Azi m-am trezit super veselă și cu un colind în minte, e clar că îmi priește această perioadă… În ultimul timp, de fapt, mi s-au întâmplat o mulțime de lucruri faine, unul dintre ele petrecându-se chiar ieri, când am băut o cafea cu Ingrid – pe care s-ar putea să o știți și voi, fiind proprietara blogului IngridHome.
Am vorbit despre o mulțime de lucruri și am fost foarte bucuroasă să văd cât de ușor s-a legat conversația, de parcă ne cunoșteam de o mulțime de vreme. E ceva și cu blogurile acestea până la urmă, eu am avut surprize extrem de plăcute de fiecare dată când am cunoscut un om pe care îl citeam cu drag.
Dacă tot am ajuns la Ingrid, să vă spun că m-am întors de la întâlnirea de ieri mai bogată cu un set din trei prosopele de in de care sunt foarte încântată, sunt foarte simple și utile în bucătărie (la cina de ieri deja aveam unul la îndemână).
Dincolo de prosopele, mă bucur mult că cineva din mica noastră comunitate a avut o asemenea inițiativă (și Ingrid nu este singura), mă bucur că dincolo de economisirea banilor încep să apară inițiative antreprenoriale și sper să găsim o parte dintre noi puterea și bucuria de a le susține cumva (să fim, de exemplu, primii clienți, într-o perioadă când lansezi și ești oarecum în expectativă, te întrebi dacă o să meargă, te bucuri pentru fiecare vânzare, oricât de mică)…
Dacă tot am făcut recomandări azi, aș vrea să vă povestesc și de un blog.
Alunița este unul dintre puținii oameni pe care i-am cunoscut înainte de a începe să îi citesc, a fost șefa mea pentru o perioadă extrem de scurtă la o companie de software. Timpul a fost scurt, dar suficient pentru a descoperi o fire caldă, prietenoasă și foarte fun, dar și pentru a-mi da seama că aș fi avut multe de învățat de la ea, dacă nu ar fi luat hotărârea să-și dea demisia nu pentru a conduce o multinațională mai mare, cu mai mulți angajați și mai multe responsabilități, ci pentru a se bucura, pur și simplu, de viață. Sau pentru a o descoperi.
Am regăsit-o mai întâi pe Facebook și apoi pe blogul ei Mama Alunița. În fiecare vineri dimineață îl citesc (nu pentru că scrie Alunița vinerea, ci pentru că atunci îmi încep eu ziua citind bloguri) și mă amuz de noile întâmplări cu fetița ei, dar și cu diverse autorități sau simple persoane cu care ea se distrează în meseria ei de mamă full time.
Are și un dar de blog în această perioadă, o foarte frumoasă rochiță Anne BeBe, zic că merită să intrați și să participați dacă aveți o fetiță căreia i s-ar potrivi.
Una peste alta, două lucruri mi s-au întâmplat de când scriu articolul: l-am pierdut pur și simplu (a fost o eroare de WordPress în una dintre rarele ocazii când scriu direct – de regulă îmi scriu articolele în Word mai întâi) – așa că a trebuit să îl rescriu. Mă tem că am pierdut pe drum o parte din el, dar esențialul l-am păstrat.
Al doilea lucru a compensat toată tristețea mea vizavi de pierderea micii mele capodopere și necesitatea de a scrie din nou articolul: a ieșit soarele!!!!
Weekendul acesta începe cu bucurie, clar. Pentru o rază de soare, sunt dispusă să scriu fiecare articol de 2 ori. Mă rog, dacă vorbim de cele de pe blog. La cele pe care le compun pentru diverși clienți, mă mai gândesc :).
Vă las, vreau să mă mai joc un pic cu brăduțul cu vouchere al Elefantului, poate găsesc ceva interesant :).
Mama Aluniţă says
Pentru ca nu stiam si de blogul acesta al tau, mai intai am fost mirata sa citesc minunata prezentare. Multumesc frumos, ma simt tare mandra: oare cati fosti sefi se pot bucura de asemenea pareri? 🙂
Dia says
Peste tot se vorbeste despre soare azi. 🙂
Uite ce usor ne bucuram de lucruri simple, este suficient sa ne priveze cineva de ele…
Ingrid says
Iti multumesc pentru intalnirea de ieri! Eu m-am simtit minunat ! Esti o sursa de inspiratie!
CCristinaC says
Uite ce inseamna sa apara soarele pe cer. 🙂 Intreaga viata ne este mai usoara si fiecare intimplare e minunata. Pina si culorile sunt mai colorate. Sa ai parte de mult soare si intimplari frumoase!