Îl știți pe Ebenezer Scrooge, eroul din A Christmas Carol, de Charles Dickens?
Este una dintre poveștile mele preferate de Crăciun – a fost o perioadă când o citeam în fiecare an în perioada Sărbătorilor – și totuși există un punct cu care nu sunt de acord aici, pentru că mi se pare că asociază persoanele să spunem cumpătate cu cele rele, care țin totul doar pentru ele și adună averi în tăcere, rănindu-i constant pe ceilalți și nepăsându-le de ei.
Evident, Scrooge nu e doar cumpătat, e de-a dreptul avar (până în momentul în care conștientizează că acest lucru nu îi aduce nimic bun, pentru că oamenii din jurul lui îl resping, fiind nevoit să ducă o viață tristă și solitară), dar sunt ferm convinsă că există un număr important de persoane care asociază gestionarea atentă a finanțelor personale cu avariția și chiar cu răutatea, refuzând să se uite mai atent la modul în care cheltuiesc banii pentru că au senzația că în acel moment vor fi mai rele. Mie cel puțin mi s-a întâmplat acest lucru.
Părerea mea este că oamenii sunt buni sau răi pentru că așa sunt, iar banii nu prea au mare lucru a face cu acest aspect. Dacă totuși au, atunci sunt mai multe șanse ca un om care trăiește constant cu grija zilei de mâine să devină mai puțin simțitor la greutățile celorlalți (deși există și multe excepții, unele dintre ele le-am cunoscut și eu).
Apoi, atunci când un om care e în esență bun și preocupat de soarta celorlalți are niște mijloace materiale la îndemână, chiar îi poate ajuta. Atunci când nu ai de unde… e mai greu.
Un om care ajunge să aibă niște bani, o situație, dacă lucrurile sunt făcute în timp și pe îndelete, mi se pare imposibil să devină cu totul altă persoană (în afară, evident, de cazul în care chiar manifesta o tendință spre zgârcenie și avariție datorită propriei firi). Dar dacă totul se realizează în timp și făcând tot posibilul să și împarți din ceea ce ai cu semenii tăi (recomandarea de a da pur și simplu 10% din ceea ce câștigi, fără regrete, nu e în acest context deloc întâmplătoare), lucrurile nu pot evolua într-o direcție pe care nu ți-o dorești.
Un lucru care ar trebui totuși să ne preocupe (opinie personală) este acela de a nu pune banii în centrul existenței noastre, așa cum cu siguranță că se va întâmpla la început, când începi să te disciplinezi (mie cel puțin mi s-a întâmplat – mă gândeam mereu cum să fac să fie totul bine, care e modul ideal de organizare și tot așa).
Între timp, am depășit momentul, iar dacă nu ar fi blogul Economisim cred că m-aș interesa de bani exclusiv o dată la 3 luni, când fac un mic bilanț a ceea ce am reușit să economisim și încerc să trag câteva concluzii pentru viitor.
Sursa foto: Mister GC – Freedigitalphotos.net
Coffee says
Eu cred ca economisirea e importanta, dar nu ar trebui sa fie pe primul plan ca o regula absoluta. Nu trebuie sa iti refuzi orice mica placere de dragul ei, trebuie gasit un echilibru intre toate.
Mihaela Damaceanu says
Nu intotdeauna echilibrul se gaseste usor. De pierdut este parca mai usor decat de gasit, dar aveti dreptate ca banii nu trebuie sa devina unica preocupare. Aceasta tema a avaritiein a fost larg dezvoltata in literatura, probabil fiecare popor si-l are pe Hagi Tudose al lui. Si m-a apucat zambetul amintindu-mi de cea mai tare faza zic eu, cea in care a taiat coada pisicii [entru ca intra intr-un timp prea lung pe usa, pierzandu-se astfel caldura din camera.
o femeie says
si eu cred ca pus banul in centrul vietii duce la rautate si avaritie. Nu invers. Da, e o componenta importanta, dar daca eu cred ca imi afecteaza viata negativ, atunci il reduc/scot din viata mea.
