Stiu ca multa lume alege sa continue sa isi administreze banii separat, din varii motive legate de independenta, teama ca celalalt va cheltui mai mult… dar si pentru ca pur si simplu banii vin acum pe card si pe card scrie numele fiecaruia.
Ei bine, pentru noi casatoria a fost de foarte bun augur din punctul de vedere al finantelor personale. In momentul in care ne-am casatorit, eu (da, cu rusine recunosc) nu aveam nici macar un ban – aveam in schimb tot felul de aparate si obiecte, pe care le-am considera cam de baza acum: televizor, aparat de radio smecher, role (intelegeti ce vreau sa spun). El reusise sa stranga o suma frumusica la acea vreme (acum destul de mica), dar in urma cu ceva ani, adica de vreo doi sau trei ani nu prea mai adauga.
Era anul 2003 la sfarsit. Banii ii primeam amandoi in mana, si aveam venituri aproximativ asemanatoare, ceva mai mult de salariul mediu pe economie de la vremea aceea. Tin minte ca ma situam chiar la mijloc intre prietenii mei – unii aveau mai mult, altii mai putin, eu eram mereu media.
La noi a fost exemplul cel mai fericit de oameni care au luat, instinctual, ceea ce era mai bun de la celalalt. Eu eram destul de organizata, imi placea sa calculez (cred ca mi-am cam gresit meseria, contabila ar trebui sa fiu), el destul de frugal, insa in sensul bun al cuvantului, adica nu luam prostii, dar luam lucruri pe care le consideram necesare sau care pur si simplu ne fac viata mai frumoasa.
Mancam si atunci extrem de rar in oras, preferand in general salatele. Restaurante de mijloc nu imi amintesc sa fi existat – optiunile de iesit erau pizzeriile sau fast food urile – tin minte ca ne placea mult de tot salata de la Sherif’s (sper ca asa se scrie), asta pana cand am luat odata si era pur si simplu acra.
Nici unul dintre noi nu consuma alcool, eu insa fumam. La un moment dat am renuntat, nu pentru ca el mi-ar fi cerut asta (desi stiu ca s-a bucurat mult), ci pentru ca nu mi se parea corect ca un nefumator sa suporte consecintele traiului cu un fumator: de la mirosul de tutun si pana la posibilele complicatii pentru sanatate de mai tarziu.
Banii i-am tinut in comun de la inceput, cu un mic buget discretionar pe care fiecare il poate si acum cheltui pe ce vrea. Desi nici unul nu reusea sa economiseasca pana in acel moment, impreuna, in doi adica, am reusit sa punem deoparte cam 20% din veniturile de la acea ora. A fost mai mult chestie de organizare decat de orice altceva. Declicul a fost exact faptul ca am inceput sa tinem impreuna banii, si mai ales sa vorbim despre asta si sa invatam sa ii organizam.
De-asta va spun ca oricine poate. E adevarat ca atunci cand ai copii si venituri mici este mai greu, dar de fiecare data cand cineva se plange ca nu are bani, stiu ca in 90% dintre cazuri, problema este de gestionarea si nu de absenta a lor. De refuz de a-i gestina chiar. Pentru ca daca eu am putut, oricine poate.
Si nu am facut decat sa adaug cateva obiceiuri simple, organizarea aceasta, cu liste de cumparaturi … a venit mai tarziu. Recunosc ca si acum o dau in bara si am adaptat sistemul la propria fire. Adica imi fac o lista de lucruri absolut necesare si merg cu bani fixi la cumparaturi. Am nevoie sa depasesc ce scrie pe lista, altfel ma simt frustrata. Dar suma fixa ma impiedica sa iau tot ce imi trece prin cap, pentru ca nu am cu ce sa platesc.
Primul pas a fost sa consider ca pur si simplu o parte din bani nu exista. Acea falsa factura. Luam o parte din bani, chiar in ziua in care luam salariul, ii puneam intr-un cont, si gata. Ne adaptam la suma ramasa, fara intrebari, adaptam consumul la ceea ce aveam. Ulterior abia am inceput sa citesc, sa aflu ca exista mici trucuri ajutatoare sau oameni preocupati de aspectul acesta…
Asadar, pentru noi casatoria a fost de bun augur… Si acum consider ca cea mai buna solutie este ca banii sa fie in comun (si asta pentru ca am vazut ca dintr-o suma totala mai mare se strang bani mai multi), cu fiecare avand o mica suma la dispozitie, economiile adunate separat inca de la inceput si un buget de cumparaturi separat si el, pentru a avea grija ca macar de mancare sa fie bani, in cazul in care exista tendinta de a cheltui prea mult pe prostioare. Voi care considerati ca e solutia ideala?
cristina says
ai un premiu la mine pe blog: http://antiplictis.blogspot.com/
Iulia says
Cristina, multumesc mult! Il revendic zilele astea!
Viorica says
Si eu sunt perfect de acord cu tine, ca banii ar trebui sa stea in acelasi cont/plic/etc (cu mici sume individuale care fiecare face ce vrea cu ele). Asa facem si noi in familia noastra si e foarte bine. Eu am crescut intr-o familie in care fiecare isi tinea banii in ciorapul lui (mama si tata), si mereu au fost certuri din aceasta cauza, pentru ca tata castiga mai mult si atunci, avand banii pusi separat de cei ai mamei, existau certuri, reprosuri si nemultumiri. Am jurat inca din copilarie ca n-o sa-mi iau un sot care sa vrea ca fiecare sa fie cu banii separat. Poate ca exista si cazuri fericite, in care fiecare tine separat banii, insa eu nu am intalnit si ma indoiesc de existenta fericita a lor.
Adriana says
Categoric: banii se tin impreuna si se gestioneaza cat mai corect. Sincer, nu prea pot sa-mi imaginez cum ar fi daca am tine banii separat? Doar suntem o familie, nu?
Iulia says
@Adriana: ai fi surprinsa cate familii fac asa. Eu nu spun ca este neaparat rau, spun ca in cazul nostru, din momentul in care am pus banii impreuna, am si inceput sa stam mult mai bine financiar, cu toate ca fiecare aducea aceeasi suma acasa,