Zilele acestea am auzit o discuție în autobuz dintre două tinere care aveau în jur de 19 ani (la un moment dat au spus că au terminat anul acesta liceul)… Cum vorbeau despre bani, am devenit atentă.
Discuția era despre o a treia persoană cunoscută de ambele fete din fața mea, mai zgârcită, așa, care văzuse o bluză care îi plăcuse mult, dar nu și-o cumpărase pentru că… materialul nu era de cea mai bună calitate și nu justifica prețul destul de mare din câte am înțeles, fata respectivă mai avea o bluză, foarte frumoasă și aceea, exact de aceeași culoare și, în plus, ar fi rămas fără niciun ban până la salariul aflat la 2 săptămâni distanță.
Mai departe, am ascultat cu tristețe cum una dintre fete povestea cu mândrie că așa a învățat ea de la mama ei, care îi spune mereu : Dacă îți place ceva și ai bani, nu sta pe gânduri și cumpără-ți! O viață ai!
Aplicarea poveței se traducea prin faptul că fata povestea cu mândrie că tocmai luase salariul și îl cheltuise pe tot, pe ceva haine în principal, dar urma ea să vadă cum se descurcă. Cealaltă o aproba într-una – mai departe nu am ascultat pentru că au coborat, iar eu am rămas cu ale mele.
Sincer, știu și îmi pare rău că mulți dintre cei care au astăzi în jur de 20 de ani gândesc așa. Și așa lucurile nu stau prea bine pentru tânăra generație, cu toate că la un moment dat criza pe care o traversăm se va opri.
Totuși… nutresc speranța că nu toți tinerii sunt așa și că numărul celor care vor merge pe un drum care, poate, nu este al tuturor, dar care pe termen lung se va dovedi câștigător, e din ce în ce mai mare. De fapt, e o speranță bazată și pe numeroasele schimburi de mesaje cu mulți dintre voi, o parte având chiar vârsta celor două fete despre care vă povesteam.
Mă bucur mult că această mentaliatate, care totuși există și pe care eu o pun pe seama perioadei dinainte de Revoluție, când oamenii au fost învățați să adune, adune, adune, pentru că nu se știe dacă ceea ce găsești azi la magazin se va mai găsi și mâine. La toate astea se adăuga un stat care avea grijă totuși ca cetățenii lui să aibă un job și o locuință, adică de bine, de rău, să se descurce.
Nu am să spun din păcate și nici din fericire, ci doar o să subliniez că acea societate este de domeniul trecutului. Nu mai suntem nevoiți să ne aprovizionăm cu ce putem, pentru că mâine nu vom mai găsi acel lucru, dar nici nu mai are nimeni responsabilitatea noastră.
Trăim într-o societate în care fiecare dintre noi este responsabil pentru el și lucrurile nu stau neapărat rău din cauza aceasta – doar că e nevoie de o schimbare de mentalitate poate, de înțelegerea faptului că putem avea mai mult sau mai puțin, dar lucrurile depind sau pot depinde de noi.
Generația viitorului trebuie să înțeleagă foarte bine că lucrurile nu stau deloc așa cum se întâmpla pentru părinții noștri, acest lucru neînsemnând neapărat că trebuie să stea mai rău.
Așadar, dragi tineri aflați la început de drum și nu numai, sfatul meu este să învățați să folosiți la maxim resursele pe care le aveți: banii, propria minte, timpul de care dispuneți… NU scăpați cât mai repede de bani, gândiți-vă mai degrabă cum să îi folosiți cât mai eficient pentru a putea să acopere nevoi și dorințe la un loc. Nici nu vă imaginați cât este de important!
elena says
hehe, imi place cum suna titlul „Dacă ai bani, NU scăpa repede de ei”; m-a facut sa dau click pe el sa vad ce-mi povesteste articolul …. si nu m-a dezamagit 🙂
Raluca M. says
Ma gandesc pozitiv. Este posibil sa fie impactul primului salariu si al faptului ca parintii inca le mai ajuta si atunci, da ai tendinta sa dai iama in haine si hainute ca sunt bani castigati de tine. Dupa o nebunie de genul asta ( care este indicat sa fie cat mai scurta) e posibil sa is idea seama ca banii pot fi folositi si altfel.
Eu azi sunt mai optimista, asa!
Iulia says
Raluca, foarte bine ca esti optimista! Si eu ma gandesc pozitiv, dar in alt mod: asa eram si eu acum 15 ani (ma rog, cu diferenta ca nu prea ma interesa ce fac altii, decat daca ma afecta in mod direct). Asa ca… sanse au sa-si revina in niste ani, daca vor.
Ele probabil ca erau in situatia descrisa de tine, pe mine insa m-a ingrijorat sfatul primit de la parinti in legatura cu asta…
Alexa says
Cam asa ma manifestam si cand am primit primul salariu, l-am cheltuit in totalitate pe haine, dar nu m-am ingrijorat ce fac a doua zi fiindca inca ma mai ajutau parinti.
Au trecut de atunci cam 4-5 ani si acum imi administrez altfel bani, s-au schimbat prioritatile si totusi mai am multe de invatat.
Mi se pare ca in vremurile de azi mult mai usor se cheltuie bani decat in trecut datorita ofertei largi de produse sau servicii. Iar oamenii sunt foarte interesati de cum arata, cum se imbraca, in ce vacante merg, chiar daca toate astea au ca si consecinte un buzunar gol sau chiar datorii.
Parinti mei mereu au facut econimii si m-au invatat sa fac la fel. Probabil ca mama fetei din situatia descrisa de tine nu a facut niciodata economii si atunci ce poate sa o invete pe fiica sa.
Oana says
In ceea ce priveste investitiile financiare, stam bine. Si eu si logodnicul meu suntem foarte calculati. Cu organizarea timpului, in schimb, nu stau foarte bine. Dar aceasta este alta poveste. 🙂
Ghindaa says
Cu siguranţă încă mai mâncau la mama şi deci mari cheltuieli nu aveau. O perioadă în care să observi cât valorează munca ta pe piaţă, în luna respectivă, se impune.Adică cât poţi să cumperi.Mă refer la vârsta de 19-20 ani. Apoi după 2-3 ani, poţi începe să economiseşti. Psihologic vorbind, e mai bine aşa.
Ghindaa says
Chiar dacă economic nu eşti acoperit.
CCristinaC says
Stii care e partea proasta? Ca nu doar tinerii gindesc asa, ci si cei care ar trebui sa-i educe pe tineri. Daca la 19 ani consideri banii dusmanii tai, ai timp sa te educi. Daca la peste 40 de ani gindesti la fel, atunci e de rau.
Matei says
Multi care merg pe devizia o viata ai, sunt urmati si de o viata care este in chinuri, ai azi bani, maine cersesti pe la prieteni sau parinti alti bani pentru ca a dat doua zeci de lei pe doua pachete de tigari, alti doua zeci de lei pe doua-trei beri in oras si uite asa nu mai e mancare…
Atunci cand nu li se va da bani practic se vor adapta sau vor innebuni…