mult consumă datorită teancului de bonuri adunate.
Ieri am urmărit o conversație în tramvai și de fapt de aici a pornit articolul meu.
O doamnă vorbea cu o alta, povestindu-i cum cere fiecare bon și s-a îngrozit de teancul mare adunat în doar o lună și jumătate, cât a fost prima perioadă de strângere a bonurilor. A spus că a luat apoi fiecare bon în parte și nu i-a venit să creadă câte prostii cumpără, ea și soțul ei. Au stabilit să reducă din consumul a tot felul de prostioare, pentru că e incredibil cum îți scapă banii printre degete. Bingo!
Cealaltă era exact opusul: spunea că nu are de gând să participe la așa ceva, câștigul final fiind foarte mic și deranjul prea mare. Ea nu a pomenit să ții bonurile astea prin casă, nu are timp de prostii. Când au schimbat subiectul, a început să se plângă de traiul dificil și lipsa banilor…
Pe de altă parte, un alt lucru pe care nu știu dacă l-a remarcat cineva, e la nivel de curățenie a orașului. Poate că mi se pare, dar de la prima extragere nu am mai observat decât extrem de rar bonuri fiscale aruncate te-miri-unde. Am senzația că sunt persoane care le adună (povestea cu omul acela care are mulți copii, adunând bonuri de la coș, 23 dintre ele fiind câștigătoare, cred ca a fost pentru mulți o inspirație), sau pur și simplu oamenii au început să le păstreze, în speranța că data viitoare vor câștiga.
Pentru mine această loterie nu a venit cu schimbări major, dar cu siguranță că voi verifica și în mai dacă am norocul să câștig fie și 100 de lei. Până la urmă sunt bani pe care îi iau și nu îi dau :). A, și o consider un lucru foarte bun, din motivele expuse mai sus.
Voi ce părere aveți de inițiativă? Adunați bonurile pentru a le verifica?
P.S. Vă rog să nu râdeți de borcanul meu cu bani!
Update: Se pare că se dorește modificarea loteriei, fiind prea mulți câștigători. Am găsit acest articol cu variante.
despre ce loterie e vba? exista o loteria a bonurilor, in ideea de a determina oamenii sa le ceara?
Exact :). De Paste a fost prima extragere, au castigat bonurile de 6 lei din 7 februarie. Nu trebuie sa le inscrii nicaieri, se face doar aceasta extragere si daca ai bonul de suma respectiva din ziua extrasa, poti solicita castigul la ANAF.
Pentru ca suma a fost mica (participa bonuri intre 1 si 999 lei), au fost multi castigatori (vreo 5.000 am inteles, poate mai apar), iar castigul de aproximativ 100 de lei.
hahaha excelenta idee!!!!! iar 100 lei la veniturile majoritatii din ro nu-s deloc de colea, adica ii iei, nu ii dau, pana la urma pot fi banii de mancare pe o sapt
se stransesera vreo 9000.
Eu strangeam bonurile in geanta/portofel pana cand faceam curat si ajungeau in cosul de gunoi.
Recunosc, nu le-am strans pana la prima extragere. Acum le pun intr-o punga micuta de cadoulsi de fiecare data cand fac curat in geanta le pun acolo.
Inca nu le-am analizat dar in eventualitatea unui eventual castig le voi pastra. Fie si un castig de 100 de lei, cat revine acum. Iei banii, nu-i dai.
Poate ca am si avut un bon de 6 lei dar e la gunoi. Imi pare rau ca nu le-am pastrat, sincer.
nu stiam de loteria asta – noroc cu tine. Din ce inteleg, ANAF face oamenii vanatori de bonuri fiscale, in speranta de mari incasarile.
Eu zic ca ANAF a luat teapa, deja stiu lume ce se abtine /controleaza de la cumparaturi fix de la vizualizarea bonurilor asa ca per total tot ies in pierdere….
Ma rog, ideea a fost combaterea evaziunii fiscale.
Pe februarie am scris constiincioasa bonurile intr-un excel, cu data si suma si bineinteles total. M-am ingrozit cand am vazut cat cheltuim! In martie am avut probleme de sanatate si numai grija asta n-o mai aveam, asa ca s-au ratacit, le-am aruncat, ma rog… si oricum cheltuiala cea mai mare din luna respectiva era fara bon, adica banii (si nu putini) bagati in buzunarul medicilor 🙁
„oricum cheltuiala cea mai mare din luna respectiva era fara bon, adica banii (si nu putini) bagati in buzunarul medicilor :(”
De ce? Exista Colegiul Medicilor, se face plangere. Sau varianta la particular. Sunt medic, dar nu incurajez sub nicio forma o astfel de plata.
