Ne întoarcem, iată, la seria celor 10 metode de economisire pe care le propuneam la începuturile acestui blog, care nu sunt chiar aşa de îndepărtate.
Am ezitat destul de mult până să includ aspectul acesta în lista metodelor de economisire, dar cred în continuare că foarte mulţi dintre noi ne gândim şi la cei din jurul nostru atunci când decidem să cheltuim bani, şi cred că ne înselăm foarte tare.
Un exemplu sugestiv sunt chiar aceste sărbători ce se apropie cu paşi repezi: cât din ceea ce avem pe masă, sau cele ce alegem să dăruim celorlalţi, din acţiunile noastre în general sunt pentru că aşa simţim şi ne dorim, şi cât pentru că aşa se cuvine, aşa trebuie să facem?
Dar, după ce această perioadă se încheie şi închidem uşa, rămânem noi şi ai noştri, cu datorii poate, şi în loc de o perioadă senină, frumoasă şi liniştită, ne amintim o perioadă în care deja ne gândim la cum ne vom descurca până la următorul salariu sau cum vom reuşi să platim datoriile acumulate.
Daca stam sa ne gandim un pic, chiar şi de sărbători avem nevoie de destul de puţine pentru a ne bucura cu adevarat. O masă caldă, o masă frumoasă, cu familia alături, nişte cadouri oferite din inimă, o casetă cu colinde (care poate fi şi de anul trecut, la fel ca bradul şi decoraţiunile), o crenguţă de brad proaspăt…
Masa poate să fie foarte bine un aperitiv compus din câteva produse, tradiţionale sau nu, în funcţie de cât ţinem la tradiţie, o ciorbă, un fel II şi o felie de cozonac. Mă îmbolnăvesc când aud eternele reportaje cu români ajunşi la urgenţe în urma ghiftuirii de sărbători.
Lăsând sărbătorile, mai ştiu persoane care îşi mobilează casa luxos, deşi nu mai au nici un ban după achiziţionarea ei, şi aşa pe credit, sau îşi cumpără doar haine de firmă, sau maşini scumpe şi ştiu eu câte şi mai câte minuni ce ne permit alinierea la restul pământenilor.
Adevărul este că deciziile noastre de cumpărare trebuiesc influenţate doar de noi, de ceea ce ne este necesar, combinat cu ceea ce ne dorim foarte tare (dar trebuie să fim foarte realişti în aceste dorinţe) şi cu ceea ce ne putem permite.
Nimeni altcineva decât noi nu va plăti pentru o rată la electrocasnice – care poate să ajungă şi la 6-7 ori produsul achiziţionat. Nimeni nu trăieşte în locul nostru. Cumpătarea şi chibzuinţa sunt lucruri cu care ne naştem sau pe care le putem învăţa de-a lungul vieţii, însă să nu uităm niciodată că cele mai frumoase momente din viaţă nu se cumpără de la magazin.
cristina says
ai perfecta dreptate, dar romanii sunt deja renumiti ca-si dau banii lor si ai generatiilor urmatoare ca sa-si impresioneze vecinii sau neamurile sau „dusmanii”. unde nu-i cap, vai de picioare, spune o vorba din batrani si se mai spune si ca asa cum iti asterni, asa dormi, dar astia cred ca dorm bine, daca persevereaza …
una peste alta, fudulia, lacomia si acel „las’ sa fie pe masa, ca o data-i craciunul” ne conduc pe foaaaaarte multi catre zile negre.
Iulia says
Cristina, mare dreptate ai! Cred ca va fi nevoie de 3 generatii si de eforturi serioase ca sa gandim altfel
arakelian says
in franceza, este un termen (are conotatie negativa) a persoanei care face orice sa dea bine: FRIMEUR.
In romana… nu e atat de clar. Poate snob?
Intradevar, romanul uita sa se bucure de lucrurile simple.