… si despre cum scapam de ele :). Evident, la fel cum se intampla cu mai toate discutiile de vineri, pun pe tapet problema aceasta pentru ca o consider un semi-esec personal. Adica nu imi iese totul exact cum ar trebui.
Nu stiu daca va mai amintiti articolul in care declaram razboi lucrurilor. Cu mare rusine o sa va spun ca nu mi-a iesit. Poate ca abordarea a fost gresita, ritmul de 5 lucruri pe zi fiind unul prea mic, poate trebuia sa iau casa pe zone, asa cum explica Leo de la Zen Habits aici, poate si circumstantele mi-au fost impotriva, pentru ca peste doar doua saptamani incepea zapaceala din toamna cu mama (care, multumesc celor care mi-au scris intre timp, este bine acum, totul fusese ceva de moment din cauza unei manevre chirurgicale gresite). Cert este ca nu mi-a iesit.
In continuare am tot felul de lucruri de care imi este greu sa ma despart, pe care insa nu le folosesc deloc sau aproape deloc. Daca e sa arunc o privire in bucatarie, aici am cam 20% dintre lucruri folosite si ultrafolosite, iar restul de 80% sunt noi-noute si trebuie sa le lustruiesc/spal/intretin periodic, fara insa a le folosi. DAR sunt primite, ba cu o ocazie speciala, ba de Mosi, intelegeti voi. Si imi e greu sa renunt la ele, desi sunt constienta ca e cea mai buna solutie.
Am citit si eu si mi-ati spus si voi ideea cu fotografia: sa fac o poza lucrurilor la care renunt si apoi sa le dau/arunc fara regrete. In fine, ideea e ca ma gandesc la persoana care a dat bani pe ele si le-a cumparat cu mult drag pentru mine, iar eu fac lucrul acesta.
Si mai este o problema. Una dintre solutiile mele pentru situatie este sa nu mai cumpar lucruri. Imi dau insa seama ca nici asa nu e in regula, pentru ca pur si simplu renunt sa cumpar lucruri de care am nevoie, pentru ca depozitez lucruri pe care nu le folosesc.
Asa ca astazi va propun sa discutam despre lucruri, despre cum reusiti voi sa le mentineti la un nivel acceptabil, sa vedem mici solutii pentru ele. Sunt constienta ca nu toata lumea locuieste in garsoniera si are un singur spatiu de depozitare, si acela foarte mic, insa cred ca toata lumea are aceasta problema, pentru ca lucrurile cer timp de intretinere/curatare etc.
Asa ca va intreb astazi, in cadrul discutiilor de vineri,
pe voi, cei care ati participat la discutie saptamana trecuta:
Maria, Iuliana, Coffee, Ghinda, Raluca (si multumesc din nou ca ai ales sa raspunzi prin articol!),
Claudia, Viorica, Deceneu, AA, Mihaela
Dar si pe voi, cititorii mei cu si fara blog care doriti sa participati la aceasta discutie:
Cum faceti fata lucrurilor? Renuntati la o parte dintre ele?
Ce faceti pentru ca ele sa nu se adune in timp?
In cadrul rubricii discutii blogosferice voi provoca pe cititorii care au participat la discutia de saptamana trecuta, printr-un link daca au deja un blog, sau multumindu-le doar daca nu au, sa participe si la cea de saptamana aceasta, dar va astept cu drag si pe ceilalti sa participati. Veti fi “provocati” in saptamana urmatoare 🙂
Ei…..cam grea tema de astazi 🙂
Eu m-am gandit sa incerc sa fac schimb de carti. Sa pun pe blog o lista cu cartile care nu ma mai intereseaza si sa incerc sa le schimb cu altele.
Nu scapi de lucruri dar faci din ceva inutiv ceva util.
Nu stiu daca ar functiona si pentru alt fel de lucruri.
Nici pentru carti inca nu am incercat.
