Veti citi mai jos un Guest Post de Roxana Rusu. Roxana are un blog foarte frumos in care ne povesteste despre aventurile baietelului David si a fetitei Natalia in lumea copilariei, dar si despre provocarile vietii de parinte. Mai jos veti citi o poveste de viata, la care eu voi reveni cu siguranta atunci cand voi hotari sa luam un apartament, si vom cauta resursele financiare pentru a o face.
Imi aduc aminte cand eram studenti, eu si sotul meu, ne plimbam pe splaiul Bahluiului si ne faceam planuri: dupa ce terminam facultatea, ne casatorim, ne mutam din Iasi intr-un alt oras, vom face doi copii:un baiat si o fetita si ne vom cumpara o casa a noastra, in care sa traim fericiti.
Culmea e ca exact asa s-a intamplat, fara ca noi sa ne dam seama. Au trecut de atunci vreo 7-8 ani. Prima data ne-am mutat in Sibiu, am locuit acolo 3 ani, apoi ne-am mutat in Cluj, unde am stat tot 3 ani, momentan locuim in Oradea, impreuna cu baietelul si fetita.
Ca orice tanar, proaspat casatorit, ne-am dorit foarte mult o casa a noastra. Dupa niste calcule sumare, am cedat ispitei bancilor de a face un imprumut, ca sa ne cumparam o casa. La momentul acela, chiria era cat rata sau chiar putin mai mult.
Am primit o parte din bani si ne-am luat apartamentul.
Dupa 2 ani ne-am mutat in Cluj. Apartamentul de la Sibiu nu reusisem sa-l vindem, asa ca l-am inchiriat. Suma ce o primeam pe chirie era foarte mare, 500 de euro. Asta ne-a permis sa ne gandim ca ne mai putem cumpara un apartament si in Cluj. Practic, rata ce o aveam la banca era 100 de euro, iar noi primeam 500 de euro pe chirie, deci aveam profit 400 de euro, pe care ii dadeam pe chirie in Cluj.
Am apelat la banca, de data asta sa ne dea toata suma cu care sa ne putem cumpara un apartament. Preturile erau astronomice, dar noi ne doream o casa. Am decis ca nu are sens sa dam 100.000 de euro pe un apartament in oras, ne luam unul in proximitatea Clujului. Euforia ce ne cuprinse ne-a facut sa vedem doar partile bune ale acestei investitii, fara sa ne gandim la riscuri.
Aduceam ca argumente pro: aerul curat, apropierea de serviciu, faptul ca era nou, avea 3 camere si costa 38.000 euro. Am luat banii din banca, am dat un avans si am inceput sa-l amenajam. Apartamentul nu avea CF la momentul achizitiei, acesta a fost norocul nostru pana la urma, pentru ca din cauza asta noi nu am vrut sa platim suma integrala decat la scoaterea cartii funciare de catre constructor.Dupa 2 luni de la semnarea precontractului, CF-ul tot nu iesise, dar constructorul ne-a zis ca ne mutem muta in apartament si ne-a promis ca in maxim o luna ies toate actele. A trecut anul si actele tot nu au iesit.
Intre timp, ne-am mutat si am dat piept cu realitatea. Nu o sa intru prea mult in detalii, va zic doar ca toate promisiunile ce le primisem ramase doar promisiuni. In consecinta, in acel bloc nu se putea locui, din cauza mai multor probleme. Dupa un an, cu banii ce ii mai aveam, ne-am cumparat un alt apartament in alta parte, am avut noroc ca a scazut foarte tare piata. Ca sa ne recuperam avansul l-am dat in judecata pe constructor, am castigat procesul, acum asteptam executarea.
Unde am gresit?
1. Ne-am indatorat la banca, 30 de ani pentru o casa ce vom ajunge la final sa o platim de 4 ori. Care acum valoreaza un sfert din suma ce trebuia sa o platim – dar asta nu ai de unde sa stii, e un risc.
2. Am avut incredere in promisiunile oferite de constructor, nu am mers noi personal sa cercetam situatia, sa ne interesam daca aceste promisiuni sunt reale.
3. Nu am tinut cont de sfaturile altora si de instinctul nostru.
4. Am crezut ca nu se poate trai si nu poti fi realizat daca nu ai o casa a ta – o mentalitate impusa de societate, complet gresita!
Ce am invatat din aceasta lectie? Ca graba strica treaba! Am prieteni care, din pacate au trecut prin experiente la fel de neplacute, tocmai ca si-au dorit neaparat o casa a lor si nu au avut rabdare sa stea sa calculeze. Acest miraj iti intuneca judecata, nu te lasa sa analizezi si alte posibilitati. Practic, stii ca poti lua banii de la banca si nerabdarea te face sa te grabesti, asa ajungi sa iei decizii gresite.
