Ma gandesc de ceva vreme ca lunea sa lansez o mini dezbatere, in legatura cu diverse subiecte de actualitate, care ma preocupa in mod deosebit si pentru care nici eu nu am gasit inca o solutionare, sau nu am gasit o solutionare care sa ma multumeasca.
Astazi as vrea sa aud parerea voastra despre… pensii. Americanii cel putin sunt obsedati de aceasta perioada si incep sa stranga pentru ea inca de la primul job, care poate fi chiar la 20 de ani. Ei au o pensie de la stat, pe care o pot incasa incepand cu varsta de 65 de ani, care insa se pare ca este total insuficienta. Foarte multi isi doresc acel early retirement, adica pensionare timpurie, o perioada in care, linistiti ca au reusit sa puna suficienti bani deoparte, se bucura de viata.
Societatea romaneasca este foarte diferita, dar sunt si puncte comune. Este din ce in ce mai evident ca pensia de la stat nu reprezinta un venit din care sa te poti sustine la batranete, cand apar si cheltuieli suplimentare, legate de sanatate in mod special. Desi majoritatea romanilor admit ca pensia de la stat nu este o optiune, nu am intalnit foarte multe persoane care sa se gandeasca la alternative. Doua categorii am aici, din cercul cunostintelor: cea care considera ca venitul este total insuficient si acum, asa ca e inutil sa ne gandim la ce va fi peste 25-30 de ani sau mai mult, si cea care constientizeaza ca este o problema, dar nu stie cum ar putea lua masuri sau nu a luat inca masuri in legatura cu acest aspect.
Un aspect despre care am vorbit cu o prietena, si pe care nu il luasem in considerare, este iarasi interesant si – zic eu – posibil mai important decat banii pentru varsta efectiva a pensionarii, cand de bine, de rau, un venit exista totusi.
Prietena mea mi-a povestit despre experienta parintilor ei, de la Cluj, care si-au pierdut joburile undeva catre 50 de ani si de atunci nu au reusit sa gaseasca nimic de munca. Au gasit, zic eu, solutia ideala pentru asemenea vremuri: dupa un an de cautari zadarnice, s-au relocat la tara si au inceput sa traiasca din munca pamantului. Dar, in conditiile in care nici copiii nu prea aveau cu ce sa ii ajute, luptandu-se la randul lor cu acelasi tip de probleme – joburi greu de gasit si prost platite. Dar a existat acea perioada, de niste ani in care nici unul nu a avut nici un fel de venituri, pana cand au reusit sa se pensioneze anticipat.
Pentru generatiile care au acum 20 sau 30 si ceva de ani, 40 chiar, situatia este mult mai complicata. Pentru ca varsta de pensionare a crescut foarte mult, iar pentru noi va ajunge la 65 de ani pentru barbati si 63 de ani pentru femei. Si nu este deloc imposibil ca aceasta varsta de pensionare sa mai creasca. Ceea ce inseamna ca nu ne putem efectiv permite sa nu avem un job incepand cu varsta de 48 de ani, sa spunem. Pana la o eventuala pensie anticipata ar mai fi 12 ani din acel moment… Deloc roz…
Solutii nu pot fi decat personalizate pentru fiecare. Iarasi, este bine sa avem un plan si tot bine este sa incepem din timp. Asa cum il vad eu in acest moment, ar fi o asigurare de viata, o pensie facultatica, un fond de urgenta destul de maricel, dar poate mult mai important decat asta, este sa invatam sa valorificam aptitudinile pe care le avem. Sa analizam foarte bine ceea ce putem face si sa invatam sa vindem ceea ce putem face. Aici mai am si eu de lucrat, si mi se pare cheia unui trai fara probleme de la un moment dat. Impreuna cu lectia simplitatii, a cumpatarii… Care ne ajuta mult si ele. A, si eventual impreuna cu o casuta si un mic teren la tara, care nu prea au cum sa ne lase sa murim de foame. Acestea din urma cred ca ne vor ajuta cel mai mult, si sunt lucruri pe care le putem invata si construi pe parcurs, nu neaparat pentru perioada pensionarii. Sunt ferm convinsa ca noi, romanii, nu vom avea niciodata un cult al anilor de pensionare, sau de retirement, dar am putea invata sa invatam modalitati in care sa ne descurcam in orice situatie, asta daca nu cumva ne-am nascut deja cu ele.
