Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre felul in care reuseste ea sa isi cheltuiasca salariul in prima parte a lunii. Lucrurile se intampla cam asa: ia banii, incepe si plateste datorii si facturi, pe urma ramane cu o suma de bani. Si isi cumpara o serie de lucruri mai mult sau mai degraba mai putin folositoare.
Si ramane cu putini bani si un sentiment de vinovatie. Care sentiment de vinovatie e asa de mare, incat cheltuie destul de repede si banii care ii raman, si in ultimele doua saptamani se imprumuta, pentru a relua circuitul respectiv.
Prea bine nu am inteles sentimentul acesta de vinovatie, si am incercat sa ii explic ca nu are nici o datorie sa pastreze banii sau sa ii cheltuiasca. Asa ca nu are de ce sa se simta vinovata pentru ca i-a cheltuit, mai ales daca acest sentiment o conduce catre terminarea tuturor resurselor, adica a banilor. In momentul in care ai cheltuit banii, ca si in momentul in care ai luat o decizie sa spunem, nu trebuie sa te mai gandesti decat pentru a analiza la rece ce s-a intamplat, asta in scopul de a nu se mai intampla, evident.
Aici cred ca e prima cheie catre transformare. Odata ce banii s-au dus, s-au dus. Trebuie sa te intrebi ce sa faci ca banii ramasi sa iti ajunga. Mai ales in cazul ei, eu cred ca pur si simplu m-as pedepsi sa nu cheltuiesc nici un ban pana la salariu. Dar stiu ca nu oricine poate asta.
Ceea ce cred eu, dincolo de vinovatie sau de alte sentimente, este ca prietena mea se consoleaza undeva in constiinta ei ca nu poate face mai mult, ca banii sunt oricum prea putini, nu mai are sens asadar sa isi bata capul sa ii si dramuiasca…
E bine, e rau? Pai, depinde ce iti doresti de la viata. Poate vi se pare ciudat, dar consider ca orice mod de viata e bun atata timp cat ti se potriveste si tu ti-l asumi. Asadar, nu este neaparat rau.
Pentru ea insa e rau, pentru ca are o problema, pe care nu stiu cata vointa are neaparat de a o rezolva, atata timp cat aceleasi lucruri i se intampla in fiecare luna. Pentru ca atunci cand isi va dori cu adevarat, sunt sigura ca lucrurile se vor rezolva incet-incet si pentru ea.
Eu v-am povestit cum am depasit o etapa asemanatoare.
Voi ati trecut vreodata printr-o asemenea etapa? Cum ati reusit sa o rezolvati.
iulia says
Offf… Eu am avut o copilarie care a stat sub auspiciile celor descrise de tine mai sus… Asa ca mare fiind si pe propriile picioare incerc din rasputeri sa nu repet povestea…Cred ca secretul sta in a nu cheltui chiar toti banii pe care ii ai. Chiar daca nu ai acel fond de rezerva, macar nu te intinde mai mult decat ti-e plapuma…Mie imi place tare mult modul de gandire al evreilor pe care ii admir !!! Ei zic ceva de genul daca ai 1 euro, cheltuieste doar doar 80 de centi, nu 1,20…. . Modul asta de a gandi m-a ajutat si ma ajuta tare mult…Uite asa ne-am facut fond de rezerva, reusim sa contribuim la pensia complementara si sa ne bucuram de micile escapade prin orasele Europei.
Iulia
Iulia says
Iulia, cred ca toti mostenim asta din copilarie… Asa erau vremurile, mai sigure ca sa spun asa, oamenii nu se gandeau la ziua de maine pentru ca se gandea partidul in locul lor. Generatiile parintilor nostri asa au fost si asa sunt in continuare. Dar, daca ei mai au o sansa, pot beneficia iata de o pensie cat de cat decenta, noi nu suntem in aceeasi situatie. Daca nu ne gandim, nu o sa se gandeasca statul la noi.
