Copil fiind, eram un pic derutata vizavi de atitudinea adultilor fata de… restul in monede primit la casa, pe care unii dintre ei il lasau, altii nu – vanzatoarei. Bunica ma certa adesea pentru ca atunci cand mergeam la paine, lasam de fiecare data vanzatoarei 25 sau 50 de bani, asa cum vazusem la parinti. Spunea mereu ca pentru banii aceia cineva a muncit si doar cand voi fi mare voi avea dreptul sa aleg daca ii ofer cuiva necunoscut sau ii adun si fac ceva cu ei.
Ani buni am lasat restul primit, ca un multumesc spus vanzatoarei. Acum, atitudinea mea s-a schimbat in legatura cu restul primit la casa. Nu neaparat ca nu mai las, dar o fac mult mai rar si constienta fiind de cateva aspecte.
Restul pe care il las la casa reprezinta bani. Bani pentru care eu si sotul meu muncim, si care, la o adica, am vazut cam ce putere au daca ii pui unul langa celalalt de-a lungul anilor in articolul despre 1 leu pe zi. Sunt sigura ca exista o multime de oameni care lasa fara sa ezite acest leu pe zi in diverse locatii si carora la sfarsitul lunii nu prea le ies socotelile si sunt nevoiti sa se imprumute.
Foarte important este sa nu ne fie rusine sa luam si ultimul banut de pe tejghea, daca asa am hotarat. Stiu multe persoane care ar lua banii respectivi, dar se gandesc ca acest lucru nu se cuvine, ca vanzatoarea ar gandi ca suntem saraci, ca le este pur si simplu rusine sa ia ultimul ban. Este in general gresit sa ne conducem actiunile in functie de ceea ce asteapta altii de la noi… restul de la casa nu trebuie sa faca exceptie.
Cand ar trebui sa lasam totusi ceva banuti vanzatoarei? Raspunsul meu este: niciodata. Niciodata nu trebuie sa o facem. Dar putem decide sa o facem, constient, pentru ca am considerat de exemplu ca doamna respectiva a fost foarte amabila cu noi, sau am varsat cine stie ce si a trebuit sa curete, sau… orice alta circumstanta care ne-ar determina sa alegem sa lasam acel rest. Dar sa fim constienti, fara a o arata insa, ca este alegerea noastra si ca nu o facem dintr-o obligatie, ci dintr-o dorinta personala. Dar si de prima parte a articolului, in care va spuneam ca banii sunt munciti si se aduna.
Un moment un pic delicat este atunci cand aceasta incepe sa caute de zor maruntis… Personal, ma deranjeaza aceasta atitudine, dar e foarte greu de determinat daca nu are sau e o mica tactica, asa ca in acest caz ma bazez pe instinct si uneori decid sa ii spun ca poate sa lase restul. Dar este valabil mai ales in magazinele din cartierul meu, unde le stiu deja pe doamne si sunt destul de sigura ca nu este o tactica.
In schimb, atunci cand restul este „uitat”, nu imi este sub nici o forma rusine sa il cer. Stiu ca am muncit banii respectivi si ca doar eu am dreptul sa ii dau sa nu vanzatoarei. Si il cer de fiecare data, chiar daca e vorba doar despre 10 bani.
Voi cum procedati cu maruntisul primit ca rest?
claudia says
eu in general il iau, insa daca e numai o moneda de 10 bani sau 2 de 5 bani, nu-l mai iau
Raluca says
Eu foloseam un mic portofel pt maruntis, si aveam mereu bani potriviti- http://caietpentrucasamea.wordpress.com/2011/03/31/o-lista-cu-obiecte-utile/
Cel mai bun sistem, dupa parerea mea. acum daca gasim in casa bani marunti, ii pun in pusculita lui S. Restul il iau, chiar si numai pt pusculita 🙂
Irina says
si eu iau restul, chiar daca pare o suma nesemnificativa. Am un portofel cu compartiment special pentru marunti, si aproape totdeauna dau banii potriviti cand e nevoie. Am grija ca tot timul sa am in portofel monede, si macar 10 lei in hartii de un leu, ca sa nu ajung in situatii de „n-am sa va dau rest”. Bacsis las doar la restaurant, daca mi se pare ca e cazul. Nu ma simt datoare sa arunc cu banii. Mie cine imi da bacsis fiindca imi fac datoria? 🙂
anda says
Iulia,cred ca vanzatoarelor nu le va placea postul tau;)
Diana says
De mult mi-am propus sa remarc ceva printr-un comentariu, dar acum am decis abia sa scriu. Foarte utile toate sfaturile de pana acum, insa despre un singur lucru nu s-a vorbit aici: despre banii pentru milostenie. Milostenia e o investitie in viitor, in viitorul tau si al copiilor tai. Cand dai, ti-L faci pe Dumnezeu dator si nu va lasa nerasplatit binele facut. Nu ma refer neaparat aici la banii de rest, asta e ceva minor, ci ma refer a da cuiva sume consistente, cum ar fi sa il ajuti sa isi plateasc ao restanta la intretinere sau sa isi cumpere medicamente, sau cate si mai cate alte chestii.
Repet, tot ce am citit aici este foarte folositor, m-a ajutat mult pentru ca obisnuiam sa cheltui aiurea foarte multi bani si ma miram de ce se termina repede, insa sa nu aleunecam pe panta zgarceniei cu atatea trezerve si economisiri. Daca tot economisim si nu mai cheltuim aiurea, putem sa mai adaugam un procent la factura in plus, dar procentul acela sa nu il punem in banca, sau la pastrare undeva, ci sa il dam saracilor. Nu ma refer neaparat la cersetorii din strada, ci la acei oameni care nu cersesc, dar care abia se tarasc de pe o zi pe cealalalta.
Iulia says
Diana, asa este. Daca citesti din scoarta in scoarta blogul, vei vedea si mici indicii in legatura cu acest lucru. Doar ca eu nu ma simt ok sa va povestesc cum am dat lui x si lui y in anumite momente din viata lor, sau unor persoane de care am aflat pe net, sau pe care nu le cunosc.
Personal nu ma consider zgarcita, ci mai degraba cumpatata. Si de-a lungul timpului am reusit sa ajut multe persoane, chiar cu venituri mult mai mari decat mine, dar care le cam risipeau. Si ma bucur ca am facut asta.
Elena says
Eu iau restul. Automatul de cafea de la servici functioneaza cu monede…ii string in sertar si am in fiecare zi bani potriviti de cafea… La restaurant/cafenea mai las bacsis, a carui valoare depinde foarte mult de atitudinea chelnerului si de cit de repede se misca.