Citeam zielele trecute despre un cersetor in Anglia ce zicea ca are un Stradivarius (si stia cat de scumpa e). Nimeni nu l-a crezut. A murit si i-au analizat vioara: era un Stradivarius. Omul cersea pe strazi cantand la un instrument de milioane de dolari. A preferat insa sa traiasca de pe o zi pe alta simplu.
Ei, asta e o extrema. Dar daca ne analizam bugetul si vedem ca muncim din greu pt o masina/ telefon si la sf lunii suntem tot obositi/nefericiti, atunci mai bine renunt la masina/tel. pt a imi usura presiunea financiara si psihica. Viata e cum ne-o facem.
Iulia says
„Dar daca ne analizam bugetul si vedem ca muncim din greu pt o masina/ telefon si la sf lunii suntem tot obositi/nefericiti, atunci mai bine renunt la masina/tel. pt a imi usura presiunea financiara si psihica. Viata e cum ne-o facem”. Cat de frumos ai spus-o… nu toata lumea gandeste asa, dar pana la urma la asta se rezuma totul.
Uneori insa apar situatii care nu au nicio legatura cu dorinta de a detine tot felul de minunatii si tot solicita bani – concluzia mea insa e ca peste ele treci tot datorita economiilor mai mari sau mai mici dinainte, precum si a bunelor obiceiuri formate in timp.
Amedeya says
Depinde… cred ca educatia joaca un rol serios aici. Fratele cel mare al tatalui meu, pe vremea cind era copil, a fost invatat cu recompense financiare. El accepta sa faca ceva, doar daca ii dadeai un banut. Nu cerea mult, citiva lei… dar tot adunindu-i au inceput sa aiba valoare. Citiva bani ca sa duca apa la vaci, citiva bani ca sa sape in gradina, citiva ca sa se duca in padure dupa lemne… si tot asa. Bunicii mei (parintii lui) nu si-au imaginat niciodata ca asta i-ar putea face rau. Chiar cerea putin, mai mult simbolic.
Intr-o dimineata, insa… vine bunicul si intreaba in casa daca stie cineva ceva de niste bani pe care i-a gasit calcati in picioare de oi. Cind auzit intrebarea, unchiul de care vorbesc, a crezut ca innebuneste. Era in culmea disperarii. Toti banutii pe care ii strinsese, ii schimbase in bancnote si ii ascunsese in staulul oile. Doar ca, vintul puternic i-a imprastiat si s-a ales praful de ei…
Si asta s-a intimplat cind el era copil. La fel face si acum. Vreau sa spun ca s-a decis sa-si cumpere masina. S-a dus la banca cu sotia sa scoata bani si cind a vazut teancul de bancnote, a spus: „Vai, banisorii mei!” Si apoi a lesinat in fata casierei.
Revenind la intrebarea din titlu… din punctul meu de vedere, economisirea banilor ne transforma in persoane echilibrate. Si cei care cheltuie tot ce au si se imprumuta si cei care string si ascund prin tocul usilor au ceva probleme…
Claudia says
Din pacate, daca spui ca incerci sa faci economie multi te considera o persoana zgarcita. De multe ori stau si ma intreb ce are de-a face faptul ca dispui de o sursa de venit frumusica cu a cheltui banii ineficient, cu a ii risipi….
Da, este o linie foarte subtire de demarcatie intre a fi econom si a fi zgarcit si trebuie sa gasesti un echilibru insa nici a cheltui doar pentru ca ai nu e un lucru normal. Fac filozofie de lunea :))
o femeie says
eu am noroc ca sunt intr-un grup de prieteni relativ echilibrati. Am exemplu de la ei, ei au exemplu de la mine.
Din cei care se plang si vaita ca nu se descurca cu banii au masina si telefon nou si tv ( ba chiar 2 -3 in casa) dar absolut toti mi-au spus ca nu s-ar descurca fara acestea. E vorba de prioritati.
Le-am dat blogul tau, sper sa citeasca si sa inteleaga ca prioritatile sunt unice si ale fiecaruia.