Delia, sunt medici intre medici si sunt convinsa ca stii si tu asta. Discutia devine inutila…de ce la particular daca platesc asigurari si tot asa. O parte din bani la particular i-am dat, unde nu am primit niciodata bon si sunt clienta veche a aceluiasi medic. O alta parte, pentru aceeasi problema nerezolvata la cabinetul particular (ca sa nu zic abordata gresit ca intram intr-o alta discutie fara rost) am ajuns la spital unde…ca la operatie, bani celui care opereaza, bani la anestezist… De ce? Pur si simplu pentru ca asa merg treburile, mai ales in orasele mici si daca te pui impotriva curentului o faci pe riscul tau, iar cand deja situatia e grava nu-ti mai arde sa-ti asumi riscuri suplimentare. Discutia e ampla si in teorie sunt de acord cu tine 100%, practic insa cand ajungi acolo…totul se desfasoara altfel.
Asa imi place cand ne plangem de un lucru, dar nimeni nu face nimic. Imi pare rau, dar asa nu vom schimba nimic, daca nimeni nu ia atitudine!
Era doar o observatiue generala, fara atingere la persoana ta, Iuliana! Multa sanatate!
Sa nu fie cu suparare, dna doctor, insa eu am mai scris ca fetita mea de 1 an si 4 luni anul trecut a fost amanata sa intre in operatie 3 zile la rand ( atentie, nemancata dupa cum se stie ore intregi inainte de a intra in operatie, urla si se uita in ochii mei si cerea papa, apa, lapte) ptr ca plicurile initiale nu fusesera cu suma suficienta. Apai, daca de copii isi bat joc, ce sa spunem de adulti. Fetita fusese programata la operatie miercuri, dupa vizita de la ora 8.10, au venit ambii dr ce urmau sa o opereze sa stam ” de vorba”, explicandu- mi ca e grea operatia, ca trebuie atentie multa, ca pot leza nervul sfincterian, etc etc…am dat plicurile 2, apoi a venit anestezista ptr semnarea foii si tot cam asa mi-a explicat cat de important e ca ea sa faca totul asa cum trebuie.Ei, fata nu a intrat miercuri, a fost programata joi, joi n am mai avut bani, au zis vineri, vineri au ziz iar ca o programeaza ptr luni. Am sunat sotul si i am zis urgent sa amaneteze tot ce avem aur si sa trimita banii sa le dau 🙁 ei, sambata au venit de ascasa domnii doctori special ptr sonia 🙁 oricum, operatia nereusita,banii multi dati. Am vrut sa fiu impotriva curentului dar ,vedeti, nu s a putut, si au batut joc 3 zile de ea, se dezhidratase de urlete de foame si sete, pana au primit bani mai multi. Totul degeaba, ea nu e bine. Sper sa nu va fi suparat cu comentariul meu, insa e ff reala povestea, Iulia stie ca i mai scriam atunci la cald asa 🙁 vorbesc acum de o a doua operatie, deoarece nici prima nu a reusit, la fel bani dati insa nu asa multi ca la cea de a doua.
Din nou sunt 100% de acord cu tine. De aceea propun ca medicii sa ne dea un exemplu de corectitudine si civism, sa elibereze bonuri fiscale la cabinetele lor particulare si sa ia atitudine impotriva prostului obicei al pacientilor de a le baga cu forta bani in buzunar. In acest fel cu siguranta lucrurile se vor schimba.
No offence Delia, persoanele de fata se exclud, e doar o discutie de principiu.
Si inca ceva, probabil ca traim in medii diferite si avem experiente diferite, astfel ca avem dreptate amandoua. Tot aud si eu ca la Bucuresti, Iasi, Cluj, Targu Mures lucrurile stau altfel, de aceea tot mai multi pacienti din orasele mici aleg sa vina la spitalele din orasele mari. La mine n-a mai fost timp sa fac 4 ore pana la Bucuresti, dar daca as fi putut alege in niciun caz n-as fi ramas sa ma operez aici. In oraselele mici de provincie, dezinteresul e la ordinea zilei, iar actul medical e deseori conditionat de plicul bagat in buzunar. Asta e realitatea, amara asa cum e. Ca doar „Moartea domnului Lazarescu” n-a fost un film de fictiune, ci inspirat din viata reala, iar scenariul se tot reconfirma.
Eu cer bonul cind vad ca nu mi-l da…. cind dau de bonuri prin geanta sau portofel le rup si le arunc la gunoi, acum fac treaba asta si pe strada sau magazin si le arunc prin cosurile de pe acolo. Le stringeam si eu odata pina intr-o zi cind am observat ca abia mai puteam sa citesc ce scrie pe ele ca tusul se voalase si ma uitam pe bonuri aproape albe, ma enerva sa iau mereu lupa sa deslusesc ce scrie pe ele. Oricum, noi ne-am format o rutina, stim ce trebuie sa cumparam si cind se iveste vreo „pofta/nevoie „de ceva ce nu cumparam de obicei apelam la pusculita casei in care punem cite o suma lunar. Daca banii din pusculita nu ajung nu-i nici o problema, aminam pina avem la dispozitie suma respectiva.
Chiar ieri am cumparat ceva de la un magazin si bonul este tiparit atat de sters incat abia se vede. Nu cred ca „supravietuieste” viitoarei loterii.
Eu sunt de-acord cu o astfel de loterie. Am inceput sa adun bonurile de cand am auzit de loteria ANAF.
Și eu strâng bonurile, evident 🙂 Dar eu le țin pe ușa frigiderului, prinse sub magneți.