E doar o idee inca 🙂
o sugestie de blog pentru schimb de carti: http://schimb-de-carti.blogspot.ro/
mmm, eu in loc sa scap de ele, le pastrez acum.avand o fetita de 2 ani si inca una ce va sosi, pastrez tot ce ar putea-o interesa ptr joaca. caci , adesea e mai interesant un tub de sampon gol sau o cutie de iaurt in care sa punem diverse nimicuri.
Claudia, am observat si eu atasamentul celor mici vizavi de cele mai banale lucrusoare. DAca stam sa ne gandim, nici noi nu trebuie neaparat sa cheltuim milioane pentru a ne simti bine, dar cam asa ne sugereaza societatea.
Eu pur şi simplu intru în dulapuri, cam de două ori pe an, şi pun în saci ceea ce nu a fost purtat în ultimele 6 luni, deloc sau aproape deloc. De la Mihnea intră în alt sac tot ce rămâne mic. Până acum doi ani le dădeam aproape pe toate, fie eu direct, fie le duceam la mama sau la soacra mea şi împărţeau ele mai departe. Apoi, am început să-mi pun problema valorificării, măcar a unei părţi din ele. Nu pot spune că am avut foarte mare succes, dar a fost un început. Ideea cu schimbul îmi pare foarte bună.
O sa iau si eu in considerare partea cu schimbul, Mihaela. Cine stie, poate ca fac o rubrica-bazar pe blog.
Eu nu stau intr-o garsoniera, dar cand am cumparat apartamentul l-am gasit semi-amenajat fara absolut niciun loc de depozitare. Mi-a placut ca parea spatios, dar nu am nici camara, nici debara, nici macar balcon, doar un dulap deasupra masinii de spalat. Asa ca a trebuit sa ma obisnuesc sa am putine lucruri, pentru ca n-as avea unde sa le ascund pe cele inutile. Periodic, la hei-rup-urile de Paste si de Craciun ma despart fara mila de tot ce s-a dovedit inutil in ultima jumatate de an. Unele le dau prietenilor, unele le arunc, unele le trimit la tara. Si carti am tot dat in ultima perioada, mai ales pe cele pe care stiu ca nu le voi mai reciti. Deviza mea in ceea ce priveste lucrurie e „fara mila”. Eu le fac pe ele, nu ele ma definesc pe mine. Multe din ele nici nu ma bucura, si-atunci ce ros are? Poate bucura pe altcineva.
Iuliana, ceva de genul gandesc eu, dar pana la fapte… uite, mama imi ia in fiecare an castronel/ceasca/farfurie/furculita de Mosi. Ori 2 evident, ca suntem 2. De aici au rezultat 22 de cani/cesti etc desperecheate. Care se mai aduna la cele 3 seturi mari si cu de toate primite la casatorie si 2 ulterior. Celor nu stiu cate vase desperecheate primite de la alte persoane. Celor nu stiu cate canite si asa mai departe… Mi se pare pacat sa le arunc, am incercat sa le dau unei asociatii care ajuta oamenii strazii insa acestia au nevoie in special de haine si paturi. Imi ocupa 4 corpuri de mobilier din cele 6 (si toate sunt destul de micute) disponibile in bucatarie. O parte le-am dat totusi, alta parte am depozitat-o in balcon, in cutii. Tot sunt multe. Si primesc in continuare, chiar daca spun tuturor sa nu mai imi cumpere lucruri „pentru casa”, pentru ca in casa mea nu mai incap.
Iulia, mamele noastre parca ar fi surori. Amandoua cu fierea scoasa, amandoua cu castronelele de Mosi :)) Eu toate canitele, castroanele si farfuriile desperecheate le-am dus la biserica mea de parohie. Au acolo o cantina pentru saraci unde fac si pomeni pentru decedatii fara familii si s-au bucurat foarte mult, ca ziceau ca nu e zi sa nu li se sparga cate ceva, unele le mai dau ei de pomana cu mancare…chiar am simtit ca le-am facut un mare bine si nu m-am simtit deloc vinovata.
