Am avut de curând o discuție cu o prietenă, să spunem că se numește Mihaela, care mi-a povestit despre încercările ei, mai degrabă mai puțin reușite, de a-și gestiona în mod eficient finanțele personale.
Mihaela e o fată extrem de hotărâtă și care știe în general ce vrea, așa că m-a surprins un pic atunci când mi-a spus că se termină în curând anul, iar în plan financiar totul este un eșec total, din punctul ei de vedere. Nu a reușit și nu crede că va reuși să bifeze niciunul dintre obiectivele de la început de an. Iar datoriile sunt mai mari.
Era firesc să o întreb despre obiectivele ei, și iată ce am aflat că își propusese Mihaela:
- să lichideze trei carduri de credit, cu dobânzi foarte mari (nici ea nu știa prea bine cât, dar oricum peste 30% pe an fiecare)
- să adune bani pentru o vacanță în străinătate
- să își cumpere un laptop nou, performant
- să adune o sumă de bani pentru un avans la creditul pentru propria locuință
Și lista putea continua. Cert este că singurul lucru pe care l-a realizat a fost vacanța, cu bani scoși de pe cardurile de credit pe care le are.
Toată povestea asta mi-a amintit chiar de mine, la începuturi, atunci când mi-am propus să scap de datorii cât mai repede cu putință (nu erau din fericire la bancă, ci la CAR + mai multe rate la tot felul de minuni care veneau la modul acesta + invariabile mici împrumuturi înainte de salariu), să strâng 100 de euro pe lună (însemnau cam 30% din banii mei) și, evident, să merg în vacanță, să îmi schimb calculatorul și să îmi cumpăr un telefon nou, performant (am păstrat agenda din acea perioadă și de aici îmi amintesc toate aceste amănunte).
Neavând credite la bănci, lucrurile au fost mult mai ușoare pentru mine, dar problema a fost aceeași: prea multe lucruri, într-un timp prea scurt, care mă făceau să intru într-un cerc vicios, având impresia că nu se poate să ies la suprafață. Că lucrurile pot merge bine doar pentru cei cu salarii foarte mari sau pentru cei care câștigă la loto sau înșeală cumva oamenii.
Ce am făcut atunci? Păi, un an m-am lamentat exact ca mai sus. Apoi, nici eu nu știu cum, mi-a venit ideea să notez toate cheltuielile. Și să îmi propun nimic mai mult decât să cumpăr ceva doar dacă lucrul respectiv îmi lipsește. Obiectivul, pe care nici măcar nu îl formulasem, era să încetez să mă mai împrumut de la salariu la salariu. Automat, în timp, lucrurile s-au reglat de la sine.
Dar eu am făcut la momentul acela două lucruri: nu mi-am mai luat ceva ce aveam deja și am început să notez pe ce cheltuiam banii.
Unde greșeam?
E extrem de simplu de intuit, dar la momentul acela nu înțelegeam. Îmi doream prea multe și nu realizam nimic sau aproape nimic. Mai rău decât atât, continuam să îmi întrețin ideea că nu se poate, că am venituri prea mici pentru a reuși să fac ceva cu banii mei (deși salariul meu era unul decent, nu grozav, dar decent, și din fericire plăteam o chirie modică – am mai locuit în cămin 2 ani după terminarea facultății, pe perioada masterului).
Ce se întâmplă atunci când îți dorești prea multe?
Păi, diminuezi importanța a ceea ce vrei să faci. Practic, e foarte greu să îți iasă ceva. Mai ales la început, focusul e un element esențial.
Ce aș face eu în locul Mihaelei?
E foarte simplu: m-aș concentra pe un singur obiectiv mare și abia după îndeplinirea lui aș trece la următorul.
- Vrea să înceapă prin a scăpa de datorii?
- Vrea să strângă banii de avans pentru locuință?
- Vrea să își cumpere mai multe lucruri?
E simplu de intuit care e obiectivul ei principal și nu a avut nicio ezitare în a mi-l preciza: vrea să scape de datorii.
Acum, părerea mea e că obiectivul ei ar trebui să fie altul. Pentru început ar trebui să nu se mai împrumute. Orice-ar fi, să nu se mai împrumute de la salariu la salariu. Să găsească o modalitate prin care banii, atâția câți sunt, să îi ajungă. Chiar și achitând ratele pe care nu are ce face și trebuie să le achite.
Sunt câteva lucruri pe care le-ar putea facut pentru asta. Să noteze cu atenție cheltuielile. Să le identifice pe cele mari și să umble acolo în primul rând. Să aplice câteva metode de economisire, mai mult sau mai puțin populare. Cred că și în paginile blogului Economisim va găsi câteva idei în sensul acesta.
În momentul în care va reuși să să încadreze în suma de care dispune lunar, lucrurile vor fi ceva mai ușoare. Va trebui să învețe să trăiască cu mai puțin – diferența mergând către primul obiectiv, respectiv achitarea primului card. Și tot așa. Se pun în mișcare rotițele unui sistem care chiar funcționează.
Dar primul și cel mai important pas este cel prin care încetezi să te mai împrumuți, oprești cursa asta nebună care nu duce nicăieri.