Acum, daca as da timpul inapoi, as prefera sa stau in chirie. Nu as mai imprumuta bani de la banca! Cu cateva sacrificii, am reusit sa ne achitam datoria si am vazut cat de bine e sa nu mai ai stresul ratei,cum e sa nu mai stai cu frica in san gandindu-te ca daca ti se intampla ceva si nu mai poti plati rata, vine banca si iti ia casa!
Pentru noi acum „Acasa” e acolo unde suntem toti. „Acasa” nu e un apartament cu numele nostru pe el!
Ce va recomand? Sa asteptati si sa analizati foarte bine inainte de a lua o decizie. Luati in calcul toti factorii actuali si viitori, cum ar fi venirea pe lume a unui copil, acesta vine la”pachet” cu cheltuieli si daca acum rata nu e o problema, mai tarziu ar putea fi, sau sa va ganditi ce se va intampla daca nu veti mai putea munci.
Din pacate, ne-am nascut cu simtul proprietatii, indiferent de riscuri. Inainte de ”89 toti tinerii primeau casa de la stat. Acum daca aude matusa ca stai in chirie iti zice: ” vai saracutul, ce viata ai”. Deci, cumva tanarul din ziua de azi are o scuza, societatea pune presiune asupra lui.
Adriana says
O adevarata lectie de viata!
Iulia says
Asa este, Adriana. Fiecare dintre noi are ceva de invatat din aceasta poveste.
Raluca says
Foarte utila povestea ta, Roxana! Eu ma feresc cat pot de banci, spre rusinea mea pana saptamana trecuta nici nu stiam diferenta intre un credit card si un debit card, asta pt ca platesc totul cash…sotul meu se ocupa de restul:)
Raluca says
Ideea era si ca de datorii ma feresc cat pot, sunt una dintre spaimele mele, dar din fericire nu am avut nevoie de imprumuturi pana acum…
Iulia says
Of, si eu ma feresc, dar casa chiar nu stiu daca o sa reusesc sa imi iau cu banii jos… Eu strang, oricum, si sper ca daca o sa fac imprumut sa fie cat mai mic. Oricum in varianta de familie de 2 persoane o garsoniera maricica, destul de noua si mare mi se pare absolut in regula.
Iulia says
Sa fii musai ”propitar” cum zicea nenea Caragiale e o meteahnă romaneasca… In Occident e ceva normal sa stai cu chirie toata viata, iar case isi cumpara doar cei care intr-adevar își permit… Eu ii multumesc acum sotului ca nu a a fost de accord sa ne inhamam la un credit imobiliar pe 30-40 de ani… Statutul de chirias iti ofera liberate enorma… Daca acum imi permit o casa de 200 mp la 1000 EUR chiria, stau in ea, iar daca peste cativa ani nu imi mai permit, imi iau catrafusele si ma mut in functie de posibilitatile materiale de la acel moment…. Noi ne gandim mai degraba sa strangem suficienti bani cat sa ne permitem sa ne petrecem batranetile undeva pe o plaja idepartata :), decat sa ii dam pe o casa care va valora mult mai putin decat am dat pe ea…. Parerea mea este ca viata inseamna mult mai mult decat sa fii sclavul unei banici…
Roxana says
Iulia, experienta acumulata m-a facut sa gandesc cum gandeste Iulia. Din pacate, ca sa ajungem aici a trebuit sa „dam cu capul de sus”.
Chiar intr-o zi, i-am zis sotului meu ca imi place sa stau in chirie, cand ma plictisesc de casa in care stau ( si asta se intampla foarte repede ca asa e firea mea), imediat ma pot muta in alta, fara costuri suplimentare si prea mare efort.
Cam asta am vrut sa transmit in acest guest post, ca mai importanta de cat casa e calitatea vietii, sa fii tu cel ce alege ce faci cu banii, nu sa aleaga altii pentru tine. Sa te bucuri de viata, sa nu ai stres financiar, sa iti permiti o vacanta.
Iulia, iti multumesc ca mi-ai oferit aceasta ocazie, de a scrie aceasta lectie de viata, poate va ajuta pe cineva.
Roxana says
scuze de greseala, David e prin preajma si ma „ajuta” sa scriu 🙂 de cat – decat
Iulia says
Da, eu nu iti judecam decizia…. In viata exista decizii bune si mai putin bune. E bine sa ni le asumam pe ambele deopotriva asa cum ai facut tu si sa invatam din propriile greseli. Eu m-am exprimat la nivel principial, ca in Ro esti judecat daca nu ai casa ta, care culmea ironiei chiar cu credit de la banca nici macar nu este a ta decat dupa ce o platesti integral…. E doar asa o fantasma sa spui ca esti proprietar, cand de fapt adevaratul proprietar e banca… Subliniez ideea…. bancile ne fac sa fim un soi de sclavi ai timpurilor moderne
Zi faina,
Iulia
A. says
Eu inteleg punctul vostru de vedere, dar mie mi se pare un lucru bun sa ai o casa a ta, chiar si cu un credit luata din urmatoarele motive: o rata ajunge cam cat o chirie (daca iti cumperi o casa/ apartament modest/a), asa ca de ce sa „arunci” banii pe o chirie, cand la finalul platii ramai cu o casa in cazul creditului, pe cand in cazul chiriei ramai cu…nimic.