Uite, daca te horarasti vreodata, eu ma inscriu pe lista care vrea sa primeasca farfurii si cani. 🙂
Este incredibil cate cani si farfurii se pot sparge intr-o casa cu 3 perechi de maini sub 20 de ani :).
Mie imi plac canile desperecheate. Nu cumpar mai mult de una de-un fel, desi acum de Craciun am cumparat 4 cani din aceeasi gama dar de culori diferit.
Acum avem cani si farfurii suficiente, dar abia am refacut stocul de cani. 🙂
Maria, am retinut :). Eu nu cumpar cani deloc, doar primesc :).
Poti oferi vase asociatiei JRS Romania din Bucuresti.Au niste locuinte pentru refugiati si s-ar bucura tare mult sa primeasca niste vase.
Anda, iti multumesc de idee. O sa ii caut cu siguranta.
Fain subiect, esuata si la mine tentativa. De fapt a mers bine vara trecuta, am scapat de un sfert din lucrurile inutile. Ce a urmat? Le-am inlocuit cu altele.
La ce nu renunt nicicum? In primul rand, la carti. Sunt carti la care tot revin, sau sunt carti pe care nu le-am citit. Vreau ca atunci cand am copii sa aiba acces la cartile din casa, carti pe care le poti mirosi si pe care sa le ai in amintiri frumoase.
Nu renunt la cesti, canite, etc. Imi plac, si cu ele am amintiri prea frumoase si gata.
La ce as putea sa renunt: la decoratiuni de calitate indoielnica. Am stat si in locuri mai mici decat garsoniera in care stam acum si am tot luat mici decoratiuni care au crescut pe masura ce a crescut spatiul de locuit si nu e ok.
As mai putea sa renunt la o serie de cursuri care un timp nu o sa imi trebuiasca, asta insemnand sa le duc la mama ca are spatiu suficient.
Ce am invatat de aici? Gandeste-te de 2 ori inante sa iti cumperi ceva si inca ceva: cand voi avea casa mea, dulapul se va intinde pana cat mai sus, pt ca altfel se iroseste spatiu pretios de depozitare, iar corpruile vor fi cu usi, nicidecum rafturi la vedere, cum sunt acum, dand impresia de inghesuiala, aglomerare.
Incep prin a spune ca imi place poza. 🙂 Daca imi zici ca e camera ta…te felicit.
Daca nu, te felicit oricum pentru subiect.
Uite eu in ultimii ani, mai mereu ocupata, obosita, etc am ajuns la concluzia ca nu-mi pot face ordine in ganduri pana nu-mi fac ordine in lucruri. Si sa stii ca ma simt mai ok cand sunt inconjurata fix de ce am nevoie si sunt in ordine.
Si eu am invatat sa dau…pur si simplu sa dau. Stiu ca fac bine. Dar din dar se face rai, spune o vorba. Si se aplica, sa stii.
Dar statistic nu pot spune nimic, doar ca dau…incercand in primul rand sa ma salvez pe mine de aglomeratie, de praf, apoi sa salvez pe altii care n-au.
Este drept, in primul rand ma gandesc la mine si apoi la altii.
Dia, asa arata camera mea…de vis. Acum pe bune, cand o sa am 2 camere cam asa as vrea sa arate una dintre ele. Si eu dau foarte multe, in paralel nici nu prea cumpar, si tot se aduna.
Si Iulia, referitor la vesela, eu stiu ca asociatiile/fundatiile care hranesc oameni au nevoie de vesela din inox, care se poate steriliza. Eu stiu ca Sapepidul (sau cum se mai numeste acum impune astfel de reguli.
„In fine, ideea e ca ma gandesc la persoana care a dat bani pe ele si le-a cumparat cu mult drag pentru mine, iar eu fac lucrul acesta.” – tocmai, gandul bun al cuiva drag n-ar trebui sa se transforme intr-o povara pentru tine, ci intr-o bucurie.
