Suntem poate printre puţinii extrem de fericiţi români fără nici un fel de datorii în acest moment. E adevărat şi că nu avem nici casă, iar acest lucru nu pot spune că e chiar un avantaj pentru noi, dar eu am o încredere mare că la un moment dat le vom realiza pe toate (vorbesc de casă, o maşină modestă, la mâna a doua, probabil că ne-am putea permite cu ceva eforturi întinse pe un interval de timp rezonabil). Dar nu a fost mereu aşa.
Aşa că vă pot da nişte idei, parţial din experienţă, parţial din ceea ce am citit pe la alţii – foarte popular la americani este un sistem al cărui autor este un domn ce se cheamă Dave Ramsey şi o să vi-l expun, pe scurt, şi pe acesta.
În primul rând, părerea mea este că, aşa cum ban la ban trage, datoriile generează alte datorii. Aşa că, exceptând împrumutul de casă şi, poate, pe cel de maşină, m-aş da peste cap să scap de orice altă datorie.
Dar nu înainte de a avea un fond de rezervă de cel puţin 1000 de lei, sau 500 sau 300 de lei dacă veniturile sunt mici. De ce spun asta? E foarte simplu. Pentru că de fiecare dată când vom avea o urgenţă, sau chiar atunci când nu ne vor ajunge banii de la un salariu la altul, vom avea tendinţa să ne împrumutăm, continuând lanţul slăbiciunilor. Sfatul meu este aşadar să aveţi un minim fond de rezervă – acesta se poate strânge fie prin metoda un leu pe zi, deja expusă (atenţie! Un leu pe zi este ipotetic, dar puteţi pune câţi bani consideraţi că „aruncaţi” în fiecare zi, sau, de fiecare dată când vreţi să cheltuiţi pe ceva şi nu o mai faceţi puteţi adăuga contravaloarea produsului în fondul 1 leu pe zi – la fel şi când luaţi un obiect mai ieftin decât aţi preconizat), fie considerând ca mai avem lunar de plătit o mică factură.
După ce avem un minim fond de urgenţă, în aşa fel încât să ne asigurăm că nu ne împrumutăm iarăşi la cea mai mică problemă, putem începe să „atacăm” datoriile.
Ce trebuie să analizăm, în primul rând este dobânda pe care o plătim pentru fiecare datorie în parte, plus celelalte costuri, respectiv comisioane, asigurări şi ce mai plătim în afara principalului creditului.
Şi în funcţie de ceea ce rezultă, este bine să ne facem un plan de bătaie, respectiv de plată anticipată a creditelor şi datoriilor în general. Prioritate trebuie să aibă, evident, datoriile cu costuri foarte mari, care sunt de obicei şi cele mai mici ca total.
Tactica e aşa: se fac plăţile minimale pentru toate creditele sau alte forme de datorii şi apoi se face o listă cu ordinea priorităţilor şi se mai depun bani către o singură datorie, până când o lichidăm şi trecem la următoarea. Ramsey recomandă să începem prin a contribui din plin către cea mai mică datorie pentru că apoi vom fi încurajaţi şi de acest prim succes şi vom merge mai departe cu mai mult curaj.
Eu vă recomand să vă concentrati tot pe cea mai mică datorie, ţinând totuşi cont şi de costurile fiecărui credit – adică în cazul în care constataţi că o datorie are costuri excesive să începeţi cu aceasta, chiar dacă nu e cea mai mică. Şi nu uitaţi şi de refinanţări, sunt o soluţie foarte bună dacă aveţi credite numeroase.
Trebuie să nu uitaţi un singur lucru: se poate! Cu multă disciplină, cu curaj oarecum, şi mai ales cu o planificare atentă şi riguroasă, putem lichida, rând pe rând, toate datoriile, rămânând doar cu împrumutul de casă.
Cei trei paşi: începem prin a nu continua să acumulăm datorii (sub nici o formă nu ne împrumutăm suplimentar, putem chiar apela la mijloace mai drastice, gen 100 de lei pe săptămână sau chiar să trăim o săptămână „din cămară” dacă am rămas fără bani), acumulăm un minim fond de rezervă şi apoi începem cu plăţi suplimentare pentru datoria cea mai mică, pe care o lichidăm cât de repede putem.
