Am umblat timp de o săptămână, din bancă în bancă, și până la urmă am reușit să obțin cel mai bun credit, îmi spunea o amică.
Adică cum, cel mai bun credit? Mă așteptam să aud despre o dobândă mai avantajoasă, sau anumite facilități.
Păi, cea mai mare sumă pe care o putem obține la veniturile noaste. De la banca X., în franci elvețieni.
Era o perioadă când mă interesam și eu de credite, piața imobiliară atinsese cote fabuloase și toți spuneau că în viitor o să crească, crească și tot crească, prietenii noștri își cumpărau rând pe rând apartamente cu împrumuturi care aveau un nivel amețitor pentru mine, atunci când le comparam cu nivelul salariilor noastre.
Noi începusem relativ de curând să economisim, aveam ceva bănuți pe care îi vedeam erodați de inflație, și ne gândeam foarte serios la un apartament al nostru. Totuși, o persoană pe care o admiram, îmi spusese ceva ce mi se întipărise clar în minte, pentru că mi se părea foarte logic: Condițiile pieței se pot schimba oricând. Nu faceți un credit la nivelul maxim dat de bancă, împrumutați-vă când aveți 20-25% din sumă și veniturile vă sunt suficiente pentru o perioadă de returnare de 15 ani maxim.
A fost cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodată. Adevărul este că nu a trecut foarte mult timp până ce am întrunit condițiile, însă piața imobiliară era în jos și continua să scadă, noi stăteam cum nu se poate mai bine, chiria fiind mai mică decât o eventuală rată și amândoi am ajuns la concluzia că nu are sens să scoatem bani din buzunar doar de dragul unei hârtii pe care era trecut numele nostru în calitate de proprietari. Nici să ne cumpărăm ceva mai mic decât ne doream nu avea sens, dar asta e oricum o discuție foarte diferită.
Revenind, chiar ieri m-am întâlnit cu cineva care mi-a spus ceva foarte asemănător: că a reușit să obțină cel mai bun credit de la banca X, după ce a umblat pe la nu știu câte bănci. Cel mai bun credit fiind definit ca cel ce oferea cea mai mare sumă.
Am încercat să întreb de condiții, de dobânzi, de comisioane, dar persoana din fața mea nici măcar nu le știa. Mi-a spus că pentru ei la momentul ăsta important e că obțin 50.000 de euro sau ceva de genul și în rest or mai vedea.
M-am gândit la faptul că fiecare procent în plus la dobândă poate aduna în ani câteva mii de euro la credit, că pentru acești bani ea și soțul ei vor munci probabil un an sau doi, în timp ce i-ar putea folosi pentru orice altceva, m-am gândit la cei 30 de ani în care vor trebui să plătească mai bine de 1000 de lei (când ar fi putut lejer scădea suma respectivă cu cel puțin 200 de lei – puțin în aparență, dar care în timp pot deveni și ei o povară) lună, de lună, de lună.
Dar nu am mai spus nimic, mi-am dat seama că nu prea aveam partener de discuție :).
Totuși, mi se pare trist că în anul 2015, când toate posturile de televiziune povestesc despre criză și mai ales despre problemele pe care le au cei cu credite (în franci elvețieni în primul rând, dar nu numai), există destule persoane care nu doar că iau credit fără să aibă vreun avans (persoana respectivă se împrumutase de la rude sau ceva de genul pentru avans), îl iau fără să le intereseze câtuși de puțin condițiile, comisioanele sau orice altceva, cunoscând doar rata din acest moment și suma totală pe care o pot obține.
Știu că niciun cititor al blogului Economisim nu ar lua mâine un credit fără să se intereseze de rata dobânzii, de comisioane, de cât va avea de plătit în total și să compare aceste lucruri și nu suma totală de obținut la cât mai multe bănci posibile. Dar tot vreau să vă reamintesc să fiți foarte atenți și să cântăriți situația din fiecare unghi posibil atunci când luați un credit.
Sursa foto: Stuart Miles/FreeDigitalPhotos.net
iulia Be says
Discutia e tare complicata draga Iulia, eu zic doar atat ca in scoli in loc de orele de religie carora nu le vad sensul, as introduce ore de educatie financiara… insa nu exista niciun interes in a avea cetateni educati financiar
un om sclav la banca pe 30 de ani, e un om usor de manipulat…. iar de aici incolo, discutia o poate lua in orice sens
eu ma intreb doar daca persoanele in cautare de cel mai bun credit s-au gandit macar vreo clipa la worst situation….si daca da, oare au mai putut dormi in noaptea aia din cauza scenariului????
o femeie says
am dat blogul asta verisoarei mele, profesor. Si a spus ca se gandeste sa faca ora de…educatie financiara.