Regula cu 5 chestii pe zi functioneaza, dar in timp. Ai incredere.
Restul aici: http://cealalta-realitate.blogspot.ro/2013/02/razboiul-cu-obiectele.html
Iulia, pe mine m-a motivat mult postarea aceea de atunci. Chiar am tinut provocarea o vreme si am „scapat” de foarte multe lucruri. In timp mi-am impus sa nu mai fiu dependenta emotional de obiecte, daca iti spun cati ani si ce obiecte am tinut peste tot cu mine pentru ca imi aducea aminte de o persoana ai rade…(e vorba de niste lucrusoare marunte ale unei rude foarte apropiate care a trecut la Domnul copil fiind). Pana mi-am zis ca el nu a fost si nu mai e prin acele maruntisuri si am reusit sa le arunc fara sa ma uit inapoi.
Si eu tot intr-un spatiu restrans locuiesc momentan, am o singura camera in care imi tin aproape toate lucrurile (desi mai am niste carti depozitate in alt loc) si m-a ajutat enorm sa le triez fara mila. In primul rand m-a echilibrat mental, m-am putut concentra asupra a ceea ce am vrut sa fac cu adevarat (si inca sunt abia la inceput). Eu mi-am triat serios cartile – am pastrat cele la care stiu ca ma vor ajuta si pe viitor si cele necitite pe care vreau musai sa le citesc in viitorul apropiat, plus cartile de specialitate din domeniul meu. Revistele au fost si ele triate la sange, am pastrat cele cu idei de crafting, dar ma gandesc sa le scanez si sa le pun pe okazii. O parte din reviste au fost duse la un anticariat din Bucuresti. O parte din carti au fost duse la biblioteca judeteana din Constanta, date prietenilor, sau puse pe okazii.ro. Hainele si ele triate la sange-nu am pastrat decat ce ma avantajeaza, nu mai tin nimic in ideea ca imi vor veni vreodata, sau cine stie la ce ocazie le voi purta (ambele situatii s-au dovedit neaplicabile in decursul anilor). Ce a fost mai bun, nou, sau deosebit le-am pastrat si vreau sa le pun la vanzare tot pe okazii.ro. Am dat unei familii necajite hainele pe care n-am mai vrut sa le pastrez. La fel si cu incaltamintea. Accesorile tot asa triate, pastrat doar ce folosesc, sau voi folosi sigur si incerc sa nu mai am 10 variante din acelasi produs, dar in alta forma. Obiectele de decoratiuni interioare tot asa reduse la un numar cat mai mic. Produsele cosmetice si de uz personale la fel, selectate la sange. In ciorne, hartii, la fel, in caiete si materiale de papetarie la fel. Si inca am senzatia uneori ca voi fi inghitita de ce a ramas :P.
O idee pentru vasele care spui ca sunt numeroase ar fi sa le trimiti la copiii din Glodeanu, desi cred ca e mai greu prin posta. Dar poate iei legatura cu parintele Marian si iti da o sugestie. http://copiiidinglodeanu.blogspot.ro/
Uite aici scrisesem ce am aplicat atunci in luna octombrie cand am preluat provocarea ta: http://irmarina.blogspot.ro/2012/10/daca-voi-mai-avea-nevoie-de.html
Succes!
Am lasat un comentariu, dar nu apare publicat. Am incercat sa-l rescriu si mi-a aparut un mesaj cu duplicate content. 🙂 Oare de ce?
Intrase in Spam. L-am „eliberat” acum.
Ei, m-ai prins! Buna intrebarea, dificil raspunsul. Eu nu prea l-am gasit. In general pastrez cam toate lucrurile, de unele nici nu mai stiu. Asa cum spuneau si alti cititori ai blogului, din cand in cand fac un heirup si scap de ele.