Apoi, daca e casa ta,poti face imbunatatiri in ea: nu iti place camara-o renovezi. Si in chirie mai greu accepta proprietarii pana sa si vopsesti peretii pe banii tai. Si daca investetsi in casa inchiriata pe banii tai, dupa ce te muti investitia se pierde.
In al treilea rand, faptul ca e casa ta poate sa iti dea un sentiment placut, nu atat in sensul proprietatii, ci pt ca e locul unde au crescut copiii tai, unde aveti amintitiri si poate vrei ca amintirile sa ramana in familie. Sau in orice caz copiii raman de pe urma ta cu o casa pe care se pot baza la nevoie.
Desigur, depinde de fiecare in final si mai depinde si de cat de diferita ar fi rata fata de o chirie. Pentru ca daca e cam aceeasi suma, atunci de ce sa nu platesti pt casa ta?
Este doar parerea mea si tin la ea, dar cum am spus, fiecare face cum doreste, si in niciun caz nu as crede saraca o persoana care sta in chirie, chiar cred ca sunt persoane carora chiria li se poate potrivi, si in viata trebuie sa faci ce ti se potriveste nu ce ar crere societatea.
Roxana says
Sunt de acord cu tine, casa iti ofera siguranta si amintiri frumoase, atunci cand iti permiti. Eu ma refeream doar la situatia in care vrei o casa si pentru asta iti dai 80% din venituri pe rata, iar diferenta iti mai ajunge doar „sa stai in casa”, pentru ca nu iti mai poti permite nimic altceva.
Noi momentan stam in chirie, dar nu pentru ca nu avem casa, ci pentru ca ne-am mutat provizoriu intr-un alt oras. Apartamentul nostru e la Cluj, dar nu il consideram casa noastra, pentru ca sunt doar niste pereti. Acasa e aici unde stam, in chirie. Planurile noastre de viitor sunt sa ne strangem banutii si sa ne luam un apartament cu 4 camere sau o casa pe pamant.
A. says
Scuze daca am fost cam incoerenta, sunt cam obosita dupa o zi plina. 🙂
Iulia says
A, nu e nici o problema… Uite, eu nu vreau sa stau toata viata in chirie. Insa momentan stam intr-o garsoniera foarte buna, pentru care platim putin fata de zona si conditii, am avut norocul asta. Pana cand vom avea copii, desi mai bomban eu pentru ca uneori mi-as dori sa am in special o bucatarie mai mare sau o camara decenta (avem un singur spatiu de depozitare, destul de mic), suntem OK si asa. Diferenta dintre ce platesc chirie si ce as da rata merge lunar la banca si ma asigur ca se intampla asta, adica nu gasesc nici un motiv sa cheltui pe altceva.
In 2008-2009 in schimb preturile au fost total nejustificate, eu atunci nu mi-as fi luat casa pentru nimic in lume.
A. says
Asa e, si oricum daca mi-as lua casa ar inasemna ceva modest, o garsoniera sau un apartament cu 2 camere nu neaparat ultra modern, pe care in functie de posibilitati ulterior il poti imbunatati, sau dupa un timp mai lung dupa ce poate ai mai strans niste bani, sa il schimbi cu unul mai mare. Cel mai important este sa te gandesti si pe termen lung, si pe termen scurt (daca iti permiti rata, daca se merita, etc). Adica sa fii calculat si nu impulsiv.
arakelian says
Vreau sa combat o afirmatie din articol: „e bine sa stai in chirie”.
Eu consider ca nu e bine, decat acolo unde nu ai de ales.
Peste o varsta va fi f. greu sa impachetez, transport si despachetez va deveni un calvar. Iar la pensie, cand venitul scade la 1/3 …
Ca chirias, am calculat la un moment dat cati bani am dat propritarului. Si apoi am decis ca pot face altceva.
Petre says
Am stat 12 ani cu chirie . În 2 blocuri vecine cu câte 4 scări am stat la toate scările şi uneori la 2 etaje diferite pe aceeaşi scară. Cel puţin de 8 ori m-au vizitat proprietarii în ajun de Crăciun sau de Paşte să-mi spună că măresc chiria, în caz contrar, sa mă mut. Am aplicat cazul contrar. În cei 12 ani n-am putut face economii, nici n-am avut confort suficient, nici intimitatea unei case aranjată după plac. Contracte de inchiriere pe termen lung nu face nimeni, aşa ca după un an oricine te scoate în stradă. Dacă tot dai banii, de ce să nu-i dai pe casa ta ? Cel puţin nu chinui copiii.