Săptămâna aceasta am descoperit multe articole interesante, lucru care nu poate decât să mă bucure. Din ce în ce mai multe persoane sunt preocupate de gestionarea cât mai eficientă a banilor și văd beneficiile unor schimbări aparent minuscule, dar care în timp pot juca un rol important în balanța fiecărei familii.
O să încep cu un articol al Ligiei ce conține o mică analiză personală a magazinului de jucării și decorațiuni de interior Jumbo, cu prețuri și propriile descoperiri în legătură cu ceea ce merită/nu merită să cumpărăm. Personal am găsit articolul extrem de util: fac multe cadouri copiilor din jurul meu și chiar am nevoie de un punct de vedere avizat cu privire la acestea. Ligia îl oferă.
Dintr-un spectru oarecum diferit vine articolul semnat de Amedeya: amintește de provocarea mea de anul trecut de a nu cheltui nimic o zi pe săptămână (apropo, eu am pus-o în pauză de la începutul acestui an, din motive întemeiate și despre care sper să povestesc la un moment dat) și încearcă să facă același lucru… dar pe termen mai lung (până pe 10 februarie).
Mi-am amintit de începuturile noastre și de cum am ținut cu dinții să reușim același lucru timp de mai multe luni (să stam 4-5-6 zile până la salariu fără a ne împrumuta și fără a apela la micile economii pe care începusem să le facem). Soluția a fost până la urmă să gestionăm mai bine banii începând cu ziua de salariu, dar a trebuit să trecem și noi exact prin aceleași etape destul de dureroase (astea sunt perioadele în care chiar riști să fii frustrat și să își refuzi mici-mari scăpări – lucru cu care știți deja că nu sunt de acord).
Îi țin pumnii și sper să reușească – ceea ce e foarte important este însă să ia fiecare zi de reușită ca pe o mică victorie și, chiar dacă în final va exista o mică abatere, aceasta în niciun caz să nu compenseze și perioada scursă până atunci.
Un articol care de asemenea mi-a plăcut – atât ca idee cât și ca metodă de punere în aplicare este acesta – despre cum să trăiești cu jumătate din venitul tău sau al familiei și chiar cu mai puțin. Mi se pare extrem de dificil de făcut acest lucru în România și chiar este nevoie de un venit – de fapt două dacă socotim per familie – cel puțin mediu pe economie, dar eu știu din proprie experiență că se poate.
Sunt 2 laturi care joacă un rol foarte important: reducerea cheltuielilor și suplimentarea veniturilor + una la care e musai să te gândești de la un punct, când banii încep să se adune, iar băncile oferă o recompensă extrem de mică pentru ei (respecitv investițiile). Realizez că e nevoie de multă determinare, de antrenament și de anumite condiții economice, dar sfaturile sunt utile și dacă vrei să rămâi la sfârșit de lună cu 10% din venituri, cu 20% sau cu 30%.
Un articol care mi-a dat de gândit este cel al lui Călin, despre renunțarea la ideea de a avea o casă pentru tot restul vieții. Trebuie să recunosc că sunt de acord și că am avut un raționament asemănător atunci când am ales apartamentul în care locuim (deși cumva am proiectat lucrurile pentru el și în viitorul ceva mai îndepărtat): un apartament mare de 2 camere, suficient pentru noi doi, dar în care se poate lejer crește un copil (cel puțin până la vârsta școlară și poate și mai încolo, dar rămâne acest lucru de analizat când ne aflăm în situația respectivă).
Un apartament care poate la o adică fi închiriat la un preț măricel (dotări OK, decomandat, aproape de parc, de metrou, de școli și grădinițe) de ne-om hotărî pentru un upgrade sau să ne mutăm la țară. Poate fi și vândut, dar cred că m-aș îndura mai greu, nu pentru că aș fi extrem de sentimentală, ci pentru că pur și simplu mi se pare ideal și pentru o familie mai vârstnică, așa cum vom fi peste 30 de ani – atunci avantajele nu vor fi neapărat școlile/grădinițele din zonă și apropierea de metrou, ci parcul unde putem să ieșim zilnic la o plimbare, care face minuni, avem și piața aproape, zona liniștită, apartamentul luminos și ușor de întreținut datorită compartimentării… Deci noi am gândit oarecum lucrurile și pe termen mai lung, păstrând însă o bună doză de flexibilitate.
Ultimul, dar în niciun caz cel din urmă, articol pe care vi-l propun pentru astăzi este cel al Ghindei – despre măsurile pe care ar trebui să le luăm pentru protecția financiară a copiilor. E articolul unui părinte în spatele căruia se citește multă dragoste, care determină preocuparea pentru viitorul copilului și din care rezultă niște pași pentru ca acesta să fie, în măsura posibilului, cât mai lipsit de griji. Sfatul meu este să-l citiți și, dacă aveți copii, să încercați să proiectați un plan asemănător, în funcție de propriile venituri, convingeri, posibilități…
Iar dacă tot e vineri și tot am vorbit muuult, să mai spunem și că astăzi Miniprix are transport gratuit pentru orice comandă – detalii aici.
Ghindaa says
Multumesc.
Cat despre traitul cu doar jumatate din venitul familiei…hm. In cazul meu , am rezerve mari ca se poate. Tocmai am constatat ca facturile ne scot mai multi bani din buzunar decat mancarea.
Iulia says
Ei, eu am dat exemplul pentru ca ideile mi se par bune indiferent cat iti propui sa economisesti – 50 procente la veniturile din Ro e enorm.