Fac curat prin lucruri periodic, dar mereu strâng o sacoşă de aruncat şi una de dat :))) cel puţin!
Lucruile de care nu am am nevoie, dar sunt în stare bună, le duc la Bazaruri de lucruri gratis, la schimburi de haine sau de cărţi. Aici intră inclusiv cadourile primite, dar care nu-mi plac. Dacă nu le folosesc, de ce să le păstrez??? Măcar ajung la alţii care chiar au nevoie de ele, asta mă face să mă despart de ele mai împăcată 🙂
Lucrurile copilului le triez astfel: sacosa cu lucruri mici pe care le pastrez, sacosa cu lucruri mici pe care le dau, sacosa cu haine deteriorate sau care sunt reciclate, sacosa cu lucruri primite si care sunt mai mari, loc pentru hainele de vara/ iarna…la diverse intervale intru in dulapuri si iar sortez ceea ce am sortat anterior..poate unele iar au ramas mici…Cred ca pemanenta sortare si actualizare a diverselor lucruri este cheia.Cartile nu le dau, doar le imprumut de obicei, pentru ca si fata mea va ajunge la varsta la care le va savura.Am carti vechi de aproape un secol, putine este drept…sunt importante.Daca le dau …mai tarziu iar investesc sa le cumpar.Stiu, exista biblioteca dar sa nu ma credeti exagerata…au si cartile acelea foarte rulate de diverse maini..riscurile lor, de imbolnavire.Si apoi un copil mic ar trebui sa puna mana doar pe carti noi.
Nu stiu cine a numarat aici 22 de cani si cesti pe care le are…eu am cca 50. Si sparg rar.Poate una la 1 an..Tot pe sus le tin. Mai tarziu le voi da fiicei mele, poate nu va putea sa isi cumpere, va avea alte prioritati..Unele lucruri sunt achizitii pe termen lung.V-ati gandit vreodata ca treaba asta …cu debarasarea….are si o componenta psihologica…via commerce..aruncam acum…ne debarasam …si cumparam peste 6 luni ca ne trebuie….si uite asa dam un impuls economiei si comertului? Cumparam de 2 ori acelasi obiect? Intr-un timp relativ scurt?
Eu am numarat 22 de cani desperecheate. Mai am inca ceva seturi intregi primite la casatorie (cred ca 7 sau 8), sunt pe sifonier la Constanta, 2 seturi pe care le tin in dulapul de fiecare zi + inca 4 intr-un soi de vitrina 🙂 Toate primite. De aruncat nu le arunc, insa mereu ma gandesc ca in timp ce noi avem peste 100 de cani/farfurii… Sunt oameni care nu au nici macar 2-3 din care sa bea si le-as da cu mare drag. Mama mai are si ea cateva seturi (cred ca peste 10, a adunat in ideea ca nu vom avea noi cand ne-om marita) cu care ne „imbie” doar-doar ne induram sa le luam.
In ceea ce priveste partea comerciala a debarasarii… ideea e sa nu le inlocuiesti cu altceva, ci pur si simplu sa ai cate obiecte folosesti, sau cat mai aproape de cate obiecte folosesti. Cred ca cei cu comertul merg mai mult pe ideea de a avea spatiu pentru a depozita mai mult, cat mai mult, sa incapa cat mai multe lucuri… lucruri pe care sa le cumperi, evident. Ideea in comert merge mai degraba pe opusul debarasarii, pe posibilitatea de a acumula cat mai multe, pentru care gasesti spatiu. S-ar putea sa ma insel, e doar o parere.
