Sunt articole mai mult sau mai puțin legate de economisire, dar pe care le-am citit în această săptămână mi-au plăcut, așa că m-am gândit să le împărtășesc și pe blog.
Cu mențiunea că ele nu au fost neapărat scrise în această săptămână, ci doar descoperite de mine pe blogurile pe care le citesc mai des sau mai rar. Să vedem.
Un articol fain cu sfaturi și argumente în favoarea mutării din casa părinților, din perspectiva copilului, care a primit și o replică pe măsură, din perspectiva mamei. Și pentru mine a fost benefică mutarea din casa părinților, iar 19 ani cât aveam la momentul respectiv cred că a fost vârsta potrivită. Am învățat să mă descurc pe cont propriu, să gătesc, să rezolv diverse probleme… Bine, totul s-a întâmplat pentru că am intrat la facultate, însă vine un moment în care acest lucru e benefic pentru ambele părți.
Și dacă tot am ajuns la copii, mai mici de această dată, o să trec aici articolul Ghindei pe care cred că l-am mai dat exemplu, despre protecția financiară a copiilor. Dar este lung, cuprinzător și foarte bine scris, între timp a mai fost și updatat.
Trecem la un cu totul alt registru – săptămâna aceasta Andrea Dekker a scris un articol foarte interesant despre cum ne putem descurca cu proiectele ce ni se par, dintr-un motiv sau altul, copleșitoare.
Iar Mihaela a scris, 100% pe subiectul blogului Economsim, despre cumpărături în 2 super/hypermarketuri, cu comparație de prețuri, experiențe și argumente în favoarea alegerii unuia dintre ele. Îl puteți citi aici.
Zi faină de joi vă doresc!
Sursa foto: Gualberto107/FreeDigitalPhotos.net
Mihaela Dămăceanu says
Iulia, îţi mulţumesc din suflet pentru recomandare şi apreciere. Se pare că această postare a meritat efortul în plus, făcut cu cercetatarea, analiza şi calculele, întrucât a fost recomandat şi ieri de Irina. Având în vedere că am primit un vot de încredere de la voi- două bloggeriţe pe care vă preţuiesc mult, vă admir şi vă citesc cu mare drag şi interes, m-am simţit şi ieri şi azi puţin copleşită şi de ce să nu recunosc onorată şi mulţumită de mine. Este un sentiment deosebit de plăcut şi promit să recidivez cu studiul şi analiza :)) MULŢUMESC!
Mai vreau doar să întăresc şi eu, aprecierea articolului Soniei- pe care l-am citit deja şi susţin cu drag invitaţia pe care o faci cititorilor, de a nu rata o emoţionantă părere a unei mame ce a rămas cu un „cuib gol” cum zic atât de sugestiv americanii.
Sonia says
Mulțumesc mult pentru recomandare. Meritul este însă al lui Alex Negrea pe care atunci l-am citit pentru prima oară. El mi-a ridicat mingea la fileu. 🙂 O zi faină îți doresc să ai și tu.
Irina says
parerea mea, postata si la articolul scris de mama cu pricina :eu cred ca un copil trebuie sa stie ca independenta (si nu libertatea, cuvantul mi se are f prost ales, ajungi sa te intrebi ce tip de relatie exista intre copilul si parintii respectivi ?) vine la pachet nu cu un pret, ci cu responsabilitati inca de la varste mici. Cu fiecare an al inaintarii in varsta parintii trebuie sa ofere copilului masura de independenta potrivita, impreuna cu responsabilitatile adecvate varstei, astfel incat la 18 ani respectivul sa aiba abilitatile si calitatile necesare pentru a se descurca in viata de adult. Eu nu inteleg, ce au facut acei parinti timp de 22 de ani, daca baiatul lor nu era capabil sa traiasca independent, pe picioarele lui?la 22 de ani faci cunostinta cu aragazul, masina de spalat si cu organizarea unui buget?vad o foarte mare problema aici. Ca sa nu mai spun de cunoasterea consecintelor unui stil de viata dezordonat.Practic acei parinti au dat afara pe usa un copil, care a fost fortat sa se maturizeze cat de cat fiindca afost silit de imprejurari.Cred ca parintii ar avea nevoie de un articol in care sa fie indemnati sa creasca si sa educe niste adulti responsabili, care se descurca cu maturitate indiferent unde ar locui, si nu niste copiii care spera sa fuga de acasa ca niste catei scapati din lant.
Iulia says
Irina, mi-ai dat o perspectiva noua. As pune si comentariul tau in articol, ca o a treia parere.
Sincer, si eu am perceput exact la fel plecarea de acasa si mi-am dorit-o enorm de mult, desi stiam sa fac mancare si cafea, stiam si sa ma doftoricesc la o adica si in principiu primisem toate cunostintele necesare unui trai cat de cat independent. Cu bugetul era mai greu, dar tot dupa modelul vazul ma ghidam.
Doar ca… atunci am inceput sa ma descurc cu adevarat, sa ies in fata, sa cer lucruri care mi se cuvin. Eram o persoana incredibil de timida si intr-un singur an de camin am ajuns super descurcareata, vorbareata si cu o multime de prieteni. Nu neg ca poate aici e si rolul parintilor (mama e genul de om in fata caruia nu prea suflam, si poate si de aici timiditatea extrema), dar asa au fost ei si asa au stat lucrurile.
Alin says
E simplu de vorbit, dar atat timp cat in Romania CHIRIA > SALARIUL….
Iulia says
Pai, poate ca asta e si rolul mutarii: sa te zbati, sa faci orice ca raportul sa se schimbe.
Ghindaa says
Eu chiar ma minunam de ce e asa de citit articolul si azi, tinand cont ca zilnic, in top, se afla articolul despre cum se face o afumatoare. Si nu era nici o conexiune intre ele doua. Multumesc frumos. Azi ma muncesc cu chestii organizatorice.