A. says
Pentru mine a inceput de cateva luni sa functioneze sistemul „envelope”, adica fiecare plata/factura in cate un plic si ce ramane se imparte in 4 saptamani pentru hrana, alte cheltuieli mai mici, plus un plic pt economii si unul pt evenimente care se apropie (si de care stii din timp, gen Pasti, nunti, etc). Inca e in proces de invatare (pt ca pentru proastele obiceiuri adanc inradacinate e nevoie de mai mult de 30 de zile pt a le dezradacina) si inca nu reusesc sa pun suficient in ultimele 2 (ideea am luat-o de aici de pe blog pt a pune deoparte si pt astfel de cheltuieli), dar ajustez si invat pe masura ce trece timpul.
Ca o sugestie, nu stiu daca ar fi asta in ideea blogului, dar ar fi interesante si niste posturi despre „economisim spatiu” si „economisim timp”, cred ca ar fi interesante pt ca economisirea este un principiu pe care e bine sa il aplici in mai multe domenii decat cel al finantelor.
Astept in continuare articole!
Iulia says
A.: si eu am folosit la inceput sistemul plicurilor si a mers. De fapt, cu ajutorul lui treaba a inceput sa devina serioasa. Si acum am, dar pentru cheltuielile curente, restul merg la banca pentru ca nu imi place sa tin banii in casa.
Iti sugerez sa incepi cu un singur plic, cel pentru evenimente apropiate, si sa il introduci ceva mai tarziu pe al doilea, dupa ce vezi ca in primul nu mai e deloc nevoie sa te chinui ca sa adaugi.
In cazul economisirii cred ca unitatea e luna, nu ziua… Nu cred ca e nevoie de 30 de luni, dar macar de 12 este pentru a spune ca da, ai reusit sa pui suma asta in fiecare luna si orice ar fi nu te abati de la acest obicei.
Silvia says
Sunt si eu pana la un anumit punct in situatia prietenei tale . Sentimentul de vinovatie il am dupa ce se duc in primele zile dupa salariu banii (facturi si alte cumparaturi mai putin insemnate), dar asta nu ma face sa-i cheltui pe cei care imi raman, ci sa-i dramuiesc pana la urmatorul salariu. Eu trec intr-un tabel in excel toate cheltuielile lunare, precum si veniturile castigate. Pe sot l-am obisnuit sa treaca tot ce cheltuie pe o lista (pe care de altfel o tin in hol la intrare, asta asa ca sa-i fie la indemana) si chiar daca la inceput nu prea i-a placut ideea, vazand si el ca nu stie pe ce se duc banii a fost de acord. Cand am revazut listele de cheltuieli, am descoperit cu uimire ca banii se duceau pe lucruri mici pe care le treceam cu vederea. Am incercat dupa plata facturilor sa-i impart pe saptamani, dar tot timpul apar fel si fel de cheltuieli nepravazute, care mi-au dat planurile peste cap. Asa ca aproape intotdeauna inaintea salariului, tragem greu de ultimii bani. Oricum „politica familiei” este sa nu ne imprumutam de la nimeni pentru cheltuieli curente.
Iulia says
Silvia, este oarecum normal. Eu am mai observat ca parca suntem setati sa cheltuim mai mult in perioada imediat urmatoare salariului. Dar faptul ca punem deoparte din prima zi, ca si cum am avea facturi in plus (pentru ca eu strang deja si pentru vacanta, economii, rezerve…) ma face sa trag si sa ma incadrez in banii aceia care raman.
Elena says
Da.. cam asa e si la mine.. iau salariul primul lucru platesc rata, si ce facturi la utilitati mai apar…
Practic si eu sistemul cu lista, si trec in fiecare zi tot ce cheltuiesc. Si asa am vazut ca am dat bani pe o gramada de chestii mai mult sau mai putin inutile, mai mult sau mai putin sanatoase… la care pot sa renunt pentru sanatatea mea 🙂 Am adoptat si ideea cu fondul de rezerva (super idee, asa am avut bani de laptopul pe care si-l dorea sotul). Am inceput si sa ma uit la diverse oferte ( lucruri luate in perioada de reducere etc).
Citesc blogul de mai multa vreme, multumesc pentru idei 🙂