Nici eu nu sint un om fara nici o datorie, insa am o rata (mai sint citeva luni) pe care o pot suporta din salariu. Cind vad ca unele cunostinte dau cam trei sferturi din salariu la banca, ma felicit ca nu m-am intins mai mult. Cind am facut imprumutul mi-am calculat ca rata sa nu fie greu de suportat din ajutorul de somaj. Nu am ajuns in situatie, dar asa am gindit atunci si ma felicit.
Masina, la mina a doua, e luata din pus “ban pe ban”.
Cristina, absolut inteleapta ideea de a calcula cea mai grea situatie inainte de a face o datorie.
Eu m-am ars mai demult destul de rau – cum sunt omul calculelor am si realizat exact cu cat. Insa uneori nu avem ce face si trebuie sa luam bani de undeva. O sa vorbesc si despre datoriile “bune” – ca exista si asa, precum si despre cum ar trebui sa ne facem un calcul si sa vedem daca ne permitem.
Ce nu recomand sunt datoriile multe si marunte – trebuie scapat urgent de ele – si cele repetitive – sa nu te ajungi niciodata pentru ca mergi dintr-una intr-alta. Mai bine bagi un 3 saptamani de trait din camara, cu paste cu sos de rosii, orez si fasole si ai o prima luna in care sa te descurci cu ce ai.
Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a luminat mintea si nu am aplicat pentru credit de locuinta! (nu stiu cum m-as fi descurcat acum cand veniturile mele au scazut). Este foarte greu sa fi disciplinat, dar nu imposibil.Oamenii in strainatate economisesc chiar de la primul salariu , uitandu-ma in urma imi pare rau ca nu am fost mai atenta cu economiile , acum am fost “fortata ” sa-mi invat lectia.
Iulia, hai sa-ti spun ce idee mi-a venit astazi, citind blogul tau
sa iau o cutie ( de carton 
) pe cate o voi “sigila ” cu muuult scoci 
si de la 1 ianuarie pun maruntisul in ea..iar in Decembrie vad rezultatul
numai bine!
noi avem un borcan in care aduna maruntisul
luna asta am reusit sa deschidem si noi un cont de economii, si chiar am pus ceva in el
Irina, ma bucur mult sa aud asta
.
Noi asa am strans pana in vara banii de concediu, pe cardul copilului pe care ii strangem alocatia. Acum incerc din rasputeri sa achit ratele si utilitatile si sa nu ramanem cu nimic de platit de anul asta pe ianuarie. Nu stiu daca voi reusi, deocamdata in urma evidentei de luna trecuta am tras o concluzie: cheltuim cumplit de mult! Si nu stiu ce as fi putut scuti, toate trebuiau facute. Am mai fost si plecati din tara o saptamana pentru o problema medicala…nu spun cati bani s-au dus! Dar nu aveam cum sa evit cheltuielile de luna trecuta, asta e problema. Sa speram ca lunile care urmeaza nu ne mai trezim cu probleme neprevazute sau cu cheltuieli mari in plus. Acum, cu cadourile copiilor si toate cele, oricat am incercat eu sa mai tai de pe lista tot au ramas multe!
Uneori nu putem decat sa urmarim ceea ce am realizat si sa ne bucuram de foarte mici victorii. Nici eu nu am pus nimic luna aceasta – tot cheltuieli medicale. Dar ma bucur ca le-am acoperit integral din salariu, nu am luat nici de la fondul de urgente, nici imprumut… am scartait un pic, am facut miscarea aceea oarecum extrema cu 1 milion pe saptamana, dar per total nu am cheltuit in plus – si asta tot o mini victorie e. E trist ca platim atatea asigurari de sanatate si la o adica tot din buzunarul nostru trebuie sa dam, iar de multe ori problemele nici nu se rezolva asa cum trebuie in Romania.