De baza rămâne ideea de a te încadra în ceea ce ai.
Iar cel puțin inițial, e extrem de important să îți stabilești un singur obiectiv, important, care să canalizeze întreaga ta atenție.
E foarte bine punctat articolul. Ce bine ar fi sa-l citeasca cat mai multi. Am prieteni care sunt inglodati in datorii, unii care chiar se mai gandesc sa mai faca altele, altii care nu mai stiu cum sa scape de ele. Si desi la majoritatea le-am sugerat sa te citeasca, unii chiar daca au facut-o au zis ca este prea greu, ca nu am cum sa faca economii ca sa termine cu datoriile, ca asta este numai pentru cei care au salarii mari. chiar ii spuneam unei prietene care nu avea bani, dar avea nevoie de ceva cosmentice/produse de ingrijire, ca eu m-as axa pe o perioada pe ce pot face in casa cu costuri minime. De exemplu m-as demachia cu lapte din sanul meu (pentru cine alapteaza) in loc sa cumpar demachiant, m-as da cu ulei de masline, sau amestec de unt si miere pe fata/maini in loc de crema, si tot asa, lista si ideile pot continua. Insa ea mi-a zis ca nu poate face asta. Eu insa in situatii grele si de criza as face-o.
Viorica, si eu mi-am dorit din suflet de-a lungul timpului sa ajut persoane pe care le cunosc, cred ca inceputurile blogului se leaga partial si de acest lucru – ca as fi vrut ca oameni la care tineam sa inteleaga ca se poate si altfel, ca poti face lucuri pentru tine si familia ta si ca nu cine stie ce rasturnare spectaculoasa a situatiei (gen triplarea salariului sa castigul la loto) e singura solutie.
Intre timp am inteles ca mesajul meu, asa simplu, logic si rational pe cat incerc eu sa fie, nu e pentru toti – ci doar pentru cei care sunt interesati de el. Da, sunt mijloace prin care poti sa optimizezi modul in care iti gestionezi banii – si nu e vorba nici de wodoo (sper ca asa se scrie) si nici de cine stie ce nebunii, ci doar de un efort constant in directia asta, de disciplina si rabdare.
Eu acum ma bucur sa am un nou val de cititori, pe de alta parte. O serie de oameni care ma stiu de undeva, carora ideile mele li s-au parut poate la inceput cam ciudate, dar au intrat pe aici – poate din politete, poate pentru ca ma cunosteau si stiau ca nu sunt dusa cu pluta (imi place sa cred asta), poate pentru ca si celelalte lucruri pe care le fac sunt ok si asta le-a dat incredere…
Si au descoperit aici o comunitate simpatica, idei bune, poate si articole de calitate – si au ramas, chiar daca la inceput nu erau super preocupati de bani sau aveau alte idei despre ei 🙂
Eu cand prezint blogul – si ma bucur ca am inceput sa o fac (in special cand cineva are o dilema / problema legata de bani si cred ca l-ar putea ajuta), nu prea ma aventurez sa spun ca e solutia la toate problemele – spun doar ca sunt niste idei acolo care l-ar putea/ ar putea-o ajuta, niste pareri pertinente, nu doar ale mele, ci si ale unor oameni dispusi sa intre si sa le expuna.
Pai si eu tot ceva de genul le zic, un loc unde ar putea gasi ceva idei la unele probleme financiare.:)
Dar cel mai greu e sa vrei cu adevarat si apoi sa constientizezi ca se si poate cu pasi mici dar siguri.
E normal sa ne setam mai putine obiective. Problemele si obiceiurile proaste le-am capatat in timp, nu avem cum sa scapam de toate odata. La serviciu, daca facem mai multe lucrari in acelasi timp, riscam sa nu iasa nici una buna. Asa si in obiectivele personale.
In cazul prietenei tale, lichidarea cardurilor era primul si singurul obiectiv. Abia dupa atingerea lui si-ar fi putut trasa un altul, luand in calcul banii pe care nu i-ar mai fi platit pentru carduri. Sigur, e doar parerea mea 🙂
foarte bine punctat in articolul tau ca metodele de economisire si de organizare financiara pentru a realiza anumite lucruri sau a atinge unele din obiectivele propuse nu sunt decat pentru cei care doresc acest lucru si incearca sa faca un efort de a-si schimba gandirea si a economisi sau a nu cheltui fara rost banii pentru care muncesc.
Iti multumesc ca dedici o parte din timpul tau acestui blog care este o buna sursa de inspiratie pentru cei interesati de viata lor(cel putin mie mi-a fost util de multe ori desi nu prea scriu comentarii si nici nu prea raspund la emailuri,dar il citesc zinic sau de cate ori scrii).Pentru cei care doresc sa-si schimbe stilul de viata vis-a-vis de bani blogul tau este foarte instructiv si cu multe raspunsuri sau exemple pentru foarte multe situatii.Felicitari si spor la scris in continuare(tu stii sa faci in scris lucrurile sa para posibile).
eu nu pot sa ma concentrez prea multe lucruri de o data:). Le iau pe rand si le fac eu :))