IuliaBe says
Un mare Bravo pt ea! La cat mai multe astfel de initiative!!!
o femeie says
si a facut! a combinat cu ora de educatie sexuala, i-a grupat si pus sa calculeze bugetul familiei daca au … un copil mic.
Vali says
Dobanzile sunt la minim, la fel si valoarrea apartamentelor care au inceput timid sa creasca in valoare. Eu cred ca este un moment bun pentru achizitii imobiliare – in special pentru inchiriere.
David Bach spune ca este mult mai greu sa devii prosper cata vreme platesti chirie, este mult mai bine sa fii proprietar. Pe mine m-au convins argumentele din cartile lui pe aceasta tema.
Iulia says
Vali, nici eu nu sunt impotriva creditelor, am spus-o de multe ori. Mai ales a celor bune, pe care le faci pentru ca stii ca in viitor vei castiga niste bani datorita lor.
Doar ca orice asemenea responsabilitate pe termen lung trebuie analizata cu atentie. Si niste calcule sunt absolut necesare.
Vali says
Referitor la credite si datorii – cred ca acestea pot fi atat bune cat si rele. Cele bune te vor face bogat, cele rele to vor saraci. Adevarul este ca fara sa apelezi la credit drumul catre prosperitate va fi mai lung dar poate mai sigur. Acelasi lucru pot spune si despre investitiile pe bursa – fara ele drumul va fi mai lung, dar mai sigur. De fapt orice investitie este bine sa fie cantarita pe baza acestei ecuatii simple: riscul se coreleaza cu rasplata. Prin educatie, noi putem sa inclinam un pic balanta prin reducerea riscului si cresterea rezultatului. Insa riscul nu va disparea niciodata – el este prezent si trebuie acceptat.
Dupa parerea mea, in drumul spre prosperitate ai nevoie si de curaj, pe langa viziune, disciplina, si educatie. Cu acesti 4 fantastici independenta financiara este inevitabila intr-un anumit numar de ani.
Numai bine si succes!
o femeie says
si strict, la intrebarea ta, acum multi ani cand am facut creditul (deja acoperit), am judecat asa, ca mamaia:
-cati bani pun pe luna deoparte? 600 lei.
– cat e somajul /venitul minim ce il obtin daca ma da seful afara? 600 lei.
Atata e rata maxima.
Paula says
Noi cand am facut credit in 2007 am mers cu un tabel si chestionar la multe banci. Am surprins bancarii 🙂 au zis ca nu au mai avut parte de asa clienti. Realitatea e ca ne interesa o suma cat de mare pentru veniturile noastre, cat de mult ne oferea banca, dar, nu ii orice conditii nu cu orce riscuri. Atunci grediitele in franci erau cele mai dorite, noua ni s-a oferit in franci o suma cu 25% mai mare cu costuri bune, insa am decis sa nu luam in franci. Motivul: am urmarit graficul cursului valutar franci-lei pe ultimii ani. Asa am constatat ca francul nu crestea niciodata mult, cresterile erau lente, dar constante, de scazut insa nu scadea. Deci era clar ca in timp (credit pe 10 ani era) am fi ajuns sa platim mai mult in mod constant. Am decis sa nu ne asumam acest risc.
Radu C. says
Cel mai bun credit este cel pe care nu il iei niciodata!
Delia says
Avem 3 credite: casa, masina, profesional. Cel cu masina va fi cel mai repede lichidat, chiar anul acesta, caci ne mananca 1500 lei/lunar, asta dupa ce am rescadentat deja creditul de la 5 ani la 18 luni. La casa nu am ce umbla: am facut plata anticipata 200 euro (rata lunara este de 300 euro si inca mai avem 27 ani) si ni s-a scazut din principal doar 70 eurocenti. Sotul era chiar nervos ca s-a facut de rusine la banca platind o suma asa de mica. Vrea sa dea anticipat 2000 euro: sa-i stranga, insa habar nu are de asa ceva :(( In schimbaplicand econonomisirea mi-am platit cu banii jos masina MEA si sunt in curs de lichidat descoperirea de card, am facut o plata in avans la masina sotului si astept ca luna viitoare din toti banii castigati sa mai rambursez anticipat 25% din suma restanta la banca (aceelasi credit pt masina). Si tot cred ca mai am de unde sa economisim, dac as avea si cine sa vb!