Pai si unde incap toate in garsoniera…chiar ca te inteleg acum…prea multe. Pe langa cele 50 cani si cesti, seturi am si eu ca oricare..doar ca am ceva mai mult spatiu. Sunt bunuri si bunuri.Este drept ca durata de viata a veselei depinde de atentia celui care le foloseste. Pe gresia moderna de la bloc se sparg ori se ciobesc repede.Mi-am facut obiceiul de a arunca rapid ceea ce s-a ciobit. Insa daca cineva a investit bani si atentie in a face o pomana(Mosi) sau un cadou, atunci cred ca din considerare pentru banii dati(si munciti) de persoana respectiva ar trebui sa nu fie indepartat obiectul respectiv.In rest, nu este chestie doar de viziune ci si de spatiu.Cunosc o familie care are o singura lingura de lemn, 2 de inox, 2 furculite si o lingurita, plus 2 cutite.Atat. Si nu era vorba de saracie.Am fost atat de stupefiata, incat multa vreme nu am vorbit despre asta.
Ghindaa, toate obiectele de vesela pe care le am eu- cu exceptia a 2 farfurii si 2 cani albe pe care mi le-am dorit si cumparat, sunt primite. DE-asta imi si e greu sa renunt la ele. De cele cumparate de mine ma debarasez fara probleme, doar ca nu prea imi cumpar lucruri de care nu am nevoie.
Acum trebuie sa vad si partea buna, ca din moment ce am primit asa de multe cadouri, in special cand m-am maritat, inseamna ca e multa lume care tine la mine :).
Ghindaa, eu am inceput sa debarasez din octombrie mai serios si acum nu mai sufar de cumparatul compulsiv pe care obsinuiam sa-l practic de fel pe vremea cand aveam deja suficient din orice. Inainte sa cumpar ceva ma gandesc daca nu il am cumva, sau daca chiar am nevoie de el. Personal nu-mi mai vine asa usor sa cheltuiesc banii cand stiu ca vine o vreme cand obiectul respectiv se poate transforma in „clutter”. Acum depinde ce intelege fiecare prin investitii pe termen lung. Evit sa ma debarasez de ceva ce stiu ca-mi va folosi si peste 6 luni sau un an, mai ales daca am acel obiect doar intr-un singur exemplar
M-am mutat cu familia de curand si pot sa spun ca am aruncat destule lucruri dar nici nu am cumparat altele noi.Cel mai mult am putut sa triez, sa selectez la haine, la vesela, oale, la carti.Am avut 2 sacose mari pastrate cu cosmetice, creme si mi-am zis ca pana nu le terminam pe toate, nu mai cumpar nimic.
La fel si eu la cosmetice, dar si la carti…
o data pe an, vara intru si triez la sange hainele. in bucatarie e ok, am debarasat acum vreun an cred si arunc din mers ce e in plus, nu mai las sa se adune. cu cosmeticele la fel, am aruncat aproape tot si mi-am propus sa cumpar doar cand e pe terminate un anume produs, sau daca gasesc ceva calitativ la un pret avantajos.
sa stii ca tot din „vina” ta e ordine, ca in urma unui articol de-al tau m-am mobilizat. asa ca multumiri iar, plus dedicatia de rigoare a lunii ianuarie 🙂
sugestie: poti face un blog sale cu produsele tale, le si pozezi si-ti raman amintire, strangi niste bani cu care iti iei ceva ce chiar ai nevoie, sau pur si simplu te rasfeti. e pacat sa le tii blocate, ca pana la urma cadou cadou, de la om drag – om drag.. dar daca nu-l folosesti..?
weekend placut sa ai!
Ioneasca, multumesc de sugestie. Ma gandesc nu neaparat la un blog, ci la o rubrica pe blogul acesta.