Voi ce parere aveti? V-ati gandit vreodata la pensionare, sau la niste ani buni in care nu veti munci, din varii motive, mai ales din cauza imposibilitatii de a gasi unu job?
Buna! Cred ca este de dorit sa ne gandim la pensie cat mai devreme/ din timp, desi atunci cand esti tanar ni se pare (si asa si este) ca mai e muuult pana la pensie! Mai cred ca ar fi minunat daca am putea economisi o suma de bani in fiecare luna pe care sa o depunem intr-un cont/ depozit/ fond etc. in acest scop, al pensiei. De fapt, trebuie sa ne facem un plan: la ce varsta “dorim/ ne propunem” sa iesim la pensie, cati bani am dori sa putem accesa lunar din acest fond de care ziceam mai sus, si cam cati ani “ne gandim sa stam in pensie”. De exemplu: daca consideram ca iesim la pensie la 65 de ani, si vom sta in pensie 20 de ani, dorind sa accesam sa zicem 500 ron lunar timp de 20 ani dintr-un fond construit “la tinerete” atunci rezulta ca avem nevoie sa avem in acel fond suma de 120000 ron (500x12x20). Si aceasta suma de 120 000 ron trebuie impartita la anii pe care ii mai avem pana “iesim” la pensie (adica pana la 65 ani), asa rezulta cat trebuie sa economisim lunar/ anual ca sa avem acel fond la iesirea la pensie. Evident ca daca tinem banii la banca mai castigam si o dobanda, care ne va acoperi inflatia, pe perioada anilor de “contributie la fond”. Mai putem si sa economisim la inceput o suma mai mare, si pe masura ca inaintam in varsta sa tot scadem suma, astfel ca in cazul cand veniturile noastre scad, cu trecerea anilor, sa avem de contribuit la pensie cu o suma mai mica.
Ariadna, iti multumesc pentru raspuns! Mie mi-a fost un pic frica de aceasta abordare, partial pentru ca inca nu am inceput sa o aplic, dar o am in plan, dar si pentru ca sunt convinsa ca 90% dintre oameni considera un pic hazardat sa te gandesti la o perioada ce va fi peste 20 sau 30 de ani.
Nu este deloc hazardat sa te gandesti la propria persoana in timp, daca nu te gandesti tu la tine cine sa se gandeasca!? Si apoi acel fond de care ziceam eu poate fi accesat oricand pe parcursul vietii, in cazul in care ai nevoie de acei bani, pentru o problema de sanatate de exemplu a ta sau a cuiva drag din familie. Numai bine!
Ariadna, eu sunt 100% de acord cu tine! Ziceam de oamenii din jur, pentru ca nici mie nu mi se pare niciodata devreme pentru abordarea asta. Iti multumesc mult pentru parerea ta, cateodata aud asa de multe opinii contrare, ca imi face bine sa stiu ca nu sunt eu intr-o ureche si multa lume gandeste chiar ca mine
In Romania, din pacate, populatia tanara nu se prea gandeste ca timpul trece, iar inevitabila pensionare vine. Desi statul trage semnale de alarma, ca populatia este in continua imbatranire, ca peste 30-35 de ani cand va iesi la pensie generatia noastra, pensia de la stat va fi mult prea mica ca sa acopere nevoile unui batran etc. tinerii se gandesc ca mai e pana atunci si nu are niciun sens sa te stresezi in van cu probleme din viitor. Inafara de asiguare, bani pusi in conturi de economii o solutie la indemana mai e si Pilonul III, parca…. In Occident acest pilon III exista de ani bun si are rezultate peste asteptari. Statul te incurajeaza sa contribui la acest fond de pensii suplimentar, deducandu-ti o parte din suma cu care ai contribuit, din impozitul anual. Stiu, o sa imi spuneti ca in Romania nu este cazul. Si aveti perfecta dreptate… insa planul de pensionare ar trebui sa fie o preocupare majora cu atat mai mult daca traiesti in Romania…. Mie personal mi se pare un adevarat lux sa nu te gandesti sa faci ceva pentru batranetea ta. Asta daca bineinteles ai norocul sa te bucuri de ea