Noi inainte sa luam apartamentul am avut luni in care am depasit 50 de procente, in perioada cand scriam si pe blog despre bugetul de mancare de 100-150 de lei, cu care reuseam totusi sa luam destule vanand reduceri si cautand tot felul de solutii. Dar trebuie sa recunosc ca nu a fost usor si pentru mine era aproape un part time job.
Ghindaa says
Da, imi amintesc de perioada aceea. Puneai si poze pe blog cu cumparaturile.
o femeie says
voi spuneti ca nu se poate pune deoparte 50%.
Asa am zis si eu, apoi am vazut cate familii le vine un singur venit in casa, si acela e mediu pe economie. Cum se descurca?
Ghindaa says
Fac supravietuirea. Nu isi permit si un concediu.
o femeie says
dada, asa ziceam si eu de altii. pana am ajuns in situatia data.
Ca si tine am remarcat ca facturile depaseau bugetul de mancare. Am scazut cu 20-30% facturile, renuntat la multe, am re analizat mancarea si tinut meniul de 300lei pe luna si am plecat si in concediu, ba chiar de mai multe ori (cu cortul sau pachetelul).
Amedeya says
Iti multumesc ca imi esti alaturi! Ceea ce s-a intimplat luna acesta a fost o lectie pentru mine. Mi-am dat seama ca nu am un fond de rezerva la care sa apelez cind imi sint date cheltuielile peste cap. Iar cind spun fond de rezerva nu ma gindesc la bani din care sa-mi cumpar prajituri, haine sau carti, ci bani pe care sa-i folosesc la un medic, pentru un drum in afara orasului (sa ajung pina la parinti in caz ca s-ar intimpla ceva…) sau poate chiar sa-i imprumut fratelui meu daca mi-ar cere…
Nu o sa rastorn lumea dupa data de 10 februarie, cind vine salariu, dar o sa iau masuri treptat. De luna asta o sa pun ceva in plus la rata (avem „prima casa”). 100 de ron, 200, 300 cit am sa pot. Sa fie acolo in cont. Nu visez la plati anticipate, dar Doamne fereste se intimpla ceva… pina ma redresez, nu vreau sa stau cu frica ca suna banca la usa.
Apoi, o sa incep sa pun din nou in aplicare planul cu 2 zile pe luna. Deja nu pot sa mai spun ca nu se poate. Am rezistat o saptamina cu ce am avut in casa si nu o sa rezist doua zile?
Vorbeam cu sotul meu si ii spuneam ca trebuie sa stabilim un buget pentru hrana, si imi spune: „ce ar fi sa cheltuim 30 de lei pe zi?”. Pentru o fractiune de secunda mi s-a parut ok, dar cind am inmultit 30 de lei cu 30 de zile mi-am dat seama ca se ajunge la 900 de lei pe luna, ceea ce mi se pare muuuult! Sper sa nu para cuiva exagerat. Stiu oameni care au tot salariu de 900 de lei si mai au si copii acasa.
Iulia says
Amedeya, cu mult drag!
E foarte bine ca ai inceput sa cauti solutii si da, faptul ca ati rezistat o saptamana fara sa cheltuiti e dovada clara ca se poate.
Eu as incepe cu o suma mica pentru rezerve: 100 de lei poate. Daca luna asta ati putut sa puneti 100 de lei deoparte, luna viitoare poate puteti mai mult. Cel mai important e ca suta asta de lei sa mearga din start intr-un loc greu accesibil si sa uitati si voi ca o aveti.
In legatura cu bugetul pe zi… eu am testat varianta asta si la noi nu a mers. Aveam tendinta sa ii cheltuim pe toti, de parca eram datori sa facem lucrul acesta. 40 de lei pe zi (atat a fost experimentul meu si da, ori 30 inseamna 1200 de lei) ne ajungeau mai putin decat 150 de lei pe saptamana, cand cu cei 150 de lei mergeam in piata + supermarket si calculam cat mai bine tot ceea ce cumparam. Dar e o experienta personala.
Noi mergem pe un buget saptamanal de hrana si o mica suma pe care o are fiecare la el, tot saptamanala. Daca banii respectivi s-au terminat, s-au terminat, nu mai cumparam nimic. Dar si noi avem perioade de pauza, perioade in care nu reusim sa respectam ceea ce ne propunem… suntem oameni, nu roboti, asa imi spun mereu, iar daca la sfarsit de luna cei 20% din venituri, atat cat e tinta actuala, sunt pusi deoparte, decalajele de pe drum nu prea mai conteaza.
cristina says
servus,
Ideea de economisire pentru copii prezentata de Ghindaa in materialul ei este eficienta. Exista la Raiffeisen Bank , insa, o metoda de economisire, exact de acest gen, mult mai eficace, cu o dobanda foarte buna. Perioada de economisire este de 5 ani,…minim. Eu am doi copii si am decis sa aderez la acest program. In fiecare luna depun alocatia celor doi in acel cont…alocatia putin rotunjita..100 lei.Pe 5 ani am o dobanda de 7%, jumatate din suma sustinuta de banca, iar cealalta jumatate sustinuta de stat.
o femeie says
ce imi place articolul despre trait cu 50% din incasari! super super super! Il citesc a 3a oara, imi iau notite desi multe din ele le-am aplicat deja dar nu am stiut ca au si un nume:downshifting, de la articol am ajuns sa citesc despre downshifting.