De cand astept si eu ziua de azi ca sa pot scrie si eu cate ceva.., despre tema asta, bineinteles. E o problema arzatoare si pentru mine, dar incerc sa nu ma frustrez prea mult. Si la noi spatiul e destul de mic pentru 4 persoane, un apartament cu 2 camere ND, fara debara/camara, balcon, bucataria lunga si ingusta, iar baia la fel. Holul nu prea are ce comenta nici el la capitolul spatiu. Astfel, incerc mereu sa fac trieri prin toate obiectele din casa si sa mai donez, arunc, fac cadouri. La bucarie nu prea am ce tria, am doar un set de farfurii, unul de tacamuri, si cateva linguri trebuincioase. pahare, cani, canute si farfurii mici, ca pentru prajituri, tin doar cateva scoase, 2-3, restul le tin in cutii pe mobila de la bucarie. E drept ca nu am atat de multe si pentru ca nu primim foarte des, iar de cumparat nu cumpar decat strictul necesar. (Chiar de Craciun am primit de nasi un set de cesti pentru cafea, din alea foarte mici, si la cateva zile am fost invitati la cineva, iar pentru ca noi nu bem cafea setul de cesti a fost un cadou mai mult decat binevenit. )
Problema intervine la obiectele copiilor, haine, carti, jucarii, si obiecte reciclate folosite in scop educativ. In hainute am facut o triere la sange inainte de sarbatori, si am dus cateva sacose bune aici la noi la biserica unde se faceau pachete pentru saraci. Chiar s-au bucurat mult pentru ele. probabil voi mai face cateva si de Paste, ca pana atunci iar mai raman haine mici. Dau multe hainute, chiar si de la cel mai mic, chiar daca imi mai doresc copii, asta pentru ca am primit multe si pentru ca si atunci cand va veni un alt bebe sunt sigura ca iar vom primi. Si apoi din experienta am vazut ca nu-mi trebuie foarte, foarte multe hainute pentru bebelus, ca nu-l schimb non-stop, iar daca o fac, oricum spal aproape zilnic hainute de-ale copiilor, asa ca am multe hainute pe care nu am apucat sa le imbrac la nici un copil. Asa ca hainute dau/donez fara mila.
Adevarata problema de spatiu intervine la carti si materiale educative pentru copii. Aici chiar ca nu mai stiu ce sa ma fac cu ele si pe unde sa le pun. Nadajduiesc totusi sa ne mutam cat mai curand la casa noastra si sa-mi fac un dulap special pentru acestea ca sa le pot aranja, depozita mai bine.
In acest proces de aranjare/debarasare merg pe principiul ” dar din dar se face rai”, insa nu dau obiecte/lucruri care imi vor folosi peste 6 luni, un an, sau le am intr-un singur exemplar.
Cred ca ar mai fi de spus multe, dar si asa m-am lungit prea mult. O duminica frumoasa!
Asta este un subiect delicat pentru mine. Pentru ca amandoi suntem genul care aduna, si amandoi avem hobby-uri care necesita tot felul de materiale (diferite, bineinteles, sa fie cat mai multe). Eu cu bijuterii, origami si altele iar el cu restaurat obiecte vechi si sablare. Plus foarte multe carti la care nu am renunta pentru nimic in lume, plus o colectie de ceasuri vechi in crestere… De doua ori pe an intru in haine, dupa astea nu imi pare rau, mai scap de diverse maruntisuri, dar am descoperit la o analiza serioasa ca am multe lucruri in bucatarie pe care nu le folosesc, la astea acum meditez…. Noroc ca mai vii cu asemenea postari, ma ajuti sa imi fac curaj sa scap de ele. Si sa leg postarea asta de una de acum cateva zile, si eu stau la bloc in 2 camere, apartament nou, fara camara si debara. Nu cumpar bulk aproape nimic, pentru ca nu am spatiu sa depozitez atatea pachete, cutii si sticle si ar fi mai mare haosul. Detergentul il iau la 8-9 kg si tot timpul ma impiedic de el in baie, si ma gandesc ca o punga mica ar avea loc intr-un dulapior. Mi se pare ca degeaba scap de lucruri daca vin acasa cu 10-20 de pungi de faina, zahar sau un sac de cartofi.
Dar citesc cu mare interes articolele pe aceasta tema si sper sa ma motiveze si pe mine pana la urma.